1,988 matches
-
fapt. N-aș putea spune că nu am avut satisfacții, dar nu pur profesionale, girate direct de meseria pe care o profesam. Ele erau oarecum anormale, ca și lumea În care eram Încapsulat. Aveam o existență construită pe mărunțișuri, pe fărâme de trăiri existențiale pe care, În mod obișnuit, nu le iei În seamă (norocul de a fi găsit un disc de Rahmaninov, faptul că ai „prins” la băcănia din colț un pachet de unt, ivirea unei gripe care te-a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un act productiv, cu rezonanțe fie În practicile agrare, fie În cele meșteșugărești. Cosmogonia apare fie ca produsul puterii absolute a unei divinități izolate (care singură, prin masturbare, prin amestecarea jegului cu salivă sau prin imersiune și apoi prin modelarea fărâmei de pământ, generează elementele primordiale), fie ca rezultatul unei relații, adeseori ambigue, dintre divinitatea supremă și alte figuri sacre. În aceste ultime ipostaze, divinitatea colaborează cu o ființă care fie o ajută cu pricepere, fie, din neîndemânare sau răutate, schimbă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ființe rele, opuse celor bune făurite de Dumnezeu: cuplurile câine - lup, oaie - capră, cal - măgar, vultur - bufniță sau albină - viespe (vezi M. Coman, 1992, 1995); b) broaștei: aceasta preia funcțiile Dracului și coboară pe fundul mării originare pentru a aduce fărâma de pământ din care Dumnezeu va făuri uscatul (vezi M. Eliade, 1995); c) ariciului: acesta Îl ajută pe Dumnezeu, dar face o greșeală care schimbă „proiectul” cosmogonic inițial. În alte cazuri Însă, el corecteză greșelile cosmogonice ale divinității: Voind Dumnezeu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a liberalizării, C. introduce în canon descrierea tematică amplă și onestă a operei, în funcție de câteva linii-forță. Arghezi este poetul „agatelor negre”, al „piscurilor mari de piatră”, al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede, C. face abstracție de compromisurile argheziene, necercetate: Cântare omului și 1907. Tematismul critic, care astăzi, în epoca deconstructivismului, pare obosit, reprezenta atunci o atitudine critică înnoitoare: el conținea refuzul de a falsifica
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
lirism estompat, în care, fără stridențe, dar și fără culoare, sunt plânși cei necăjiți, suferinzi, înfometați, lipsiți de un adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un vagabond, un cerșetor ș.a.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi”. Tristețea sporește în Ceasuri ostenite (1930), preschimbându-se în durere și deznădăjduire. De fapt, se accentuează poza, aceea a unui „suflet înrăit și păcătos”. Hazlii, dar nu din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru muzeu
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
extreme, ce cheamă în minte ideea expresionistă de artă. Figurile fantasmatice, măștile alegorice, decorul straniu, metaforă a stărilor din afund, fac din poemele în proză un limbaj obsedant, cvasimagic ( Omul sunător, Zburătorul, Marginea, Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale fărâmei (a doua parte a volumului Ce-ai cu mine, vântule?, reluată într-o formă mai cuprinzătoare în 1964, sub titlul Pe o palmă de țărână) construiesc un vis al armoniei. Între ierburi, vietăți, păsări, sufletul copilărit, fermecat, cuprinde pământul într-
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
potrivite și... încrucișate, București, 1934; Cărticică de seară, București, 1935; Cimitirul Buna-Vestire, București, 1936; ed. București, 1968; ed. București, 1997; Versuri, București, 1936; ed. 2, București, 1940; ed. 3, București, 1943; Ce-ai cu mine, vântule? Povestirile boabei și ale fărâmei, București, 1937; ed. (Ce-ai cu mine, vântule? Pe o palmă de țărână), îngr. G. Pienescu, pref. Mircea Tomuș, București, 1970; Hore, București, 1939; Lina, București, 1942; ed. îngr. Gabriel Dimisianu, București, 1980; Eminescu, București, 1943; Bilete de papagal, București
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
vis, București, 1973; Poemele țărânii, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, 1973; Pensula și dalta, îngr. G. Pienescu, București, 1973; Articole vorbite. Conferințe radiofonice, îngr. Victor Crăciun, București, 1974; Stihuri, îngr. și pref. Al. Piru, Craiova, 1974; Povestirile boabei și ale fărâmei, îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, Cluj-Napoca, 1974; Ars poetica, îngr. Ilie Guțan, Cluj-Napoca, 1974; Caligula, postfață Z. Sângeorzan, București, 1975; Poezia filosofică, îngr. și pref. Elena Zaharia-Filipaș, București, 1976; Zdreanță, Craiova, 1977; Cuvinte potrivite, postfață Gh. Grigurcu, București, 1977
