1,468 matches
-
o triplă elice [1], sinteza începe intracelular și se termină extracelular [1], etapele intracelulare sunt [1] formarea precolagenului lanț α, formarea procolagenului lanț α, hidroxilarea resturilor de prolil și lizil, glicozilarea unui număr de resturi hidroxil și secreția extracelulară, etapele extracelulare sunt [1] îndepărtarea fragmentelor polipeptidice carboxi și amino terminale, formarea tropocolagenului și ulterior a colagenului matur insolubil, colagenul din oase și piele este metabolic stabil [1], colagenul din ficat are o rată mare de metabolizare [1], este codificat de o
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
determinant asupra masei/funcției-celulare, sunt cele responsabile de moartea celulară. Aceasta se produce prin apoptoza și/sau necroză. Necroza este rezultatul unei disfuncții celulare acute, care duce la creșterea rapidă a volumului celulei, ruperea membranei celuare și dispersarea în spațiul extracelular a conținutului acesteia, fiind afectate astfel și celulele vecine și generând un efect chemotactic pentru celulele proinflamatoare (7). Acest proces morfopatologic este caracteristic tipului 1 de diabet, autoimun, și este paralel cu ceea ce a fost descris de către Gepts W în
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
studii, nu pot fi considerate ca și caracteristice, probele studiate provenind de la loturi inomogene ca vârstă, vechime a diabetului, indice de masă corporală. Relativ caracteristică este însă așa zisa "amiloidoza" insulară (remarcată de Opie E.L în 1900), datorată depunerii extracelulare, strict limitată la nivelul insulelor care conțin celule ß, a unui material amorf care s-a dovedit a fi format dintr-un polipeptid fibrilar denumit "polipeptidul insular amiloid" sau "amilina". Acest polipeptid este prezent și în granulele secretorii ale celulelor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cromozomului 19 (19p13). Precursorii receptorilor (proreceptor) sunt clivați post-translațional în două subunități, α și ß, care se dimerizează și care în drumul lor spre membrana celulară sunt glicate și acilate. Receptorul matur este un heterotetramer 2α-2ß. Subunitățile α sunt situate extracelular și conțin locul de legare a insulinei, în apropierea capătului NH-terminal. Subunitățile ß sunt legate de subunitățile α prin punți disulfidice noncovalente și traversează membrana celulară, porțiunea intracelulară conținând resturi tirozinice fosforilate distribuite în trei regiuni importante: regiunea juxtamembranară, domeniul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
complexe atașate mambranelor celulare și membranelor organitelor celulare numite transportori de glucoză (GLUT). Familia de proteine GLUT are opt membri. Prototipul folosit pentru descrierea acestor proteine este GLUT 4. Acesta este un lanț polipeptidic cu 12 domenii transmembranare. Prima ansă extracelulară conține locurile de glicare, iar capătul COOH-terminal, intracelular, conține situl de fosforilare și o secvență aminoacidică care facilitează endocitoza rapidă a transportorului (29). GLUT 1 este prezent ubiquitar și este implicat în transportul transmembranar al glucozei în condiții bazale, independent
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
și activează factorul nuclear-kB și NADPH-oxidaza [Brownlee, 2001]. Acumularea AGE se poate datora reducerii clearance-ului renal al AGE și stresului oxidativ și carbonilic din uremie [Miyata et al., 1999]. AGE induc leziuni celulare prin alterarea proteinelor intracelulare și a matricei extracelulare. Proteinele plasmatice alterate de către AGE se leagă de diferiți receptori AGE, ceea ce induce expresia unor citokine, a unor factori de creștere de către macrofage și celulele mezangiale, ca IL-1 și TNF-a, și expresia de molecule procoagulante și proinflamatoare de către celulele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
