5,246 matches
-
dezvoltării sale. MihuAchim (1973) are dreptate să considere, în acest sens, funcția ca fiind fundată pe ideea de autoreglare. Analiza funcțională reprezintă unul dintre comportamentele de bază ale gândirii sociologice, existentă explicit sau doar implicit în practic orice încercare de explicare a fenomenelor sociale. Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM-MEDIU: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALEtc "Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM‑MEDIU\: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALE" Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsătc "Explicație cauzală și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întrevedea cu claritate faptul că ele sunt complementare și că este posibilă conectarea lor într-o schemă explicativă unificată. Schema funcțională trebuie deschisă spre exterior, explorând modul în care afectează condițiile de mediu funcționarea sistemului. Schema cauzală trebuie completată cu explicarea procesului de producere a efectului, prin evidențierea funcționării sistemului în diferitele condiții de mediu. Rezultă de aici ceea ce aș numi o schemă funcțională lărgită ce ia în considerare funcționarea unui sistem în strânsă relație cu mediul său de existență. Mediul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ia însă în considerare clasa factorilor P: întotdeauna factorii care produc anxietate vor genera o reacție a sistemului de tipul religiei sau există și alte posibiluri acționale în care se găsesc mijloace mai eficace de absorbție a anxietății decât religia? Explicarea religiei ca efect al neștiinței, al unui nivel scăzut de cunoaștere (clasa condițiilor P), unde devin posibile proiecții de tip antropomorfic („Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa”), este și mai incompletă. Ea nu pune în evidență de ce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și cel de al treilea (posibilitățile de comunicare, de informare despre posibilitățile de integrare în alte comunități) sunt, clar, factori de tipul P, afectând posibilul acțional al populației. Analiza funcțională tradițională, ignorând relațiile cu mediul, avea o capacitate redusă de explicare a marii varietăți a sistemelor sociale, cât și a comportamentelor diferențiale ale acestora. Schema funcțională extinsă propusă aici pune în evidență tocmai mecanismele prin care condițiile exterioare produc schimbări în comportamentul sistemelor. Schema funcțională extinsă oferă în același timp posibilitatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reducția structurală, care explică dinamica unui fenomen prin dinamica unei structuri profunde (războaiele religioase prin conflictele social-economice, de exemplu), invocarea unui factor structural nu oferă o explicație completă a respectivului fenomen. Ea oferă însă un punct necesar de pornire în explicarea acestuia. Apelul la factorii structurali completează explicația, aducând în discuție fie o constrângere fundamentală, fie un proces mai general care are o influență difuză, dar marcată asupra celorlalte procese sociale. Factorul structural este, de multe ori, un factor exterior respectivului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structural de care trebuie să se țină seama în analiza unui larg număr de fenomene sociale: natalitate, divorțuri, moravuri, delincvență, locuri de muncă. Nivelul de dezvoltare economică reprezintă, de asemenea, un puternic factor structural care trebuie luat în considerare în explicarea, practic, a tuturor fenomenelor sociale: mod de viață, participare la cultură, stratificare socială, sistem politic etc. Sociologia marxistă a explorat pe larg tipul de proprietate asupra mijloacelor de producție ca factor structural important în explicarea unui mare număr de fenomene
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie luat în considerare în explicarea, practic, a tuturor fenomenelor sociale: mod de viață, participare la cultură, stratificare socială, sistem politic etc. Sociologia marxistă a explorat pe larg tipul de proprietate asupra mijloacelor de producție ca factor structural important în explicarea unui mare număr de fenomene sociale. De multe ori, ideea de factor structural nu se referă la un parametru al vieții sociale, ci la însăși structura social-economică a respectivei societăți. Orice fenomen social particular are dinamica sa proprie, cauzalitatea sa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unidimensionale” a lui Herbert Marcuse (1977). Am putea considera