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sărea în brațele surorii lui, Albertine, și ale Charlottei, care se refugiaseră la el în timpul șederii lor la Paris... Atlantida, tăcută până atunci, se umplea de sunete, de emoții, de vorbe. În fiecare seară, istorisirile bunicii noastre descătușau încă o fărâmă din universul acela înghițit de vreme. A mai fost și comoara ascunsă. Cufărul plin de hârtii vechi care, când ne aventuram sub patul cel mare din camera Charlottei, ne înspăimânta prin masivitatea lui obtuză. Trăgeam încuietorile, ridicam capacul. Ce de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
orânduiseră într-un tot plin de viață. Era un mod de existență foarte ordonat, în ciuda excentricităților sale. Franța nu mai era pentru mine o simplă colecție de curiozități, ci o făptură sensibilă și consistentă, din care, într-o zi, o fărâmă fusese grefată în mine. 2 - Nu, nu înțeleg de ce a vrut ea să se înmormânteze în Saranza. Ar fi putut foarte bine să trăiască aici, alături de voi... Era să sar în sus de pe scăunelul meu de lângă televizor. Căci înțelegeam așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Biarritz”, al cărui nume ne făcea să ne gândim la cuarț și nu la orașul care ne era necunoscut... Aveam să merg de-a lungul oceanului timp de zece sau douăsprezece zile și să regăsesc orașul acela, din care o fărâmă infimă era rătăcită undeva în străfundul stepei rusești. 3 În septembrie, prin intermediul unui oarecare Alex Bond, aveau să-mi parvină primele vești din Saranza... Acest Mr. Bond era de fapt un om de afaceri rus, un reprezentant foarte caracteristic al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lipsită de pericole. Periodic, în Klemplant ajungea la putere câte un împărat care dorea să recupereze pământurile strămoșilor săi, dar nici unul nu apelase la acțiuni fățișe împotriva Abației, deși mulți analizaseră serios această posibilitate. ― Amel, băiete, să știi că nici o fărâmă din osul nimănui nu merită irosirea unei resurse atât de importante precum favoarea istorică pe care o aveam ca atu în relațiile noastre cu Abația. ― Asta o să spui mâine la consiliu, tată? Kasser își plecă fruntea în pământ. ― Nu. Asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
luptă, amenințarea constantă care plutea deasupra lor de mai bine de treizeci de generații. Abatele știa că ajungea ca imensa structură spațială să se prăbușească pur și simplu peste Abație pentru ca întreaga strădanie a ordinului augustinian să se transforme în fărâme. Nu era nevoie de armament... Știa că eventualitatea unui atac asupra Abației fusese analizată serios de câteva ori, dar frica Imperiului de incapacitatea propriilor savanți avusese ultimul cuvânt. Ba chiar, odată, trupele imperiale măcelăriseră o ceată de barbari mai hotărâți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de Voluntari care nu se regăsiseră în nici o clonă de pe planetă. Ideea se dovedise greșită pentru că erau cu toții acolo, toți o mie, ba chiar mai mulți, manifestând însă același dor de a desființa orice purta chiar și cea mai mică fărâmă de religiozitate. Vladimir Șestov, rusul cu ochi spălăciți, credea că materialul lor genetic nu putuse fi recuperat decât de un apropiat, cu puțin timp înainte ca ei să moară. Era ciudat că ultima lor amintire nu era aceea a momentului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sticla colorată a geamurilor lumina se filtra în forme care prindeau consistență din cauza prafului din aer. Căută îndelung până când, într-o odaie mică și întunecată, găsi un băiat nu mai mare de patru ani. Știa că aceea era reprezentarea ultimei fărâme de viață care-i mai rămăsese celuilalt și că, deși căutarea lui durase pentru el minute bune, pentru ceilalți nu fusese decât o străfulgerare. - Ești fiu de curvă! Maică-ta a fost alungată din sat, strigă copilul cu ură. Fără
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de planeta lor. - Ei vezi, aici e problema! De unde știa Dumnezeul lor că mai există și alte locuri care pot să îi adăpostească? Undeva, povestea asta a genezei zeților șchioapătă, dar nu mi dau încă exact seama unde. Există o fărâmă de competiție, deși ei neagă asta, dar deocamdată nu pot să pun degetul pe ea. Nu-ți bate însă capul, Amel. Cred că avem măcar încă două decenii înainte de a ne preocupa serios de chestia asta. Hai mai bine să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