oxidare și glicare, parțial din cauza persistenței lor prelungite în circulație [de Graaf et al., 1991]; (c) creșterea filtrării prin endoteliul capilar, datorată dimensiunilor mici ale acestor particule [Packard et al., 1997] și (d) creșterea afinității lor pentru componente ale matricei extracelulare, precum proteoglicanii din peretele arterial [Anber et al., 1996]. 7. Hiperinsulinismul, indus de insulinorezistența periferică și de scăderea epurării renale a hormonului, ce stimulează sinteza hepatică excesivă de VLDL. 8. Deficitul de carnitină o substanță implicată în transportul acizilor grași
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
și glutation-peroxidaza și neenzimatice glutationul (GSH, prezent în toate celulele și capabil să epureze OH, H2O2, O2 și HOCl), vitamina E (localizată în membranele celulare, pe ale căror lipide le protejează de peroxidare), vitamina C (distribuită atât intra-, cât și extracelular, ce epurează O2 și OH) și aminoacizii cisteină, taurină și metionină (care elimină selectiv HOCl și cloraminele). Alte molecule antioxidante sunt glucoza, acidul uric, transferina, feritina și ceruloplasmina [Halliwell, 1999]. Echilibrul dintre oxidanți și antioxidanți este unul instabil, imprevizibil și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
modului în care se face legătura dintre ele în cadrul cuplului electro-contractil [1, 2]. FENOMENE ELECTRICE ALE INIMII Esența fenomenelor electrice ale inimii rezultă din faptul că fibrele miocardice sunt celule polarizate, prezentând o diferență de potențial între mediul intra- și extracelular, variabilă în funcție de tipul și starea de activitate a celulei. Această diferență de potențial este o consecință a distribuției inegale a ionilor de o parte și de alta a unor membrane cu permeabilitate selectivă, prin activitatea unor proteine funcționând ca și
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de potențial transmembranar la celula miocardică în repaus, a arătat valori de aproximativ -90 mV, interiorul celulei fiind electronegativ [5]. Această diferență de potențial este datorată inegalității de distribuție a ionilor de o parte și de alta a membranei, mediul extracelular fiind compus în principal din săruri disociate de NaCl, CaCl2 și într-o proporție scăzută de KCl, în timp ce în mediul intracelular principalul cation este K+, anionii fiind reprezentați în principal de constituenți celulari organici, mai ales proteine (tabelul 5.1
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
intracelular fiind mediat prin intermediul sistemului guanilatciclază-GMPc. Receptorii de tip C în schimb, au rol în metabolizarea peptidelor natriuretice; fixarea lor pe acest tip de receptor determină internalizarea complexului hormon-receptor, cu degradarea enzimatică intracelulară a peptidului natriuretic, receptorii fiind recirculați. Metabolizarea extracelulară a peptidelor natriuretice se realizează sub acțiunea unor endopeptidaze prezente la nivelul celulelor tubulare și a peretelui vascular. Utilizarea unor inhibitori de endopeptidaze (omapatrilat) ar putea astfel constitui un principiu terapeutic activ în anumite afecțiuni, prin prelungirea efectului peptidelor natriuretice
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cu rol în fiziologia și fiziopatologia respirației: endoteliul pleural, membrana bazală, plan fibroelastic superficial, strat conjunctivo-vascular, plan fibroelastic profund. Datorită gradientului presional intrapleural există o distribuție neuniformă a ventilației pulmonare, cu consecințe asupra volumelor pulmonare și a complianței acestuia. Matricea extracelulară a parenchimului pulmonar este formată din fibre elastice și de colagen într-o proporție variabilă, mai bine reprezentate fiind cele din urmă (60-70%) [7]. Orice agresiune asupra plămânului determină modificări în structura și mecanismul funcțional al acestuia. Menționăm că într-
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
sedentari arată că efortul fizic depus poate fi unul de intensitate obișnuită. Fumatul este considerat un factor predispozant - scleroza pulmonară tabagică - rata de apariție a pneumotoraxului spontan la fumători / nefumători fiind de aproximativ 102/1 [4, 19]. Fumatul distruge matricea extracelulară pulmonară prin mai multe mecanisme, cel mai important fiind eliberarea radicalilor liberi oxidanți care inhibă alfa-1-antitripsina și alterează membrana alveolară. Substratul anatomic al pneumotoraxului spontan este reprezentat de bulele de emfizem și de blebsuri, localizate distal de bronșiolele terminale. Pentru