că holismul reprezintă o presupoziție metodologică corectă în orice analiză care ia în considerare un sistem finalist și își concentrează atenția asupra mecanismelor și tendințelor sale de autoorganizare. Individualismul metodologic, propunând explicarea constituirii sistemelor sociale de „jos în sus”, de la persoane și de la finalitățile lor individuale, explorează o altă logică. S-ar putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tacite”, izvorâte din lupta pentru poziție și putere a indivizilor și grupurilor. În acest din urmă caz, întreprinderea apare mai mult ca un suprasistem, indivizii cu finalitățile lor fiind forțele dinamice. Pentru ilustrarea necesității considerării și a acestei perspective în explicarea dinamicii interne a întreprinderii, să recurgem la câteva exemple. Departamentalizarea pare să fie o patologie endemică a organizațiilor. Ea constă în faptul că subsistemele (departamentele) organizațiilor tind să se autonomizeze într-atât, încât obiectivele lor sectoriale sunt puse mai presus
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în analiza sociologică. Dacă ea este un factor explicativ independent, este necesar să vedem cum acționează. Patru poziții asupra rolului conștiințeitc "Patru poziții asupra rolului conștiinței" În sociologia actuală, s-ar putea desprinde patru mari poziții în legătură cu rolul conștiinței în explicarea fenomenelor sociale. Prima este poziția tipic idealistă, în sensul dat termenului de Karl Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fenomenelor sociale. Prima este poziția tipic idealistă, în sensul dat termenului de Karl Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
față. Dacă abordările obiective presupun că procesele de cunoaștere, individuale și colective, exprimă până la urmă concret situația obiectivă, Blumer și alți colegi ai săi fac complet abstracție de această dependență. Subiectivitatea colectivă, mecanismele ei de constituire reprezintă singurele surse ale explicării socialului. După cum remarcă Jonathan H. Turner (1978), o asemenea opțiune duce la o perspectivă indeterministă asupra cauzalității: „Variabilele care influențează definiția situației și acțiunea unei persoane sunt rezultatul «propriei alegeri» a acesteia și aparent nu reprezintă obiectivul unei analize cauzale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu cel explicativ-justificativ. Actorii care au creat instituțiile sociale știau foarte bine de ce au făcut-o așa cum au făcut-o. Treptat însă, prin succedarea generațiilor, actorii care găsesc constituite cadrele vieții lor sociale și își concentrează atenția asupra procesului de explicare a lor și de transmitere și justificare tind să dea o versiune modificată a sensului respectivelor instituții, dominată de logica explicării, a convingerii, „a povestirii”. Rațiunile pentru care instituțiile au fost constituite tind deci să se piardă, să se uite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă, prin succedarea generațiilor, actorii care găsesc constituite cadrele vieții lor sociale și își concentrează atenția asupra procesului de explicare a lor și de transmitere și justificare tind să dea o versiune modificată a sensului respectivelor instituții, dominată de logica explicării, a convingerii, „a povestirii”. Rațiunile pentru care instituțiile au fost constituite tind deci să se piardă, să se uite, să se modifice în timp. Pentru Marx, cele două ipostaze ale conștiinței se plasează la niveluri diferite. Procesul de constituire a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din posibilul lor acțional acele mijloace de acțiune, forme de organizare care duc în mod efectiv la realizarea finalităților lor obiective. Conștiința ca factor explicativ independent. Ultimele două ipostaze aleconștiinței luate în discuție nu acordau acesteia nici un rol independent în explicarea fenomenelor sociale. Chiar în ultima ipostază de instanță activ mediatoare adeterminismului obiectiv, ea nu aducea o contribuție proprie. Presupoziția raționalității conștiinței asigura caracterul strict determinat al acesteia. Ne putem însă întreba dacă nu cumva conștiința nu-și aduce nici o contribuție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracterul strict determinat al acesteia. Ne putem însă întreba dacă nu cumva conștiința nu-și aduce nici o contribuție la modelarea fenomenelor sociale. Este necesar aici să distingem cu claritate între caracterul activ al conștiinței și contribuția sa determinativă independentă. În explicarea fenomenelor sociale, Marx și Engels afirmau cu claritate în Ideologia germană că trebuie să se pornească de la oamenii reali, cu configurația lor fizică și biologică specifică, cu activitățile lor materiale de producere apropriei vieți. Pe lângă dimensiunea lor biologică, economic-productivă etc