modalitate printre altele și de care nu se simte nici separat, nici izolat ca entitate autonomă, detașată și autosuficientă. Dacă trebuie să moară, va muri, rămânând astfel În acord cu ceea ce condițiile mediului impun. În schimb, atât timp cât mai are o fărâmă de energie, el rămâne activ, fără să se distingă de ceea ce Îl Înconjoară și la care participă. „Samuraiul experimentat nu se gândește nici la victorie, nici la Înfrângere, el se mulțumește să se lupte ca un nebun până la moarte”, dar
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Mai întâi a observat formarea de reflexe condiționate pe baza imitației: în laborator se aduc doi câini, dar numai unul este hrănit, în timp ce se produce un sunet puternic. Celălalt privește ce se întâmplă. Și totuși, deși n-a primit nici o fărâmă de hrană, și lui i se formează un reflex condiționat salivar. Imitația este într-adevăr foarte importantă, în special în cazul copiilor. Vorbirea, mersul, învățarea mânuirii obiectelor casnice, toate se învață imitând părinții, adulții. Imitația rămâne importantă pe toate treptele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu o structură ierarhică mai rigidă (Dressler și Robbins, 1975); factorii economici, în special prosperitatea generală și modalitățile directe de investiție financiară (Inhaber, 1977; Kuo, 1988; Padgett și Jorgenson, 1982; Rainoff, 1929; Schmookler, 1996; Simon și Sullivan, 1989). Există o fărâmă de adevăr în vechea teorie conform căreia creșterea economică poate stimula renașterea activității creative (vezi Davis, 1941), însă fondurile financiare nu reprezintă o garanție exclusivă a perpetuării creativității (vezi și Kavolis, 1964); factorii politici (Kuo, 1986, 1988; Price, 1978; Simonton
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
agreabile sau adevăruri dure? Alege.” (Euripide) Ne-ar fi, desigur, ușor să alegem, dacă n-ar sta la pîndă sentimentul rușinii...Adevărul este totuși că În ființa umană se manifestă o nevoie de sinceritate: „În fiecare convorbire sinceră este o fărîmă de adevăr” (Wladyslaw Loranc). * „Nu că m-ai mințit, ci faptul că nu te mai cred m-a cutremurat.” (Fr. Nietzsche) Bineînțeles, că nu atît minciuna În sine ne supără, cît faptul că cineva anume ne-a deziluzionat, făcîndu-ne să
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
deformată de felul tău de a vedea. Ceea ce Înseamnă că, În cele din urmă, respingi vremea ta, fiindcă nu mai poți s-o vezi așa cum este ea În realitate”. * „Omul nu este o insulă de sine stătătoare. Fiecare e o fărîmă din continentul uman.” (J. Donne) La ideea de umanitate (sau de umanism) nu se ridică decît cel care-și Învinge tentația egoistă de a fi doar el fericit: „Depindem atît de mult unii de ceilalți, Încît nimic nu-i aparține
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
compus din fragmente multiple, de o importanță și de un interes inegale, de consistență și însemnătate diferite. Măreția unora, lipsa de însemnătate a altora, fără a se ști de multe ori dacă aceste calități corespund unui conținut intrinsec sau unor fărâme rămase după două mii de ani de distrugeri naturale ori cauzate de om, la care trebuie să adăugăm falsificările, proasta reputație făcută unora, interpretările interesate și eronate, tăgăduirea valorii altora, dar și alte modalități de a justifica gândirea dominantă, atât de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sinucide la vârsta de patruzeci și patru de ani. Cine se mai interesează de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
au calitatea de a egaliza comportamentele umane, de a le aduce la un numitor comun. Așa se și explică paradoxul din proverbul: „În orice rău este și un bine”.) „Omul nu e o insulă de sine stătătoare. Fiecare e o fărâmă din continentul uman.” (J. Donne) „Poți dobândi totul În singurătate În afară de caracter.” (Stendhal) Omul bun și-n zile rele e tot bun. (Omul de caracter rămâne același, indiferent de Împrejurările În care acționează.) „Nu a trăi e de mare preț
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
energiile cel mai des Întîlnite În medicina energetică par să le implice pe cele electrice, energiile electromagnetice și cele „subtile”. Întocmai ca o baterie În miniatură, fiecare celulă din corp Înmagazinează și emite electricitate. Fiecare respirație, fiecare mușchi mișcat, fiecare fărîmă de hrană pe care o digerați implică activitate electrică. Indiferent În ce direcție se mișcă energia, se produc cîmpuri electromagnetice. În această carte voi explora rolul unor astfel de cîmpuri În sănătate și vindecare. Energiile subtile au fost descrise de
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]