KorAP: Find »[drukola/base=extraterestru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...102 >

2,545 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

recăsătorise recent cu o crainică de televiziune din Los Angeles și cei doi aveau deja un copil. Ted era de multă vreme un susținător al existenței vieții pe alte planete și, În consecință, al programului SETI de căutare a inteligenței extraterestre, considerat de alți savanți ca o pierdere de timp și de bani. Acum zâmbea fericit spre Norman: — Am știut dintotdeauna că, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge la dovada existenței vieții pe alte planete. În sfârșit, acum avem această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Matematicienii nu greșesc“, În genul celor purtate de studenți și, Într-adevăr, nu-și arăta cei treizeci de ani. Era evident cel mai tânăr membru al grupului și, probabil, cel mai important. Mulți teoreticieni susțineau că era imposibilă comunicarea cu extratereștrii, cu care ființele umane nu aveau nimic În comun. Acești gânditori arătaseră că, așa cum fizicul uman este rezultatul a nenumărate evenimente evolutive, la fel se Întâmplase și cu gândirea umană. Modul nostru de a gândi ar fi putut fi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ar fi delfinii, pur și simplu pentru că aceștia trăiesc Într-un mediu complet diferit și au un aparat senzorial diferit. Și totuși, oamenii și delfinii ar putea apărea ca virtual identici În comparație cu diferențele enorme care Îi separă de o vietate extraterestră - produs al unei evoluții divergente Într-un mediu planetar diferit. Astfel că este improbabil ca un extraterestru să vadă lumea așa cum o vedem noi. De fapt, s-ar putea să n-o vadă deloc. Ar putea să fie orb și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cei doi avuseseră deja o discuție pe această temă. — De unde știi? Întrebă Norman. — Un calcul simplu, răspunse Harry, gesticulând plictisit. De-a dreptul banal. Cunoști ecuația lui Drake? Norman o știa. Era una din supozițiile faimoase din literatura despre viața extraterestră. Și totuși spuse: — Amintește-mi-o tu. Oftând iritat, Harry luă o foaie de hârtie. — Este o ecuație de probabilități, spuse el și scrise: P = fp·nh·fr· fi·fc — Ceea ce Înseamnă că probabilitatea p ca viața inteligentă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mii de civilizații inteligente, precum este să iei alte valori, așa cum fac eu, și să obții că, probabil, nu există decât o singură civilizație, a noastră. Iar În această situație, orice ar fi acolo jos, nu este produsul unei civilizații extraterestre. Așa că ne pierdem vremea pe-aici. Atunci ce este? insistă Norman. — Este expresia absurdă a unei speranțe romantice, spuse Adams, Împingându-și ochelarii spre rădăcina nasului. Vehemența tonului său Îl deranja pe Norman. Cu doar șase ani În urmă, Adams

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ei s-a constatat că e vorba de un aliaj de titan Într-o structură tip fagure, din rășină epoxidică. Tehnologia de obținere a unor astfel de materiale compozite - metal-material plastic - este practic necunoscută pe Pământ. Experții au confirmat originea extraterestră a aripii, deși este posibil ca În zece sau douăzeci de ani să ajungem să stăpânim și noi tehnologia respectivă. Harry Adams mormăi ceva și-și făcu o Însemnare În carnet. Barnes Își continuă expunerea: — În același timp, alte vehicule-robot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
În sfârșit În picioare, știe foarte bine de ce președintele a decis să țină chestia asta secretă. — Cum așa? În condițiile date, președintele n-a avut de ales. — Ce condiții? — El știe că obiectul ăla de jos nu e o navă extraterestră. Atunci ce este? — Cred că e evident. Nu și pentru mine, mărturisi Norman. Adams zâmbi pentru prima dată. Era un zâmbet complet lipsit de umor. — Nu m-ai crede dacă ți-aș spune, mai zise el și părăsi Încăperea. TESTE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Harry e un teoretician. Iar teoriile nu sunt decât teorii. Eu lucrez cu chestii concrete. Iar acolo jos se află ceva al naibii de vechi și grozav de ciudat. Și aș vrea să știu ce este. — Dar dacă nu e o navă extraterestră, atunci ce poate fi? — Ce-ar fi să așteptăm până ajungem jos? propuse Barnes și Își consultă ceasul. Cam În acest moment este ancorat de fundul oceanului cel de-al doilea habitat. În cincisprezece ore Începem să vă transportăm jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
