2,882 matches
-
a construcțiilor sintactice”. Concluziile sînt altminteri foarte în spiritul „modernismului tîrziu”: „consecințele acestei patologice terori a rostirii cuvîntului nu puteau fi decît opțiunea absurdului și tăcerea” (p. 321). Critica lingvistică - aplicată „didactic” în volumul din 1983 al Sandei Radian (Măștile fabulei. Etape de evoluție în literatura română, Ed. Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, pp. 201-203) - acordă atenție și fabulei urmuziene „Cronicari”. Comentariul reia o serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puteau fi decît opțiunea absurdului și tăcerea” (p. 321). Critica lingvistică - aplicată „didactic” în volumul din 1983 al Sandei Radian (Măștile fabulei. Etape de evoluție în literatura română, Ed. Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, pp. 201-203) - acordă atenție și fabulei urmuziene „Cronicari”. Comentariul reia o serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff, „țintă a apologului heliadesc”... Aluzia la Trandafiloff e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire din textul urmuzian (mai îndreptățit, Aurel Rău vedea o posibilă trimitere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe... Trandafiloff, „țintă a apologului heliadesc”... Aluzia la Trandafiloff e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire din textul urmuzian (mai îndreptățit, Aurel Rău vedea o posibilă trimitere la caragialianul Boris Sarafoff)... Există însă și observații pertinente. Potrivit autoarei, „fața manieristă a fabulei ajunge la un punct culminant în «Cronicari», care pulverizează prin ironica schemă, golită de conținut, înseși regulile de fier ale artei poetice tradiționale”. (Nota bene, în versiunea românească a lucrării lui Gustav Réné Hocke Manierismul în literatură, Ed. Univers, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă a „paginilor bizare”, caracterul lor „mitologic” și „tragic”, de fabule perverse, antievoluționismul (v. oamenii care „se urcă în maimuță, abrutizați și scîrbiți de evoluție”) și misoginismul, precizînd — nu fără subtilitate — că „toți eroii urmuzieni fac ceea ce gîndesc”. Există și unele elucubrații interpretative (cum ar fi interpretarea lupei dintre Algazy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care-și ajunge sieși asemenea unui D-zeu imaginar”, „o nouă geneză, o palingenezie”, o „mult visată ubicuitate și o renaștere în toate spațiile și în toate timpurile”, o reproducere „pînă la incredibil” a realității, o „oglindă a existentului”... Fiecare fabulă urmuziană „e o capodoperă și o operă deschisă”. Încercînd, pesemne, să împace toate „taberele” culturale, autorul ține să se delimiteze... nuanțat de orgoliile protocronismului: „E foarte greu să demonstrezi, ca scriitor de limbă locală cum este în fond limba română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în detrimentul Domnului Poet și al Domnului Prozator, împinși în deriziune”. În volumul III din Istoria poeziei românești (Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1986, pp. 14-17), Mircea Scarlat îl discută pe Urmuz în primul rînd ca „poet”, autor al fabulei „Cronicari” și al versurilor dintr-o „Concluziune și morală” la „schița” „Plecarea în străinătate”. Pentru Mircea Scarlat, „lipsa sensului are totuși o semnificație” în fabula lui Urmuz, și anume „denunțarea caracterului literaturizant al literaturii”, cu „persiflarea prejudecății nobleței”. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pp. 14-17), Mircea Scarlat îl discută pe Urmuz în primul rînd ca „poet”, autor al fabulei „Cronicari” și al versurilor dintr-o „Concluziune și morală” la „schița” „Plecarea în străinătate”. Pentru Mircea Scarlat, „lipsa sensului are totuși o semnificație” în fabula lui Urmuz, și anume „denunțarea caracterului literaturizant al literaturii”, cu „persiflarea prejudecății nobleței”. În plus, „spre deosebire de Tristan Tzara, Urmuz poetizează excesiv, cu intenția clară de a discredita procedeul”. Nu se spune însă în ce ar consta această „poetizare”... După