1,938 matches
-
aflam În concediu la Fălticeni și am dat drumul la televizor mai devreme și bine am făcut. Mi-a plăcut foarte mult interviul. În acest concediu nu am stat o clipă locului. În fiecare zi mă duceam la regiment pentru fanfară ca să ajut cum pot pentru a se pregăti cu ocazia Festivalului Național de Folclor „Șezătoarea”, care a avut loc pe 20 iulie (de „Sfântul Ilie”) și pentru jurământul care a avut loc pe 29 iulie În comuna Baia . Pe 26
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
bătaie cu flori etc.) În folosul Muzeului n-ar fi posibilă? Eu am reparat liceul „N. Gane” după primul război mondial - care fusese transformat În spital - numai astfel. Cred că Primăria v-ar acorda grădina, și Reg. 56 (sau 16) fanfara militară . M. Gafița ar putea scoate pliantele și albumele etc. Se poate vorbi cu el, ca apoi să se intervină oficial. Ați abandonat planul cu Monografia „N. Gane”? De bună seamă, că trebuie mai Întâi să fie asigurată baza materială
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
raza ei de acțiune, o mână micuță rămăsese îndreptată către cer (acuzator?), apoi căzuse, firesc, la pământ, dar pensula o prinsese exact atunci când devenise un înfricoșător punct de reper, iată și câteva intrumente muzicale, un trombon, trei trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cer (acuzator?), apoi căzuse, firesc, la pământ, dar pensula o prinsese exact atunci când devenise un înfricoșător punct de reper, iată și câteva intrumente muzicale, un trombon, trei trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Înzépezit de flori, pe un postament mare de marmuré, la care duceau din toate pérțile treptele roz, se Înélța monumentul lui Lenin, Între Univermag și Comitetul Executiv, parada Începea sé se Împréștie. Dupé grémezile de baloane și spinérile mamelor cîntă fanfara și multi Încé se mai Înghesuiau sé ducé flori că sé vadé fanfara. Cei mai multi Însé s-au scurs În parc și au dispérut În magazine, sau pur și simplu pe strézi, furișîndu-se pe lîngé WC-ul public și cinematograf, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
toate pérțile treptele roz, se Înélța monumentul lui Lenin, Între Univermag și Comitetul Executiv, parada Începea sé se Împréștie. Dupé grémezile de baloane și spinérile mamelor cîntă fanfara și multi Încé se mai Înghesuiau sé ducé flori că sé vadé fanfara. Cei mai multi Însé s-au scurs În parc și au dispérut În magazine, sau pur și simplu pe strézi, furișîndu-se pe lîngé WC-ul public și cinematograf, În piațé, unde se vindeau semințe, se umflau și se bégau În buzunar baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Își ferește capul de fum, În timp ce Își leagă nodul. Cântăreții și orchestra revarsă valuri de Italianca În Alger. Asta e muzica de fond pentru Îmbrăcare, accesoriu muzical sau fundal, dar Ravelstein are o perspectivă nietzscheană, favorabilă comediei și muzicii de fanfară. Preferabil Bizet și Carmen decât Wagner și Inelul. Îi place ca volumul aparaturii sale muzicale să fie dat la maximum. Telefonul care sună Întruna e lăsat În seama răspunsurilor robotului. Își Îmbracă apoi costumul de cinci mii de dolari, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că pe suprafața destul de roasă a pantalonilor săi se adunau ciulini și scai. Nu s-a oprit deloc să-i curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete care se învolburau peste curtea ceea largă năpădită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ea, și probabil că ar fi fost surprinsă dacă ar fi aflat că celebrul comisar Maigret se străduia, În afara oricărei obligații profesionale, să-i descopere personalitatea. — Nu cred că a trăit vreodată cu un bărbat..., spuse el, În momentul cînd fanfara Începu să cînte În chioșc. Nici cu copii. Poate cu o persoană foarte În vîrstă pe care trebuie s-o Îngrijească, de exemplu o mamă bătrînă? În acest caz, probabil că nu era o infirmieră bună, pentru că Îi lipseau suplețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi procura o satisfacție tainică. — Facem turul? Nu se aflau acolo să asculte muzică. Traseul lor obișnuit trecea În acel moment pe lîngă chioșc, unde fanfara nu cînta În fiecare zi. În unele seri, acea zonă a parcului era aproape pustie. O traversau, făceau la dreapta și intrau pe aleea acoperită care se Întindea de-a lungul unei străzi pline de firme luminoase. Erau hoteluri, restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vizita. După toate aparențele, nu mergea la nimeni În vizită, poate doar În cursul scurtelor călătorii lunare. Vecinii o vedeau intrînd și ieșind. Mai putea fi văzută pe un scaun galben din parc, bîndu-și paharul cu apă, sau, seara, ascultînd fanfara În fața chioșcului. Dacă s-ar fi dus el Însuși la negustori, Maigret ar fi pus Întrebări care probabil că i-ar fi mirat. „I se Întîmpla să rostească cuvinte inutile? Se apleca vreodată ca să vă mîngîie cîinele? Vorbea cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
