54,110 matches
-
ai citit și câte diplome ai. Contează dacă ți-ai creat un sistem personal de gândire, încât să poți răspunde „sincer și definitiv” la întrebările iscate din întâmplările „capitale” ale vieții: nașterea, însoțirea bărbat-femeie, iubirea, moartea. Cum să răspunzi? Prin faptă! Pentru aceasta nu trebuie să fii filosof... Platon (ori Socrate?) spunea că a filosofa înseamnă să înveți a muri. Teodora crede că mai curând trebuie „să înveți a trăi”! A!, nu în sensul de „a profita de viață” („nu din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mine de rîs?... Crezi că eu nu eram în stare să le iau?.. Chiar așa de tîmpit mă crezi? De ce nu le-ai luat? întrebă Vlad nedumerit că-i tras la răspundere cu atîta tărie și mai ales pentru o faptă care i-a adus laudele mamei Ilincăi. Cum, de ce nu le-am luat? Asta-i întrebare? Păi dacă te-ai repezit tu... Ce, nu mă văzuseși pe mine-acolo? Și ce dacă te-am văzut? Știi că ești bine?... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cap, Virgil mușcă zgomotos dintr-o pară, iar Ilinca sări cît putu strigînd: Bravo, Bărzăune!... Extraordinar!... Măcar și pentru faptul că ai putut visa așa ceva meriți să fii felicitat!... Dar dacă într-adevăr va fi așa cum zici... ar fi o faptă colosală! Și... dacă nu găsim nimic? rîse Vlad. Dar poate găsim! Cine știe? trecu și Virgil de partea Bărzăunului. Tocmai atunci intră pe poartă actorul Petrică Ciuraru, venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei lirice, atingând apogeul cu celebra poetă și muziciană Sappho. Și tot aici are loc instituirea unui oracol și a unor misterii orfice, iar lira este ridicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu știe", traduce Eminescu. Cât de înalt vede aici ochiul transcendental decantarea cauzelor până se ajunge la cea dintâi, la Causa sui...neștiutoare de ea însăși !... Și tot din gândirea hindusă, ochiul din Bhagavad-Gîta vede cea mai înaltă etică a faptei în a o dărui, dar apoi să te desprinzi de ea. "Desparte-te de jertfa ta". Cu un al treilea ochi gânditorii presocratici au instituit primele deschideri filozofice, au întemeiat adevărurile fundamentale ale gândirii reluate apoi de întreaga istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
el a fost un kavi, (poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări, ci și idei totul "axat pe intuiția spiritualului", cum afirmă Hegel. Filozofia este faptă a rațiunii, poezia este faptă a intuiției metafizice. Ea operează marile deschideri către adevăruri ultime poetice. Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de dincolo, cum scria Platon, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări, ci și idei totul "axat pe intuiția spiritualului", cum afirmă Hegel. Filozofia este faptă a rațiunii, poezia este faptă a intuiției metafizice. Ea operează marile deschideri către adevăruri ultime poetice. Este "instinctul metafizic" despre care vorbește Eminescu. Intuiția metafizică este văzul și impulsul, înariparea venind de undeva de dincolo, cum scria Platon, și care se află la originea marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
profană divinizată "che move il sole e l'altre stelle". Deschiderea cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre o lume care nu a fost niciodată, fapt care constituie fapta faustică și grandoarea omului. Omar Khayyam este modelul lui uomo universale care a creat nu numai pe plan științific astronomie. matematică, medicină, dar totodată a creat și viețuit pe plan filozofic și liric de la tonalitate melancolică: Ivirea mea n-aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sensul de a acționa dincolo de bine și rău, etica noastră "astrală" trebuind să fie afirmarea vieții aici în imanent, înțelegând că marea realitate este Devenirea autocreatoare, ca o voință a Naturii de a perfecta mereu și mereu viața acționând prin fapta noastră vizionară. "Căci Supraomul este sensul pe pământ, depășirea noroiului, a mizeriei, a jalnicei suficiențe. Omul este o coardă întinsă între bestie și Supraom, o coardă deasupra prăpastiei. Măreția omului este de a fi o punte, și nu un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ritm și melodie -, avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii și stihiile, iar pe de altă parte, de a se insera în ritmurile cosmice, adresându-se esențialelor necunoscute: moartea (Ghilgameș, Miorița), nașterea lumilor (Rigveda), teleologia faptei umane (Bhagavad Gita) etc. Ca atare, poezia era sacră, sens care se va regăsi la poeți precum Pindar, Hölderlin, Eminescu. Iar sacrul însemnează elanul ascensional către divin, către o translume cerească a preacuratului și a veșniciei. O patrie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