ce, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt însă propoziții de tipul: „Urmuz sugerează falsitatea unei estetici fără a indica posibilitatea alteia” (dar ce și de ce ar trebui să „indice”?). În fapt, avangardismul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt însă propoziții de tipul: „Urmuz sugerează falsitatea unei estetici fără a indica posibilitatea alteia” (dar ce și de ce ar trebui să „indice”?). În fapt, avangardismul este privit de Mircea Scarlat dintr-o perspectivă tradițională, organicistă: „Fabula urmuziană este echivalentul unui microb inoculat într-un corp, pe care îl va obliga, automat, la o reacție de autoapărare”. Capitolul pe care Ion Pop i-l dedică lui Urmuz în Avangarda în literatura română (Ed. Minerva, București, 1990), după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1990), după cel din Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, 1969, este, în linii mari, o sinteză a principalelor opinii critice formulate pînă în acel moment. Pornind de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în acel moment. Pornind de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că acesta se află în cuvîntul însuși. Pelicanul-babiță devine emblema călătoriei care, în fabulă, e în primul rînd o mișcare a semnificanților antrenați de o «ars combinatoria» ludică” (p. 49). Mai interesantă este observația privind caracterul hipertextual al „paginilor bizare” (termenul fiind preluat în accepția lui Gérard Genette): „E un joc foarte complex, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969 Pop, Ion, Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, 1990 Pop, Ion, Jocul poeziei, Editura Cartea Românească, București Scarlat, Mircea, Istoria poeziei românești, vol. III, Editura Minerva, București, 1986 Radian, Sanda, Măștile fabulei. Etape de evoluție în literatura română, Ed. Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1983 Raicu, Lucian, „Urmuz și limitele literaturii”, în vol. Critica — formă de viață, București, 1976 Raymond, Marcel, De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care sclavii și bunurile lui Faroald treceau în posesia lui Rotari. Prin voința bătrânului, doi din cei zece cai ai săi i-au revenit lui Ariald, șapte lui Rotari și unul mie. Tot în acele zile țăranii și-au ținut fabula lor, adică o adunare, alegându-l pe Rotari drept ocrotitorul lor în locul lui Ariald, care, devenind conducător al domeniului, nu mai putea să îndeplinească și acel rol. A fost trimis un sol la Cividale pentru a-l informa pe duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de stânga Îl susțineau cu Îndârjire. La Chequers, doamna Thatcher i‑a atras atenția asupra unui tablou de Tițian, un leu turbat de furie prins Într‑o plasă. Un șoricel rodea sfoara rețelei ca să‑l elibereze. (Să fie una dintre fabulele lui Esop?) Amănunt care se pierduse În umbra secolelor. Dar una dintre cele mai mari personalități ale secolului nostru, omul de stat Winston Churchill, a reconstituit, cu penelul lui, miticul șoricel. Când s‑a Întors din Anglia, Abe mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de noroc, Îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus, al lui Art Spiegelmann, prezintă cu formidabil umor (mai ales negru) sinistra istorie a celui de-al doilea război mondial folosind convenția unei fabule, oarecum În stilul lui Orwell din Animal Farm. De ce am trata Holocaustul numai În cheie tragică? Nu există nimic inerent Într-un subiect dat care să ceară o formă de emplotment și numai una singură. În cazuri mai puțin nete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
comunic(rîi generalizate", (n care predomin( ceea ce s-ar numi "gîndirea slab("18. Tocmai datorit( acesteia din urm( asist(m la o necontenit( "fabulare a lumii". Potrivit acestei afirmă(îi, (i observa(ia s-ar (nscrie (ntr-un "monstruos joc de fabula(iune" furnizînd mereu noi date sistemului informa(ional ce ne domin( (i ne livreaz( mereu noi fantasme. Astfel, (ncerc(rile de obiectivitate, echidistan((, (tiin(ificitate ar fi inutile (i sortite e(ecului. Totul ar putea fi preluat, interpretat, r(st