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
membrilor respectivei colectivități? Problema este foarte importantă, pentru că ea se leagă de înțelegerea a înseși legilor pe care sociologia dorește să le formuleze. În cazul în care conștiința este o instanță strict intermediară care nu aduce o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, în formularea legilor sociologiei vor intra termeni referitori doar la factorii obiectivi: particularitățile subiectivității umane nu vor trebui luate în considerare. Dacă însă conștiința aduce, alături și în combinare cu factorii obiectivi, o contribuție independentă la determinarea fenomenelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acum. În sociologia actuală se manifestă o inabilitate funciară de a considera într-o schemă sintetică factorii obiectivi și cei subiectivi. Cele mai multe abordări se mulțumesc să evidențieze că un factor oarecare, fie el obiectiv sau subiectiv, aduce o contribuție la explicarea unui fenomen social. Câtă contribuție aduce el în ansamblul tuturor factorilor determinați este o întrebare care de abia în momentul actual începe să se pună. În acest capitol mă voi mărgini să argumentez doar faptul că este necesar să considerăm
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
determinați este o întrebare care de abia în momentul actual începe să se pună. În acest capitol mă voi mărgini să argumentez doar faptul că este necesar să considerăm conștiința ca unul dintre factorii ce au o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, schițând, totodată, câteva direcții în care ar putea fi considerată o asemenea contribuție. Ipoteza dezvoltată aici este că această contribuție independentă a conștiinței se realizează pe două căi distincte: prin conținutul conștiinței - cantitatea și calitatea cunoștințelor de care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale. Din condițiile obiective s-ar putea deduce în mod direct comportamentele sociale cu gradul cel mai ridicat de adecvare. O raționalitate completă nu poate fi definită printr-un comportament adecvat, ci prin cel mai adecvat comportament, prin comportamentul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
inovatoare, considerarea consecințelor de termen scurt și lung etc. Forma conștiinței ca factor determinanttc " Forma conștiinței ca factor determinant" Nu numai conținutul cognitiv al conștiinței (cantitatea și calitatea cunoștințelor disponibile), ci și forma proceselor cognitive aduce o contribuție proprie la explicarea proceselor sociale. Procesele cognitive sunt elemente constitutive ale realității sociale: sunt influențate de celelalte componente ale acesteia și le influențează la rândul lor. Cunoașterea nu este o componentă neutră a vieții sociale, care nu o influențează pe aceasta decât prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt de natură psihică și socială, cerând soluții de tip psihologic și social. Ipoteza generală dezvoltată aici este, în consecință, următoarea: unele particularități ale fenomenelor socialesunt explicabile prin forma proceselor cognitive implicate în desfășurarea acestora. Importanța caracteristicilor proceselor cognitive pentru explicarea diferitelor fenomene sociale nu a fost investigată într-o măsură suficientă. De aceea, mă voi mulțumi cu indicarea doar a câtorva exemple care pun în evidență contribuția conștiinței în această ipostază la explicarea diferitelor particularități ale fenomenelor sociale. Complexul charismă-autoritate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
desfășurarea acestora. Importanța caracteristicilor proceselor cognitive pentru explicarea diferitelor fenomene sociale nu a fost investigată într-o măsură suficientă. De aceea, mă voi mulțumi cu indicarea doar a câtorva exemple care pun în evidență contribuția conștiinței în această ipostază la explicarea diferitelor particularități ale fenomenelor sociale. Complexul charismă-autoritate. Există situații foarte diferite în care colectivitatea investește cu o valoare suplimentară - o „plusvaloare” - diferitele aspecte ale activității sale (decizii, soluții de organizare socială, mecanisme de decizie) mai ridicată decât valoarea lor efectivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]