izvoarelor, cât să bea, la ce oră. A Întîlnit-o pe Hélène Lange și a avut impresia că o recunoaște. Apoi a Întîlnit-o a doua oară, a treia oară... Poate că nu se afla departe de ea, seara trecută, cînd asculta fanfara. Lucrurile astea i se păreau foarte simple doamnei Maigret și se mira că soțul ei se bucura de ceva ce nu era chiar o descoperire. Comisarul se grăbi chiar el să spună cu ironie: — După pliantele publicitare, vin aproape două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nu m-am gîndit! — Aș fi curios să știu dacă se ducea În fiecare lună În același loc sau În locuri diferite. Sper să vă pot spune asta mîine. Poftă bună! Și o seară plăcută! Era ziua În care cînta fanfara În chioșc, și soții Maigret merseseră destul pe jos ca acum să se odinească pe un scaun. 4 Fusese gata cu cinci minute mai Îniante, nici el nu știa de ce. Poate că În dimineața aceea avusese mai puțin de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
atunci În același oraș, pretindea că nu știa nimic. Citea carte după carte, se uita la televizor, făcea piața, menajul, se plimba la umbra copacilor din parc, ca și cei veniți la cură, fără să vorbească cu nimeni, și asculta fanfara În fața chioșcului, privind În gol. Toate astea Îl derutau. În cursul carierei, cunoscuse ființe, bărbați sau femei, ținînd cu Îndîrjire la libertatea lor. Întîlnise maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa din strada Bourbonnais, aflase de șederea ei la Nisa, despre viața la Paris, acel puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
urcă primul În mașină. — Veniți, șefule? Maigret Înțelegea că Lecoeur nu voia să-l lase pe Pélardeau singur În spate. Apoi o porni pe străzi unde oamenii fugeau de ploaie sau se adăposteau sub copaci. Alții stăteau În chioșc, În locul fanfarei. Mașina intră În curtea poliției și Lecoeur Îi spuse doar câteva cuvinte polițistului de serviciu. Numai o parte din becuri erau aprinse pe culoare, și lui Maigret drumul i se păru lung. — Intrați. Nu e confortabil, dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
văd cu fiul meu sau să-l văd pe el ieșind din casă. — Luni seară, i-ați ieșit Înainte În momentul În care se Întorcea acasă? — Nu. I-am văzut pe chiriași plecând. Știam că era În parc, că asculta fanfara. Întotdeauna i-a plăcut muzica. Nu mi-a fost deloc greu să deschid ușa. Cheia camerei mele a fost de ajuns. — Ați căutat prin setare? — Am văzut mai Întâi că era doar un pat... — Fotografiile? — Ale ei. Doar ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-i era spartă, căciula desfund Dar fruntea lui de raze părea încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea „Sfântul Gheorghe” ș-a „României Stea”. Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude fanfare sunătoare Și vede de departe în fața lui venind Un corp de oaste mândră în aur strălucind. Erau trei batalioane de gardă-mpărătească Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească. În frunte-i colonelul semeț pe calu-i pag, La
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pedeapsa cu „cinci zile de izolare” pentru un deținut care a jucat „singur șah (construit din pâine)” (p. 357). Tragice erau și episoadele împușcării unor chiaburi (pp. 212-228), în vreme ce alți țărani „predau cotele cu carele încărcate, strigând lozinci și cu fanfare” (p. 228). în luptele purtate în munți cu opozanții regimului (pp. 264-311) trupele aveau, uneori, o eficiență slabă: după o lună de misiuni au prins doar doi „bandiți”, unul șchiop și altul orb (p. 271). în timpul confruntărilor deschideau focul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe mare umbrele orașului. E o seară liniștită, una din acele dulci seri de vară în care simți o adevărată fericire să te lași în voia visurilor. Valurile cu vâjâitul lor legănat țin ison orchestrei de pe mal, a cărei fanfară se-mprăștie lin în largul mării. Pe cer s-aprind candelabre de stele”. (Alexandru Vlahuță, Constanța) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1.Scrie câte un enunț în care următoarele cuvinte să aibă alte sensuri decât în textul
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
-i repugnă mai mult poetului decât o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar însemna angajarea într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunând în locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmând fanfara de bâlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, întrucât „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trâmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. ș...ț Așa, pământul legat de cer prin țevile marilor vegetații se acoperă de strălucire sau umbră”. Asemenea exemple sunt numeroase în toate textele și ele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avea tot timpul din lume. [...] Doar privirea lor îi face să existe" (p. 47). De data aceasta, ea este privată de prezența lui, de perechea de joc. Ludicul schimbului de priviri, neîntrerupt de spioni, pionieri, zarzavagii, deputați, cerșetori, congresiști sau fanfara militară devine singurătate fără partener: "Mă spionează în continuare. Zadarnic. Mă așez și acum în fotoliu, duc ceașca la buze, dar nu mai există priviri. Iar o viață fără priviri va fi lungă, lungă, prea lungă" (p.50). Același narator
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
123). Motivul dezaprobării este nerespectarea de către străini a acordului: "orice străin care voia să locuiască pe pământul nostru trebuia să semneze o declarație prin care se angaja să nu moară. Atât. Apoi era bine primit. Nu ne uitam la cheltuieli: fanfară, cum v-am spus, și bomboane" (p. 123). Oaspeții nu au decât dorința de a muri, de a fi îngropați, de a intra cât mai mult în adâncul solului, singurul rămas liber, întrucât ocupaseră deja suprafața. Lectura printre rânduri a
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]