profunde conștiințe mărturisitoare ale neliniștii ontologice: Moarte este tot ceea ce vedem în stare de trezie, visuri ce vedem dormind" (fragm.21); "Toți ne trăim propria moarte" (fragm.77); " Suntem și nu suntem" (fragm.49); " Arcul are drept nume viața, drept faptă moartea sa" (fragm.48). De asemenea, a neliniștii cognitive: "Naturii îi place să se ascundă de ochii noștri" (fragm.123); "Văzul o înșelătorie" (fragm.46), "Gândurile oamenilor sunt jocuri de copii" (fragm.70). Ideile heraclitiene vor fi reluate de Heidegger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a lumii, a vieții ne întâmpină ca un leitmotiv: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
devenită înger. Les fleurs du mal, cartea marelui poet al neliniștii moderne, Charles Baudelaire, și care a deschis un drum nou în lirica universală, este un adevărat compendiu de neliniști, de spaime, demascând nonvaloarea vieții, a dragostei, a gândului, a faptei. Cartea începe cu neliniștea de urât, de plictis, acest "monstru delicat", mai de neînfrânt decât "prostia, eroarea, păcatul sau zgârcenia" și continuă cu un evantai inepuizabil, din care amintim neliniștea căutării mereu a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o neo lume pe fondul lumii din jur, fiică a Mayei. Poezia este mai adevărată, și de esența mai elevată decât istoria, scria de mult Aristotel, pentru că este mai pură, mai valorică, este opera superioară a omului, în competiție cu fapta neizbutită a demiurgului. Geniul este mântuitorul de lumea absurdei imposibilități. Cine este geniul, a spus-o la modul absolut Eminescu în postuma Povestea magului călător în stele, denumire inadecvată în raport cu ideea centrală a poetului. Pentru că în acest poem incomparabil este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îndepărtează spre cele două extremități ale infinitului." * De atunci, am rămas convalescent al acelui fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-un taxi, că o să înceapă chiar de mâine să studieze ca să devină inginer, că viața de psiholog e de tot căcatul și că să fii sculat din somnul cel mai dulce nu e nici o sfârâială. Ajunse îmbufnat la locul faptei și se așeză și el, confirmând încă o dată puterea exemplului și spiritul gregar, pe aceeași bordură, despre care se surprinse gândind înduioșat că fusese, de bună seamă, martora atâtor întâmplări eroice, triste, vesele, penibile... Din pomelnic lipseau special întâmplările fericite
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
minuscule încălca în mod categoric orice manual de biologie, legile firii și ale României, pe care, de altfel, cățeaua Milupa se pare că nu punea mare preț. Așadar, era bine că Plictiseală nu știa de traiectoria sendvișului, pentru că o asemenea faptă nu era dintre acelea pe care le-ar fi uitat cu una, cu două, și nimeni nu ar fi putut să bage mâna în foc că același Plictiseală, bătrânelul simpatic care locuiește pe casa scării blocului 48A, nu i-ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că era o cale greșită? Oftă și deschise ochii. Nu reușea să deslușească nimic în întunericul care domnea în cameră. Dacă cuțitul îi oferea și mai multă suferință, mult mai greu de suportat? Dacă dincolo ar fi fost pedepsită pentru fapta sa josnică? În mintea Karinei se dădea o luptă. Argumentele pro și contra atârnau în balanță pe ambele talere în mod egal, echilibrând-o. Nu mai reușea să-și dea seama dacă aceasta era într-adevăr soluția potrivită. Treptat se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
imediat prin rană. „- Mi-ai vrut sângele și nu te-ai lăsat până nu l-ai obținut, chiar și foarte puțin. Îți eram datoare, nu?” Ținea cuțitul în mâna dreaptă arătându-i rana de la cealaltă mână, dojenindu-l parcă pentru fapta josnică pe care o făcuse. „- M-ai văzut nehotărâtă și te-ai gândit să-mi dai o mână de ajutor? Locul tău nu e aici, ci în bucătărie.” Se ridică sprintenă, având grijă să nu păteze lenjeria cu sângele care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spune că viața bate filmul! Dar filmul, la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața! Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel de om.... La început, cea mai distrugătoare vâlvătaie
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
efecte binevenite îi trezește la realitate; pentru alții însă efectele sunt distrugătoare, devastatoare! Ciocârlia - prietena lucrătorilor de pe ogoare: ea îi cheamă la masa de prânz și tot ea are grijă să-i trimită acasă la sfârșitul soarelui! Dacă te sperie fapta rea pe care ai comis-o, înseamnă că ți-ai recunoscut cumva vinovăția! Tot e bine... Dacă ai fost învins într-o competiție nu te descuraja, poate cândva victoria îți va surâde și ție. Marele câștig este însăși participarea la
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]