1,796 matches
-
-n orice loc. Acum de sus din chor apasă Un cântec trist pe murii reci Ca o cerșire tânguioasă Pentru repaosul de veci. {EminescuOpIV 295} Prin tristul sgomot se arată, Încet, sub văl, un chip ca-n somn, Cu o făclie-n mîna-i slabă - În albă mantie de Domn. Și ochii mei în cap înghiață Și spaima-mi sacă glasul meu. Eu îi rup vălul de pe față... Tresar - încremenesc - sunt eu. ............................................. De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua Și uit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o știe, {EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt. Cu glasu-i ea te chiamă încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De mâne diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mult de-a ta mărime. Armeano-grec, lingău cu două fețe, Îți ad-aminte ce aveai în straiți Când pietre numărai la voi în piețe. De-aceea taci și încă bine pare-ți Că nu te regalăm, cum știm, cu bețe: Făclie nu-i nemțescul tău opaiț. {EminescuOpIV 340} PENTRU TĂLMĂCIREA AFORISMELOR LUI SCHOPENHAUER Goethe Spun popoară, sclavii, regii Că din cîte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toții somnu-i fură... Din calul acel mare Elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gîtue străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De sub teiul nalt și vechiu. Iară sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept: Nu mai cugeți înainte Nici nu cauți îndărăpt, Ci asculți de păsărele Ciripind în verde crâng, Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se ne plâng. {EminescuOpIV 385} CA O FĂCLIE... Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă, Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi De ce mereu aceleași gândiri să le tot rumegi Și sarcina de gânduri s-o porți ca pe un gheb, Astfel ades în taina durerii mă întreb... Nu aflu unde capul în lume să mi-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în lungul șir de regi - Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi. De-odată crâșcă fierul în dosu-unei firide. A unei tainiți scunde intrare se deschide, De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână, Ce ține o făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul. Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni - Ca umbra cu ființa sunt amândoi asemeni. Încet înaintează, făclia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul. Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni - Ca umbra cu ființa sunt amândoi asemeni. Încet înaintează, făclia și-o ridică Ș-urechea ațiind-o el asculta: "Nimică! ". Un ceas mai am și iată că voiu ajunge-n fine "Atît de sus în lumea creată pentru bine. " Creată pentru bine ne spun cărțile vechi, "De mii de ani
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vrednic un muritor pe lume, Cînd limba-i neclintită la cumpenile vremii, "Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei "Regești, și pentru dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieții. Sunt creații care ne golesc mintea ca la marile începuturi. În artă, există numai valori individuale. Generațiile sunt doar ornamente. În artă, confruntările sunt mai aprige decât în economie. Pentru că aici se tranșează ierarhiile pentru eternitate. Arta poate fi făclia din tunelul disperării. Arta se poate lua la trântă cu timpul. Totalitarismul îi obligă pe artiștii valoroși să se refugieze în estetică. Artistul care se respectă e ca un soi de hippies perpetuu. În artă, contează și mărimea aripilor, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arzătoare. Îl strigi încet pe Tata dar nu primești răspunsul, Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul. Căci ai ales, Isuse, ca dragostea divină Să ispășească totul, să ne absolvi de tină. Prin jertfă Tu, Iubire, instaurezi Lumină, Făclie peste veacuri în inima creștină.
