2,704 matches
-
care se discută" are ca centru de greutate ca "mediu" viața de salon. Și Taine se ocupă de "inconvenientele vieții de salon", "artificială și seacă", depărtată de "viața" și de dovezile ei de adevăr.35 Ideologie pură? Fără îndoială. Dar fantasma polemică dezvăluia un medium nevralgic. Un secol mai tîrziu, un istoric de meserie, dincolo de orice opinie preconcepută, nu putea analiza materialismul lui Holbach fără să pună sub semnul întrebării organizarea faimoasei "coterii" și fără să-și pună întrebări asupra rolului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
această oralitate populară insesizabilă și multiformă, care merge de la discursul teatral la țipetele de stradă și trece prin cîntec și lectura publică a unui text de lege, potrivindu-se tipăriturii, întărită de atuurile autorității și de legitimitatea simbolică. În realitatea fantasmelor colective, actul revoluționar sau republican înseamnă să interzici oamenilor oralitatea, sinonimă cu barbaria, instruindu-i în școli, multiplicînd ziarele, făcînd arhivă și deschizînd biblioteci pentru toți. Oralitatea este satul sub dubla lui înfățișare, țărănească și aristocrată; or satul supune, iar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bun mod de a stăpîni evenimentul și orice cuvînt este un eveniment plin de amenințări și de neprevăzut ar fi chiar de a-l anula de la rădăcină. Astfel ar fi păstrate secretele fără vreo divulgare intempestivă. Poliția cuvîntului public traduce fantasma de programare absolută de care își permite să se apropie puterea absolută. În Coreea de Nord, autoritățile se asigură că singurul cotidian, cel al Partidului, este tipărit cu cîteva zile înainte de ziua difuzării lui tipografii și redacția fiind felicitați pentru entuziasmul lor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Minister la Bursă. De la cetățean la consumator, de la cadrul național la piața mondială. Am acces la imaginea domiciliară, pe calea monopolului exercitat de stat, prin intermediul faptului politic, iar imaginea ne ajută să ne eliberăm de politică. În beneficiul publicității, al fantasmelor de consum și de statut. Un control în schimbul altuia, dar ici direct și rigid, colo suplu și mimetic etc. Este, dacă vreți, un progres pe calea individualizării. Protestantul îl avea în cap pe Dumnezeu, republicanul, Legea, telespectatorul, pe Dow Jones
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
două lumi autonome, fiecare cu unitatea și exigențele proprii. Mai presus de orice, există mai multe feluri de oralitate. Cea a popoarelor fără scriere: oralitatea primordială. Oralul oceanic, fără țărmuri sau insule. Oralitatea-lume, preistorică. Pentru noi, aceasta e abstracțiune pură, fantasmă teoretică sau curiozitate de etnolog. Urmează oralitatea ulterioară scrierii, cea a "lumii antice", pe care o vom numi fundamentală. Este oralitatea proprie unei civilizații a scrierii, cea a "Evului Mediu", care își supraviețuiește ici și colo, în special în lumea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de conveniență", sau încercare de cunoaștere? "Gîndire ad hominem" după reguli, la cerere, sau adecvare a spiritului și a lucrului în sine? Fiecare societate, bineînțeles, combină cele două modalități ale discursului, științificul și politicul, iar istoria ne-a demonstrat, sacrificîndu-și fantasmele, că guvernarea savanților nu este mai puțin crudă decît cea a retorilor. Dar logica seducției implicată de o predominanță a oralității în interiorul spațiului public este cel puțin la fel de criminală ca și logica conformării la un Cod scris, surplombă imuabilă și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anomie FIGURĂ A TIMPULUI (ȘI VECTOR) CERC (Etern, repetiție) Arheocentrat LINIE (istorie, Progres) Axată pe viitor PUNCT (actualitate, eveniment) Autocentrat: cultul prezentului VÎRSTĂ CANONICĂ BĂTRÎNUL ADULTUL TÎNĂRUL PARADIGMA ATRACȚIEI MYTHOS (mistere, dogme, epopei) LOGOS (utopii, sisteme, programe) IMAGO (afecte și fantasme) ORGANON SIMBOLIC RELIGII (teologie) SISTEME (ideologii) MODELE (iconologie) CLASA SPIRITUALĂ (DEȚINĂTOAREA SACRULUI SOCIAL) BISERICA (profeți și clerici) Sacrosanct: DOGMA INTELIGHENȚIA laică (profesori și erudiți) Sacrosanct: CUNOAȘTEREA MASS-MEDIA (difuzori și producători) Sacrosanct: INFORMAȚIA REFERINȚA LEGITIMĂ DIVINUL (așa trebuie, e sfînt) IDEALUL
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
the USA in the modern era, Politiy Press, Cambridge, 1988. Taylor, Michael, Community, Anarchy & Liberty, Cambridge University Press, Cambridge, 1989 (ed. I, 1982, retipărit '83, '85). Tismăneanu, Vladimir (coord.), The Revolutions of 1989, Routledge, Londra și New York, 1999. Tismăneanu, Vladimir, Fantasmele salvării. Democrație, naționalism și mit în Europa post-comunistă, Polirom, Iași, 1999. Tönnies, Ferdinand, Communauté et société. Catégories fondamentales de la sociologie pure, Retz-C.E.P.L., Paris, 1977. Triandis, Harry C., Individualism & Collectivism, Westview Press, Boulder, San Francisco, Oxford, 1995. Ungureanu, Ion, Idealuri
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nimeni nu se plictisește în iubire, căci ardoarea ei e neîncetată. Yvon Brès este de părere că în discursul aristofanesc, demistificarea iluziilor iubirii atinge punctul maxim întrucât aici aflăm reprezentările cele mai fantastice. Este însă un soi de „adevăr al fantasmei”, întrucât mitul e, simultan, și fals și adevărat; este „uimitor de fals căci mitul aristofanic apare ca un produs al imaginației delirante; dar, în același timp, uimitor de adevărat, căci exprimă ceea ce orice îndrăgostit ajunge să-și imagineze fără să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