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
Lichidul cerebro-spinal (LCS) este lichidul biologic aflat în sistemul ventricular encefalic, în canalul central medular și în spațiile subarahnoidiene cranio-spinale. Lichidul cerebro-spinal și lichidul extracelular sau fluidul interstițial din parenchimul nervos constituie un singur fluid care este mediul fiziologic din sistemul nervos central. Lichidul cerebro-spinal este produs în cea mai mare parte de plexurile coroide ventriculare iar resorbția LCS-ului se face mai ales prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
primitiv și spațiul subarahnoidian. Suprafața spațiului lichidian endo-neural, cu excepția plexurilor coroide, este mărginită de ependim. Spațiul subarahnoidian este delimitat de arahnoidă împreună cu pia mater [1,2]. LCS-ul și fluidul interstițial parenchimatos constituie lichidul în care se desfășoară toate procesele extracelulare din sistemul nervos central și prezintă schimburi continui transependimare și transpiale. LCS-ul este fluidul acumulat în cavitățile preformate din sistemul nervos central; iar lichidul interstițial parenchimatos se află în contact intim cu celulele nervoase cu schimburi rapide celulare locale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
rol de protecție mecanică, prin absorbția șocurilor în timpul mișcării; - menține volumul endocranian constant în conformitate cu relația Monro-Kellie; - rol în menținerea temperaturii sistemului nervos central. BARIERELE SPAȚIILOR LICHIDIENE Spațiile lichidiene extraparenchimatoase adică sistemul ventricular împreună cu spațiul subarahnoidian conținând lichidul cerebro-spinal și spațiul extracelular intraparenchimatos cu fluidul interstițial sunt separate de spațiul intravascular endocranian prin două bariere morfologice și funcționale: bariera hemato-lichidiană și bariera hemato-encefalică, care permit schimburile fluidice pentru asigurarea homeostaziei sistemului nervos central [3,4]. BARIERA HEMATO-ENCEFALICĂ Bariera hemato-encefalică (BHE) delimitează circulația
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
intracraniene, de respirație, de modificarea poziției capului și este influențată de eforturile fizice și de orice cauza care produce creșterea presiunii intracraniene [2,8]. Concomitent cu această circulație pe căile anatomice ocupate de LCS, există schimburi lichidiene continui între fluidul extracelular parenchimatos și lichidul cerebrospinal, la nivel transependimar și pial transcerebral și aceste schimburi lichidiene constituind o circulație transversală lentă. LCS și fluidul interstițial parenchimatos produse de două tipuri de bariere capilare sunt identice și elaborate în aceeași cantitate, reprezentând fiecare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
tranzitorie sau permanentă sau ischemia medulară este asociată cu o BHE deschisă evidențiată prin pasajul macromoleculelor marcate. Mecanismul deschiderii BHE este 37 multifactorial incluzând acțiunea aminoacizilor excitatori, a citokinelor, oxidului nitric, și/sau a radicalilor liberi. Apare edemul cerebral vasogen (extracelular) urmat rapid de edemul celular, în cazul prelungirii ischemiei. LEZIUNEA BARIEREI HEMATO-MEDULARE (BHM) Leziunea medulară traumatică evoluează în mai multe etape: a. imediat după leziune apare hemoragia subarahnoidiană, hemoragii în substanța albă și cenușie, necroza fibrinoidă a capilarelor; b. în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
la acțiunea unor molecule și enzime cu efect lezional, ceea ce constituie debutul leziunii secundare medulare. TRAUMATISMUL CEREBRAL Edemul cerebral este o consecință a traumatismului cerebral care poate avea urmări grave prin alterarea BHE. Deschiderea BHE duce la apariția edemului cerebral extracelular (vasogen), iar hipo-anoxia celulară ischemică determină apariția edemului cerebral celular (citotoxic), rezultând un edem cerebral mixt care se poate extinde progresiv și este urmat de creșterea presiunii intracraniene. BARIERA HEMATO-ENCEFALICĂ ÎN TUMORILE CEREBRALE Modificările induse de proliferarea neoplazică intracerebrală interesează
