1,411 matches
-
Horea Poenar, Edward Kanterian și Jean Mattern, care, prin rezervele sugerate, inclusiv față de structura grafică a cărții, m-au determinat să fac efortul acestei rescrieri. Responsabilitatea Însă, firește, Îmi revine mie. Gabriela Adameșteanu Martie 2007 Personajele 1. Traian Manu, român exilat În Occident, cetățean italian, director al Institutului European de Cercetare a Mediului Mediteranean din Neapole, Italia, profesor universitar. 2. Christa Manu, soția lui, biolog, fosta lui asistentă, familia moartă În timpul războiului (mama și sora În timpul bombardamentelor, fratele Înrolat ca voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și sute de ori, În atâtea variante... Împarte coșmarurile exilatului cu toți cei ca el care visează aceeași călătorie periculoasă, unii sunt prinși Dincolo și nu mai pot să se Întoarcă, alții sunt fericiți pentru că rudele și prietenii Îi așteaptă În gară, cu flori... De când trăiește În această țară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ne aștepta o pantă-abruptă și-un iad cu talpa grea și lungă. 17. Vocala mirării Un iii prelung e-a ciocârliei, uimire-cânt dumnezeiesc, zborul în cerul armoniei, spre care de copil tânjesc regret că nu mai pot să zbor, sunt exilatul veșniciei, si-n dimineața lui Cuptor, admir doar zborul ciocârliei. În loc de postfață Și-a fost ziua Întâi... și-a fost ziua a doua Contrastele-și dau mâna în toată Existența cum visul și realul în viața fiecărui - le simți și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
așa. "Stilul" nostru e să ne văicărim ori să ne lăudăm. Pe calea de mijloc, nu e deloc îmbulzeală. Nici în alte privințe, Dan nu e un român "tipic". Are o detașare pe care n-am mai întîlnit-o la alți exilați. Românii pe care i-am cunoscut, până acum, în America mi s-au părut marcați, cumva, de situația lor de "străini". Ori își amintesc tot timpul ce au lăsat în urmă, ori nu mai vor să aibă amintiri. Unii și-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Chicago, dar mă întristează să-i văd atât de dezbinați. De parcă ar veni din trei țări diferite care, întîmplător, poartă același nume. Câțiva îmi declară că au de gând să se întoarcă. Aproape toți în vârstă. Unii dintre fiii românilor exilați vorbesc rău românește și se întîmplă să fie chiar în conflict, surd sau deschis, cu părinții lor. Vor să uite că se trag dintr-o țară despre care americanii nu știu mai nimic, socotind originea lor o piedică în calea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
originii". Când încerc să remarc asta, la biserica ortodoxă, unde particip la un cenaclu cultural ce-l comemorează pe Vasile Voiculescu, mi se spune, politicos, că n-am avut timp să cunosc îndeaproape starea de lucruri din comunitățile românești. Mulți exilați simt, poate, nevoia să se asigure că nu s-au înstrăinat de țară. Și, nu mă îndoiesc, sunt sinceri. Dar, dacă s-ar uita mai atent în jur, ar observa destule cazuri de "expatriere" interioară. Am căutat să-i conving
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
altceva decât să-i răspundă, cu tradiționala mândrie a familiei Claudia, să și-o ia, fiindcă el nu avea ce face cu ea. Avea dreptate să vorbească așa, a spus Varilia, pentru că tânăra Livia trecuse repede din brațele slăbite ale exilatului învins în cele puternice ale stăpânului Romei. Și pe când toți râdeau, Varilia a adăugat că Augustus, spre norocul lui și al Liviei, încă nu scrisese legea împotriva adulterului. Ba chiar a cerut părerea oficială a celor mai înalte autorități religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
străbătu aula, îl conduse pe Gajus până la marginea acelei exedra și se opri. Astfel, pentru prima oară, Gajus îl văzu de aproape pe cel pe care mama sa îi interzisese să-l întâlnească, pe cel căruia, departe, i se spunea Exilatul din Rhodos, otrăvitorul imperial. Stătea în picioare, în soarele de după-amiază, având în juru-i trei-patru curteni. Era mai înalt decât ceilalți, ceea ce-i dădea un aer singuratic. Se spunea că ar fi avut șaptezeci și trei de ani. Avea pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă și alături, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
astăzi Pianosa, unde adolescentul de șaisprezece ani Agrippa Postumus a fost exilat și ucis, s-au descoperit ruinele unei vile a familiei imperiale. O serie de inscripții arată însă că ea a fost transformată într-o tristă destinație a celor exilați. Timp de multe secole, a fost închisoare. Capitolul II Nike din Samotrakhi. În 1863, cei care au debarcat pe insula părăsită au explorat ruinele orașului cu ziduri ciclopice și au descoperit o statuie splendidă, Nike din Samotrakhi, pe care Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au fost grav mutilate: Valerius Messala, Agrippa, Cilnius Maecenas, Traseas, Elvidius, Memoriile lui Augustus, ale lui Tiberius, ale Agrippinei, ale tânărului Drusus. Au dispărut complet sau parțial scrierile istoricului Titus Labienus, arse din porunca Senatului; ale incisivului Cassius Severus, cel exilat de Augustus; ale lui Cremutius Cordo, care a ales moartea pentru că Tiberius îi distrusese opera; ale lui Pompeius Trogo, pe care îl cunoaștem doar mulțumită compendiilor lui Juba și Marcus Justinus; ale lui Aufidius Bassus, care își notase fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului din 1923 față de ținuturile „coloniei” natale și față de limba română exprimă, în fond, o dramă a identității periferice, peste care se suprapune cea a condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern. Volumul din 1930 este recuperarea unei provincii devenite imaginare (ținuturile bucovinene din Herța natală) și a unui acasă de neatins. O caracterizare evocativă pătrunzătoare a celui mort în 1944 în lagărul de la Auschwitz îi aparține