acum Întuneric beznă. — Este foarte palpitant, spuse Ted. Ai mai trecut printr-o chestie ca asta, Norman? — Nu. — Nici eu. Mă-nfioară! Norman ar fi vrut ca Ted să nu fie atât de volubil. — Știi, continuă acesta, când vom deschide nava extraterestră și vom avea primul contact cu o altă formă de viață, va fi un eveniment deosebit În istoria speciei umane. Mă Întreb ce va trebui să spun. — Să spui? Adică ce cuvinte va trebui să rostesc În fața pragului, În zumzetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
vă mai așteptam. Mai avem timp cît să facem un tur rapid, Înainte de a deschide nava spațială. — Sunteți pregătiți s-o deschideți? spuse Ted. Minunat. Tocmai vorbeam despre asta cu Norman. Este un eveniment grandios, primul nostru contact cu viața extraterestră. Va trebui să pregătim un mic discurs pentru această ocazie. — Va fi timp și pentru asta, spuse Barnes, aruncându-i lui Ted o privire ciudată. Mai Întâi să vă arăt habitatul. Pe aici, vă rog. Le explică apoi că habitatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
o importanță capitală. — Care anume? se interesă Norman. — Am spulberat ipoteza evenimentului unic, spuse Ted cu ochii la Beth. — Ipoteza evenimentului unic? zise Barnes. — Se referă, preciză Beth, la faptul că fizicienii și chimiștii Înclină să creadă În viața inteligentă extraterestră, În vreme ce biologii, nu. Mulți biologi sunt de părere că dezvoltarea vieții inteligente pe Pământ a necesitat atâția pași neobișnuiți, Încât reprezintă un eveniment unic În univers și că este posibil să nu mai fi apărut niciunde. Adică inteligența nu apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Beth, mușcându-și buza. Nu prea pari a fi, observă Norman. — Trebuie să vă spun că nu mă pot stăpâni să nu fiu neliniștită. Acum zece ani, la Stanford, Bill Jackson a susținut o serie de seminarie săptămânale cu privire la viața extraterestră. Tocmai primise premiul Nobel pentru chimie. Ne-a Împărțit În două grupe. Una dintre ele proiecta forma de viață extraterestră și prelucra totul pe criterii științifice. Cealaltă grupă Încerca să-și imagineze forma de viață extraterestră și să comunice cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să nu fiu neliniștită. Acum zece ani, la Stanford, Bill Jackson a susținut o serie de seminarie săptămânale cu privire la viața extraterestră. Tocmai primise premiul Nobel pentru chimie. Ne-a Împărțit În două grupe. Una dintre ele proiecta forma de viață extraterestră și prelucra totul pe criterii științifice. Cealaltă grupă Încerca să-și imagineze forma de viață extraterestră și să comunice cu ea. Jackson prezida totul ca un savant pragmatic, nelăsând pe nimeni s-o ia razna. Odată, i-am adus schița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
seminarie săptămânale cu privire la viața extraterestră. Tocmai primise premiul Nobel pentru chimie. Ne-a Împărțit În două grupe. Una dintre ele proiecta forma de viață extraterestră și prelucra totul pe criterii științifice. Cealaltă grupă Încerca să-și imagineze forma de viață extraterestră și să comunice cu ea. Jackson prezida totul ca un savant pragmatic, nelăsând pe nimeni s-o ia razna. Odată, i-am adus schița unei posibile vietăți și a Întrebat cu asprime: „OK, dar unde-i anusul?“ Cam așa sunau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
intercomului. — Căpitane Barnes, scafandrii au montat sasul. Robotul este pregătit să intre În astronavă. — Ce robot? exclamă Ted. UȘA — Eu nu cred că așa trebuia procedat, spuse Ted indignat. Noi toți am venit aici pentru ca primul pas pe o navă extraterestră să fie făcut de către un om. Și tocmai asta cred că ar trebui să facem. Nici vorbă de așa ceva, zise Barnes. Nu putem risca. — Trebuie să consideri locul ăsta, insistă Ted, un obiectiv arheologic. Mai mare decât Chichen Itza, decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de protuberanțe metalice rotunde, roșii, galbene și albastre. Deasupra lor se aflau niște simboluri În alb și negru. — Priviți, se agită Ted, roșu, galben și albastru. Culorile primare. Ăsta-i un element extraordinar! — De ce? se interesă Norman. — Pentru că sugerează că extratereștrii au aceeași dotare senzorială ca și noi, că percep universul la fel ca și noi, vizual, În aceleași culori, folosind același domeniu al spectrului electromagnetic. Asta va ușura enorm stabilirea contactului. Iar semnele acelea În alb și negru... trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