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
care se poate extinde progresiv și este urmat de creșterea presiunii intracraniene. BARIERA HEMATO-ENCEFALICĂ ÎN TUMORILE CEREBRALE Modificările induse de proliferarea neoplazică intracerebrală interesează atât endoteliul capilar, mai exact joncțiunile de ocluzie endoteliale, dar se referă și la afectarea macromoleculelor extracelulare (gliocalix) și neendoteliale. Dezvoltarea și extensia tumorală implică multiplicarea celulară neoplazică, angiogeneza tumorală cu formarea de vase cu BHE modificată sau absentă, cu apariția edemului cerebral peritumoral etc. Terapiile tumorilor cerebrale trebuie să țină cont atât de caracteristicile angiogenezei tumorale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
nervoasă normală. Existența unei cantități crescute de lichid cerebro-spinal în hipertensiunea intracraniană idiopatică este urmată de o circulație și o resorbție rapidă lichidiană. Cel mai probabil mecanism patogenic este modificarea barierei hematoencefalice cu hiperproducție de fluid interstițial și edem cerebral extracelular; lichidul cerebro-spinal este produs normal, dar există schimburi crescute dinspre fluidul interstițial spre LCS la nivel transependimar și pial transcerebral cu o resorbție crescută a LCS-ului și există un eflux venos rapid. HIDROCEFALIA INTERNĂ Hidrocefalia este creșterea volumului spațiului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
-ului. Apare mai frecvent la vârstnici, îndeosebi la bărbați și decompensarea clinică este caracterizată prin triada constituită de tulburări de mers, demență și tulburări sfincteriene (incontinență). Hidrocefalia ex vacuo apare în cazul atrofiei cerebrale. EDEMUL CEREBRAL HIDROCEFALIC Este un edem extracelular produs prin mecanismul creșterii presiunii hidrostatice din ventriculi cerebrali. Fluidul de edem hidrocefalic provine din ventriculii cerebrali și este constituit din LCS-ul care traversează peretele ventricular în urma creșterii presiunii LCS-ului intraventricular [2]. În hidrocefalia obstructivă se produce creșterea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
celulele stromale și celulele tumorale, cât și în inducerea rezistenței la terapie [73, 74]. În colangiocarcinom CAFs activați produc o serie de factori paracrini care promovează inițierea și progresia tumorală - proteine matriceale, factori de creștere, citokine și proteaze ale matricii extracelulare:periostina este o proteină matriceală a cărei expresie este crescută în cazul CAF comparativ cu fibroblaștii normali, această supraexpresie fiind corelată cu scurtarea supraviețuirii la pacienții cu CCA [68, 75];tenascina-C, o altă proteină matriceală ce promovează migrarea celulelor tumorale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
proteinei WISP1 (WNT1inducible signaling pathway protein 1), evidențiată în 49% dintre cazurile de CCAi se corelează cu invazia tumorală intralimfatică și perineurală [79]. Matrix metaloproteinazele (MMP) MMP sunt o familie de endopeptidaze dependente de zinc, capabile să degradeze componentele matricii extracelulare (MEC). Ele intervin în remodelarea fiziologică a MEC, dar joacă un rol esențial și în situații patologice mai ales în procesele de creștere tumorală și metastazare. Cercetări recente au arătat că în tumorile maligne MMP sunt secretate în special de către
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
cu corespondență macroscopică organizată în 4 stadii (Pop D Popa, 1994), care includ, în succesiune: (1) dilatare, (2) hipertrofie moderată și severă, (3) atrofie, (4) scleroză periflebitică. Conform investigațiilor microscopice, transformările majore afectează, la nivelul intimei și al mediei, matricea extracelulară a țesutului conjunctiv și țesutul muscular neted. În mod cert, în vederea stabilirii corecte a diagnosticului și a stadiului bolii, la ora actuală elementele examenului clinic nu mai pot fi privite separat de noțiunile de morfologie. Cu toate acestea, deși numărul
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]