1,567 matches
-
voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu zâmbetul și simt că încep să mă relaxez. Sunt sigură că Arnold e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui, totuși, oricât talent dialectic s-ar cheltui, e greu să susții că amintirea unui mort poate face o ființă vie să hotărască să rămână în viață. Un amator de proverbe, adagii, zicale și alte maxime populare, din acei rari excentrici care își închipuie că știu mai mult decât au fost învățați, ar spune că aici e o pisică ascunsă, cu coada afară. Cu scuze pentru nepotrivita și nepoliticoasa comparație, vom spune că, în cazul de față, coada felinei este răposata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu un gest categoric, Înainte de a le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia, excentricii au fost Întotdeauna priviți cu bunăvoință, ba chiar cu admirație, cu condiția să aibă scuza bogăției. America acelor ani consimțea cu greu la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să mă scoateți. Există vreun risc? — Nici un risc. Pot să vă-ntreb de ce-o faceți? Dacă, dintr-o confuzie, ajung în iad, vreau să mă obișnuiesc cu flăcările. Mă și usuc în banii ăștia. Sunteți, cu siguranță, cel mai excentric client pe care l-am avut vreodată, spune proprietarul plin de o admirație sinceră. Ar fi o problemă. — Ce problemă? — N-o să pot refolosi sicriul. Nici o problemă, îl plătesc. Când mă-ntorc din cuptor. — V-ar deranja dacă l-ați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole apreciative către bucătărie - deși n-a detectat nici o urmă de homar în supă. Ajutorii de bucătar ies pe rând în ușă să vadă cine sunt cei doi clienți atât de excentrici. La felul doi, Gustave aduce sticla de vin și începe ritualul degustării. Gustave îi prezintă lui Lionel eticheta și dopul: — Observați: Château Pétrus, 1990. Lionel, binedispus, citește cu voce tare eticheta: — Château Pétrus, o mie nouă sute nouăzeci. Nici un an în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a Pasternak, decît a Shakespeare. Există la Shakespeare un stil fără Înconjur, o brutalitate, o cruzime care pentru versul rusesc sunt greu de redat” (p.65). Și o altă observație de regizor matur :” Au existat vremuri potrivite pentru un Shakespeare excentric, deschis lumii exterioare, societății cu toate jocurile de putere și politica ei. Acum a venit vremea pentru un altfel de Shakespeare - orientat spre interior, concentrat, absorbit de sine”(68). Și mai este În Călătorie fără sfîrșit un exemplu minunat, de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mi-e clar că își doresc aceleași lucruri în viață. Vanessa și Barney sunt mult mai potriviți decât ar fi fost ea și Finn. Acesta din urmă își bate joc intenționat de formalismul clasei din care face parte, poartă haine excentrice, a renunțat la accentul stilat, foarte pretențios - deși, în condiții de stres, se pare că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază artele frumoase, poartă fuste mini sofisticate și ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar a meritat! Suedezul va face din ea un fel de rezervație de bursuci, veverițe și căprioare pe care le va crește și Îmblânzi vânzându-le apoi pe mari sume de bani, drept animale de companie-o nouă modă printre excentricii bogătași occidentali. Așa se face că fostul liceu s-a transformat Într-o veritabilă afacere despre care se știu foarte puține lucruri și acelea destul de vagi. Mi-au căzut pe mână deseori pliante turistice color despre țări africane, cu zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la maximum, iar un pantof elegant pe un picior mic nu l-a împiedicat niciodată pe un editor să-ți publice „materialul“. Altele însă socoteau această atitudine frivolă și purtau „țesături decorative“ și bijuterii primitive. Bărbații nu erau decât rareori excentrici. În înfățișarea lor încercau să arate cât mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni practici și ar fi putut trece oriunde drept funcționari superiori ai unei firme din City. Întotdeauna păreau puțin obosiți. Nu mai cunoscusem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir de iubiți. Găsise pe cineva care-i oferea un trai princiar. E drept, se făcuse tare frumoasă și, pe deasupra, nu era nici proastă. Într-o seară, am invitat-o la mine acasă unde organizasem o