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
și vocațională a fiecărei ființe umane. 1. A munci și a iubi, semnele unei fericiri ce trebuie îngrijită Pentru a înțelege mai bine sensul unei fericiri care poate să lumineze existența umană, vrem să începem cu o istorioară. Este o fabulă cunoscută, preluată din cartea lui Hollis și a lui Martin, The Cunning of Reason, care ne ajută să înțelegem că, de multe ori, istoria fericirii și a bucuriei izvorăște tocmai din necazurile vieții, uneori chiar și dintr-o viață sterilă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
realitatea: un Eu puternic va fi un indicator al unei funcționări bune și a unei sănătăți psihice bune, pe când un Eu fragil, nu va permite integrarea dinamicelor relaționale și, deci, va fi supus destinului nefericit, așa cum a fost greierul din fabula de mai sus, destinat să se supună deoarece era incapabil să se salveze: astfel va rămâne blocat în amintirea unei fericiri pierdute. Echilibrul și bunăstarea persoanei vor depinde, deci, de capacitatea ei de a integra dinamicele iraționale, prezente în interiorul ei
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de fericire ce trece de la entuziasmul simplu al tinereții la conștiința celui care înaintează în vârstă și este conștient că ceea ce contează este faptul că a avut un motiv pentru a fi fericit. Așa cum au făcut greierul și furnica, în fabula pe care am povestit-o la începutul acestui capitol, fiecare se întrebă la ce anume ar trebui să dea prioritate: prezentului iminent sau perspectivei viitoare? Reflecția progresivă din aceste pagini ne împinge să subliniem că soluția nu este nici de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
sau care se aruncă asupra cîte unui individ pentru a-l linșa, fără a ști dacă e sau nu vinovat. Sau înghesuiala credincioșilor în locurile unde chipurile s-ar fi produs o minune, la Lourdes sau la Fatima 109. Nenumărate fabule sau cărți, intitulate de pildă Extraordinary Popular Desilusions and the Madness of the Crowd 110, pline de detalii picante, relatează entuziasmul fără margini sau panica neînfrînată a maselor populare care parcurg continente întregi autoflagelîndu-se ori cîntînd. Îndrăgostite fie de o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
teoria lui Albert Bandura, un cercetător de la Universitatea din Stanford, California, care ia în calcul anticiparea simbolică a stimulentului. Jucătorul nu trebuie să câștige efectiv, el câștigă în mintea sa, fapt anticipat în mod strălucit de Jean de la Fontaine în fabula Perrette et le pot au lait (Petruța și oala cu lapte)... Extrapolând această teorie, în esență, motivația este guvernată de autoeficiența cerută (Bandura și Schunk, 1981; Bandura și Cervone, 1983). În virtutea capacităților sale de reprezentare mentală, individul este capabil să
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Descartes arăta, la rândul său, diferențele dintre figura înfricoșată (contractată) și cea mânioasă (foarte contractată). Darwin avea să fie cel care, în tratatul său Expresia emoțiilor la om și la animale (1872), va exprima cu claritate ideea, deja conținută în fabule (La Fontaine), a unei asemănări între emoțiile umane și cele animale, emoțiile fiind într-un fel derivate comportamentale, cu o finalitate în competiția vieții. Oare, de exemplu, mânia și probabil râsul batjocoritor sunt reacții de pregătire pentru luptă, iar tresărirea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
totul lipsită de interes nici investigarea „ficțiunii teoretice” înțeleasă nu numai în sensul schițat mai sus, de construct represiv și solipsist, ci și ca aspirație a discursului (a oricărui tip de discurs!) de a redobândi calitatea paradisiacă sau utopică a „fabulei”. Metateoria va fi așadar una dintre metodele de care se va servi din plin prezentul demers, iar miza sa majoră va consta, pe de o parte, în evidențierea supremației actuale a narativului și ficționalului asupra celorlalte modalități discursive, iar pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]