contribuie efectiv la cunoaștere. Dacă o imagine nu pretinde simultan și o valoare de adevăr (măcar prin ceea ce transcende imaginii în sine), atunci ea nu reprezintă o cunoștință. Și nu toate imaginile sunt, pentru acest motiv, cunoștințe. De la icoană la fantasmă nu e decât un pas - pe care, cel mai grăbit, îl face artistul. Aceste imagini (cu pretenția de substitut al realității) sunt reprobabile în viziunea lui Platon. Există însă și „imaginile bune”, rezultate ale inspirației divine de care este cuprins
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reprezintă o valoare care se naște prin acordul orb al majorității. Acordul majorității se naște însă prin modularea adevărului la canoanele specifice vederii proprii fiecărui cetățean. E adevărat că la Platon se află o distincție între miturile - „povestiri adevărate” și fantasme. Dar distincția, așa cum poate fi ea interpretată azi, nu are decât slabe conotații gnoseologice. Veridicitatea miturilor este o valoare predominant etică (reiterăm aici ideea heideggeriană potrivit căreia agathon s-ar traduce mai potrivit cu „bun pentru...”, adică apt pentru a revela
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și dominată de fantezie și reverie). În autismul infantil, care debutează de obicei precoce (aproximativ 2-3 ani), copilul refuză contactul cu persoanele și situațiile externe, refugiindu-se în lumea sa lăuntrică în care își satisface dorințele în plan imaginar, prin fantasme care, în cazuri extreme, culminează cu realizarea unui delir halucinatoriu. Copilul autist poate fi recunoscut după această indiferență față de lumea exterioară și rezistența sa la orice schimbare. Pierdut în activitățile sale stereotipe, copilul autist evoluează într-un univers privat, cu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
vol. 1, nr. 3-4, 1-15 decembrie 1999, și vol. 2, nr. 1-2, 12-26 ianuarie 2000. Disponibil la http://www.rferl.org/eeprereport. 36. Vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe, Princeton University Press, Princeton, 1998 (Fantasmele salvării. Democrație, naționalism și mit În Europa post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 1999), În special capitolul 4. 37. De fapt, există publicații care au depus un real efort de demascare a acestui tip de extremism. Vezi Dilema, vol. 7, nr. 314
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ușura, tocmai fiindcă o socotești ușoară”. „Judecata oamenilor este o părticică din soarta lor.” (W. Shakespeare) Nu e de mirare acest fapt cînd „judecata” unor oameni este, de exemplu, excesiv de orgolioasă (de subiectivă În raport cu sine), a altora, dominată de Închipuiri/fantasme, de anxietăți și de neîncredere În sine, iar a altora, dimpotrivă, este impregnată de bun-simț, de realism, de vitalitate și optimism. Există cîteva proverbe care sintetizează, În mod expresiv, sensul adînc al reflecțiunii lui Shakespeare: „Cum Îți așterni, așa vei
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
arhitecturile insidioase. Montaigne elaborează Eseurile odată cu trecerea timpului. Terța persoană transcrie potrivit cu viteza vocii naratorului. Filosoful se plimbă, vorbește, se oprește, reflectează, reia, continuă și lasă frâu liber imaginației sale, improvizează. N-avem de-a face cu o compoziție propriu-zisă - fantasma foarte la modă într-o epocă obsedată de o structură atinge un apogeu în jurul anilor 1570 -, nici un plan de tip scolastic: opera iradiază ca un imens hohot de râs la adresa mașinilor de război medievale înzăuate în retorici aristoteliciene: chestiune, articol
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bine liniște și ordine pentru țară decât cinstire a prietenului de altădată... 40. Pluralul cuvântului prieten. Când nu strălucește în domeniul retoricii bune pentru a oferi o versiune apropriată de ficțiune a unei istorii rescrise pentru a da trup propriilor fantasme - șase ani din viață din care doi trăiți de cei doi prieteni departe unul de celălalt, o moarte care pune punct unei povești destinate oricum să consfințească că o dezagregare, ca tot ce e supus legii entropiei... -, Montaigne trăiește fără
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
făcea cât o bibliotecă, acest om să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu, unii vor afirma că nici conceptul de câine nu latră. Căci, într-o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
între filosofie și politică. Nu că filosoful ar trebui să prefere acțiunea publică în locul efortului îndreptat asupra propriei persoane, dar omul activ și ales în cetate trebuie să acționeze raportându-se la o filosofie. Nu e nicidecum nevoie să reactivăm fantasma platoniciană a filosofului-rege, este suficient să ne gândim la condițiile în care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns să-l citești, nu-l rezervă numai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își provoacă dureri, plăcerea nu e pură, spinii trandafirului rănesc... în relația amoroasă, protagoniștii rivalizează în imbecilitate și trec pe lângă realitate, mai preocupați să creadă în fantasmele fabricate de ei decât în evidențele vizibile pentru orice terț neutru. Bunul simț popular spune: iubirea te face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republica platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor locuite: tabloul acestei societăți ideale seamănă adesea cu descrierile făcute de Lucrețiu - Diogene din Oenanda le-a putut
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la aceste principii, este imposibil să concretizezi o „viață simbolică”... Dr. Logre este citat de autoarea precedentă. îi datorăm L'AnxiătĂ de Lucrèce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]