la fel ca și noi, vizual, În aceleași culori, folosind același domeniu al spectrului electromagnetic. Asta va ușura enorm stabilirea contactului. Iar semnele acelea În alb și negru... trebuie să fie o mostră din scrierea lor. Vă dați seama? Scrierea extraterestră! Zâmbi entuziasmat. Este un moment măreț. Mă simt cu adevărat privilegiat că mă aflu aici. — Focalizați, solicită Barnes. — Focalizăm acum, domnule. Imaginea deveni și mai neclară. — Nu așa. Încercați invers. — Am Înțeles. Focalizăm. Treptat, imaginea căpătă contururi clare. — Oho! făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Nu, spuse Harry calm, nefiresc de detașat. — Cum e posibil ca această astronavă să aibă o vechime de trei sute de ani și să aibă instrucțiuni În engleza modernă? — Ia gândește-te, spuse Harry. Ted se Încruntă. — Poate că această navă extraterestră caută să ni se prezinte Într-un mod care să ne fie familiar. — Mai gândește-te, insistă Harry. După o scurtă pauză, Ted reluă: În fine, dacă este o navă extraterestră. — Nu este o navă extraterestră! zise Harry. După o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
spuse Harry. Ted se Încruntă. — Poate că această navă extraterestră caută să ni se prezinte Într-un mod care să ne fie familiar. — Mai gândește-te, insistă Harry. După o scurtă pauză, Ted reluă: În fine, dacă este o navă extraterestră. — Nu este o navă extraterestră! zise Harry. După o nouă pauză, Ted spuse: — Păi, dacă ești așa de sigur pe tine, de ce nu ne spui și nouă ce e? — Ei bine, domnilor, zise Harry, aceasta este o astronavă americană. — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Poate că această navă extraterestră caută să ni se prezinte Într-un mod care să ne fie familiar. — Mai gândește-te, insistă Harry. După o scurtă pauză, Ted reluă: În fine, dacă este o navă extraterestră. — Nu este o navă extraterestră! zise Harry. După o nouă pauză, Ted spuse: — Păi, dacă ești așa de sigur pe tine, de ce nu ne spui și nouă ce e? — Ei bine, domnilor, zise Harry, aceasta este o astronavă americană. — O astronavă americană? Lungă de opt sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
construită În viitor, a călătorit În timp și a apărut acum câteva sute de ani În adâncurile acestui ocean. — De ce ar face oamenii din viitor așa ceva? Întrebă Ted exasperat. Era În mod evident nemulțumit că fusese privat de nava lui extraterestră, de marele său eveniment istoric. Se prăbuși Într-un fotoliu și privi plictisit ecranele monitoarelor. — Nu știu de ce În viitor oamenii ar face așa ceva, spuse Harry. Nu am ajuns Încă acolo. Poate că a fost un accident. Neintenționat. — Să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Încercăm din nou, domnule. Manevra se repetă, cu același rezultat. — Suprafața butonului e prea alunecoasă, domnule. — Mai Încercați. — Să știți, spuse Ted cu un aer gânditor, că situația rămâne remarcabilă. Într-un sens, e chiar mai interesantă decât contactul cu extratereștrii. Eu eram aproape convins că În univers există viață extraterestră. Dar călătoria În timp!... Sincer vă spun, ca astrofizician, aveam Îndoieli. Din tot ceea ce știm, este imposibilă, contrazisă de legile fizicii. Și iată că acum avem dovada că deplasarea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Suprafața butonului e prea alunecoasă, domnule. — Mai Încercați. — Să știți, spuse Ted cu un aer gânditor, că situația rămâne remarcabilă. Într-un sens, e chiar mai interesantă decât contactul cu extratereștrii. Eu eram aproape convins că În univers există viață extraterestră. Dar călătoria În timp!... Sincer vă spun, ca astrofizician, aveam Îndoieli. Din tot ceea ce știm, este imposibilă, contrazisă de legile fizicii. Și iată că acum avem dovada că deplasarea În timp este posibilă și că specia umană o va realiza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
În drumul ei. — A pescuit ceva? Ce anume? — Nu știu, spuse Barnes, dar e ceva extraterestru. „CEVA EXTRATERESTRU“ Banda transportoare Îi purtă pe lângă șirul nesfârșit ds nișe. Urmau să li alăture lui Barnes, Ted și Edmunds, ca să vadă descoperirea lor extraterestră. — De ce ar trimite cineva o astronavă printr-o gaură neagră? Întrebă Beth. — Din cauza gravitației, răspunse Harry. Găurile negre au o gravitație atât de puternică Încât deformează incredibil spațiul și timpul. Îți amintești ce spunea Ted despre cavitățile provocate de planete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Înăuntru și o aduce acasă. Numai că pe drumul de Întoarcere ajunge prea departe, adică În trecut. — Trecutul ei, preciza Harry. Prezentul nostru. — Așa este. Barnes pufni nerăbdător: — Minunat! Deci această astronavă pornește, colectează din spațiu o sferă de argint extraterestră și o aduce Înapoi. Treceți la obiect: ce este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele. Atinse șanțurile, mâna dispărându-i În indentațiile adânci. Sfera era atât de lustruită, Încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]