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]
-
acele „cărți de legi“ au ajuns la Bologna, pe căi aventuroase și În mare parte obscure: unii maeștri au Început să le recopieze și să le pună În ordine. Tradiția Îi atribuie meritul ini ția tivei lui Irnerius, Lucerna iuris, „făclia dreptului“, „lumina Bolog nei“; o Întreprindere de asemenea dimen siuni nu se putea totuși Împlini pe durata unei generații și nici, cu atît mai puțin, să fie opera unei singure per soane. În jurul acestor cărți iau naștere școlile bolog neze
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
conturul umbrei omenești"13. Aceeași origine are și modelarea, precizează el mai departe. Îndrăgostită de un tânăr care urma să plece în străinătate, fiica unui olar din Siciona "i-a trasat conturul umbrei pe care o lăsa pe perete o făclie; pe aceste contururi, tatăl a imprimat argila, reproducându-i chipul. Apoi l-a pus la uscat împreună cu alte obiecte de ceramică și l-a pus în cuptor"14. Astfel, pictată sau sculptată, Imaginea este fiica Nostalgiei. O affluent society, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. / Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. / [...] în mijlocul acestor făpturi vii [s.n.] era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturii vii; foculacesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere. Făpturile vii însă, când alergau și se întorceau, erau ca fulgerul. Mă uitam la aceste făpturi vii, și iată că pe pământ
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în bărbăția și în tinerețea lui, frumos, cum frumoși erau, de altfel, și Hector, cu pletele lui negre, sau Paris, cu părul lui buclat. Priam, în noaptea aceea, la lumina făcliilor, îl privea cu uimire, văzându l atât de mare și atât de frumos. Glasul, firește, îi era puternic și limpede, dar, după spusele lui cu un prilej sau altul, ni-l putem imagina și în atâtea alte chipuri decât strigând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în bărbăția și în tinerețea lui, frumos, cum frumoși erau, de altfel, și Hector, cu pletele lui negre, sau Paris, cu părul lui buclat. Priam, în noaptea aceea, la lumina făcliilor, îl privea cu uimire, văzându l atât de mare și atât de frumos. Glasul, firește, îi era puternic și limpede, dar, după spusele lui cu un prilej sau altul, ni-l putem imagina și în atâtea alte chipuri decât strigând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care leva spori credința Sfinților Apostoli și va desăvârși lucrările Tatălui.Amintind că „cele dintâi cuvinte pe care le-a spus Mântuitorul IisusHristos ucenicilor Săi după Învierea Sa din morți, au fost: Pace vouă!”<footnote † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Făclii de Înviere - Înțelesuri ale Sfintelor Paști, Editura „Basilica”, București, 2008, p. 46. footnote>,vom înțelege că Dumnezeu este Domnul Păcii, că Dumnezeu esteIubire.Într adevăr, „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră”<footnote I
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dumnezeu este în Hristos ca și glasul „Mielului luiDumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29): „Nu va striga șinu se va auzi prin piețe glasul lui” (Matei 12, 19). În acest fel:„Trestie strivită nu o va frânge, și făclie abia fumegândă nu o vastinge, până ce va aduce pe pământ dreptatea și de El vor asculta popoarele” (Matei 12, 20-21). Era calea păcii Sale, prin care se împlinea profeția: „Cu arma buneivoiri ne-ai încununat” (Psalm 5, 12). „Adevărul” Lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de deșertăciunea ei din cauza neascultăriide Dumnezeu, așa cum era Faraon și oștile lui. Adevărul lui Dum-nezeu ca biruință în Hristos este „arma care încinge” (Ps.90,4) cuputere, la care Mântuitorul cheamă pe cei ce urmează Lui: „să aibămijloacele încinse și făcliile aprinse” (Luca 12, 35) prin „adevărul”Său (Efeseni 6, 14).Puterea Mântuitorului de a certa vânturile și valurile pentru„pacea Sa” este arătată la intrarea în slavă prin Înviere: „Atunci nuMă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). Acele „vânturi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
deci într-o manieră armonioasă. Pentru a produce o schimbare, trebuie mai întâi CONȘTIENTIZATE CORECT propriile povești, apoi ASIMILATE poveștile celorlalți și abia după aceea luate decizii asupra destinelor oamenilor. Lumina cerului Din infinitul astralului, Dumnezeu ne-a oferit o făclie. Soarele, ca un felinar, cu toate potențele sale care să folosească vieții pe pământ, cu certitudinea că este raiul universului. Acest luminător ne face să trăim cu impresia că el domină galaxia ca un rege, ca o autoritate de care
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în teatrele noastre? Nu poate fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]