lui Emil Cioran, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de altfel reproșată în momentul rupturii față de colegii avangardiști de la unu, după intrarea în Societatea Scriitorilor Români, după angajarea ca funcționar la Direcția Presei și după colaborarea cu Ion Pillat... Atît Fundoianu, cît și Voronca sînt niște „călători” și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco-români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență semnificativă, coincidență, totuși, în pofida unor bănuieli și acuze formulate de unii comilitoni, fiecare va publica un volum intitulat Ulysse... Alexandru Bogdan-Pitești: un animator controversat al „primului modernism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Iancu”. Alături — o consemnare a revistei lui Herwarth Walden, Der Sturm, cu — între altele — colaborări din Ungaria. Este menționată, pentru prima oară, „revista modernă budapestană Uj Kultura, dir. Gero Bela și Dekany Istvan”, unde „regăsim numele marelui poet maghiar exilat Kassak Lajos și ale tuturor artiștilor unguri refugiați la Viena în jurul revistei Ma”. De asemenea — o altă publicație maghiară din afara teritoriului Ungariei, „Ut, revistă revoluționară maghiară, apare la Novisad (Jugoslavia). Director: Csuka Zoltán”. Pe pagina a doua a numărului 49
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Isidore Isou) s-au impus în afara țării a stimulat nevoia internă a „exportului” de avangardă: acțiunea de promovare internațională a lui Urmuz din anii ’70 - prin eforturile lui Marin Mincu și Marco Cugno, după eforturile unor exilați precum Eugéne Ionesco, Miron Grindea, Ștefan Baciu ș.a. - și a poeziei române de avangardă, numeroasele traduceri postcomuniste ș.cl. Pe alte coordonate, același complex al nerecunoașterii în afară a „prezidat”, în primele decenii ale secolului al XX-lea, începuturile avangardei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și aproape deloc în Franța, Anglia sau Germania), iar Expresionismul „prinde” mai ales în țările Europei Centrale, marcate de o criză a autorității monarhic-imperiale și de nevoia căutării unei specificități etno-spirituale. Constructivismul rus se propagă prin intermediul celui german (și al exilaților berlinezi, refugiați din Uniunea Sovietică), Dadaismul exprimă o revoltă pacifist-internaționalistă a „identităților periferice”/„excluse” împotriva „identităților centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adevărat foarte apropiați. Nu mi-a spus niciodată cât de mult a suferit din cauza diformităților mele,. A fost o dovadă a dragostei ei. Așa că, fără să-mi dau seama, mă pregăteam din timp pentru călătoria spre insula Calf. Eram un exilat într-o comunitate izolată și mă agățam de dragostea față de sora mea ca un naufragiat de-o scândură. în ziua când Prepelicarul a rostit nerostitul, mi-a împărtășit un secret. — înainte să fiu de vârsta ta, am fost în Vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poalele insulei. Și celelalte reordonări anterioare: Alexei Cerkasov și l-a înlocuit tatăl. Domnul Moonshy l-a înlocuit pe domnul Page. Dar lucrul cel mai interesant dintre toate este soarta Trandafirului. Fără el, Vultur-în-Zbor este lipsit de putere. Este un exilat pe vârful muntelui. Vârful nu mai conferă acum nici un fel de superioritate. — Ce-ai de gând să faci? întrebase Media. Afară ucigașii îl înfruntau pe Grimus cel împodobit cu pene. înăuntru, în camera secretă, eu îeul-Vultur) purtam o aprigă bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prin câteva tușe definite, însă întotdeauna definitorii. În cei doi ani în care mi s-a clarificat, ca autor, biografia personajului Omar, am lucrat cu rigoarea, dar și cu instrumentarul unui ziarist și al unui antropolog, intervievând câteva zeci de exilați ai țărilor orientale spre Europa, dar și europeni care au ales să își găsească o țară nouă în America de Nord, Australia sau Noua Zeelandă. Această căutare mi-a revelat trei invariabile certe: copilăria, spaima de moarte și religia în care au crezut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atâtea dezastre, obiceiuri și întâmplări, înțelesese că aurul tăinuit al zartosht-ilor, pe care tată-său și bunicu-său îl așteptau să li se întoarcă, era chiar Soarele și tihna lui de a încălzi fără să pârjolească. Acum că era doar un exilat orb, cartea lui rămăsese nescrisă, iar pe celelalte le purtase în gând ca pe promisiuni neîmplinite. Ultima oară când mai intrase într-un tablou, cu puțin înainte de a orbi, cu pisica Eleonor după el, mergându-i în față, precum un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Drept răspuns, integraliștii renunță de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceea ce era absolut uluitor, judecători neînfricați și independenți („Hai, zău...“ intervenea Nesbit). Când revoluționarii au fost În cele din urmă prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
viață totul are legătură cu restul. Suntem din ce în ce mai mulți. Și mai singuri. Există și bucurii insuportabile. Uneori, singura soluție este răbdarea. Valoarea ta e în tine. Prețul însă îl fixează alții. Indiferent de necazurile prin care trece, marea grijă a exilatului e să dea semnale pozitive în țara natală. Adevărul poate fi rostit cu eroism. Dar și din comoditate. Viața e un vis ? Poate. Dar cine mai crede în vise ? În sala de spectacole pot exista două soiuri de singurătăți : a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noaptea. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. De regulă, după exploratori apar și exilații. Diplomații știu cel mai bine să rostogolească omleta și să învârtă clătita. Dacă ți - e frică de sclavi, eliberează - i! Sărăcia și talentul - două belele năzuroase. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]