petrecere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o dată cu viața, și condamnarea morții. Totuși, nu ezită. Apoi, Icar nu e și el un romantic? Narcis nu e un romantic atunci când așează un mormânt în adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea viitorul și împărțea rețete de însănătoșire, sugerate, pretindea el, de fratele său Apolo, scria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar n-are nevoie nici de aplauzele noastre, nici de obiecțiile noastre. Pare prins cu totul într-o lume de fantasme la care noi, biete creaturi roase de complexe logice, nu avem acces. Noi vedem din ea doarj aparențele. Îmbrăcămintea excentrică. Bicicleta pe care o coboară la fiecare escală. Și nu știm cum să împăcăm cu ele aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întorc. Aș dori ca astă seară să stau jos și să iau cina cu tine și familia ta. Și astfel, se întruniră din nou într-un cerc de familie, până la plecarea lui Mitsuhide. Omul cel mai vârstnic de la banchet era excentricul unchi al lui Mitsuhide, Chokansai, un om care îmbrățișase sfintele ordine. La șaizeci și șase de ani împliniți în acel an, cruțat de orice boală, avea plăcerea de a face glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în definitiv, de unde putea el să știe? Mama însă voia neapărat ca tata să mai trăiască. Deși era mult mai în vârstă decât ea. Sicriul din pod al domnului Popescu Deși respingea cu un soi de încrâncenare mai toate gesturile excentrice, în mod straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rarele apariții publice ale acestui geniu! Extraordinar... - Aleși de către cine, domnule Euripide? izbucni Maro, ridicându-se în picioare indignat. Ce tot îi dați înainte cu prostiile astea? Personal îl găsesc pe domnul Giordano ca fiind un biet delincvent, un delincvent excentric și vulgar, nimic mai mult! - Hiii! se auzi din sală, din nenumărate locuri, auzi ce nesimțire... să vorbească așa despre domnul Giordano... incredibil... Un murmur de nemulțumire străbătu întreaga sală. Euripide îl potoli însă rapid, printr-un simplu gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Iată de ce motivul urâtului prezintă aspecte mereu noi, însă incomplete.” Friedrich Schlegel arată în lucrarea Studiu despre poezia greacă (1795 - 1796) schimbarea de gust estetic a omului modern, care nu mai gustă reprezentările armonioase ale frumosului, preferința pentru insolit, șocant, excentric, respingător și îngrozitor fiind noua “convulsie a gustului în agonie: “ Frumosul este atât de departe de a fi principiul dominant în poezia modernă, încât multe dintre splendidele opere moderne sunt pur și simplu reprezentări ale urâtului. Astfel, ne vedem constrânși
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
caldă a coapsei printr-o ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul de păr pubian blond care i se încârlionța din creasta vulvei ca o flacără. Părțile inghinale păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu - acum tot mai mare în amintire, mai crud și mai spectaculos -, începeam să-i masez clitorisul. Absentă, pleca în scurt timp, sărutându-mă ferm pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a întâlni parbrizul, atingându-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng i se desprinse din cot când se lovi de stâlpul parbrizului și, absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și afirmare, este neîndoielnic. Cercul era de fapt o lume cvasiboemă, cvasiinterlopă, o societate pestriță și eteroclită de poeți, ziariști, pictori, sculptori, graficieni, caricaturiști (unii dintre ei - necunoscuți la acea dată), cărora li se adăuga un număr de escroci, bon-viveuri excentrici și prostituate. De o jenantă notorietate a rămas activitatea filogermană a mentorului din timpul Primului Război Mondial, care i-a atras și o condamnare la Văcărești. Adversarul său constant, E. Lovinescu, îl va desființa după război într-un articol din Sburătorul literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță la ceea ce este universal și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior, credința ortodoxă. Urmuz trebuie privit, prin urmare, și ca o punte iradiantă: între estetism și avangardă, între avangardă și o presupusă tradiție balcanico-folclorică, între avangardă și spiritualismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]