2,528 matches
-
Lecturi și sisteme (1977), La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne (1986) ș.a., conturând, s-ar putea spune, imaginea criticului total. SCRIERI: Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor, București, 1962; Bertolt Brecht, București, 1966; Noul Roman francez, București, 1968; Farsa tragică, București, 1970; Literatura europeană în epoca luminilor, București, 1971; Profiluri literare, București, 1972; Jurnal de cărți, I-VII, București, 1973-1998; Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1973; Cultura europeană în epoca luminilor, București, 1974; Metamorfozele
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
în literatura europeană, București, 1996; Iluminismul și romantismul european, București, 1998; Școala Ardeleană, București, 1998; Literatura europeană modernă, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Edgar Papu, „Bertolt Brecht”, GL, 1966, 37; Adrian Marino, Noul Roman sub acuzație, CRC, 1968, 32; Marcel Duță, Farsa tragică, RITL, 1971, 4; Marian Papahagi, „Noul Roman francez”, TR, 1974, 12; Nicolae Balotă, „Metamorfozele criticii europene moderne”, RL, 1976, 12; Darie Novăceanu, Barochus maniera, RL, 1981, 35; Irina Mavrodin, Portret la o aniversare, RL, 1986, 12; Stan Velea, O
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
în 1876 în „Revista literară și științifică” și în „Revista contimporană”, unde apăruseră inițial și celelalte) aduc în scenă mic burghezi surprinși într-un moment de ridicolă buimăceală legată de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
de «Ești» au făcut zâmbre. Nu mă interesează mijloacele prin care am ajuns și vreau să ajung! [...] «Escu» nu se dă îndărăt de la nimic.” Față de Titanic Vals, personajele se încadrează în tipologii caricaturale, iar din verva cu care este atacată farsa electorală a dispărut înțelegerea pentru slăbiciunile umane sau nota sentimentală. Reprezentată pentru prima dată în 1937, Visul unei nopți de iarnă se înscrie în seria comediilor lirice aparținând unor inspirate condeie în dramaturgia interbelică. Maria Panait, vânzătoare într-un magazin
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
este în planul comicului de limbaj, unde afectarea „culturală” a Chiriței este pusă în evidență de inventivitatea lingvistică inepuizabilă a lui M. Scriitorul a mai abordat melodrama cu accente sociale - Țara fericirii (1945), satira socială - Al optulea păcat (1946) și farsa violent satirică - A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocorește carierismul politic, dar, lipsită de consistența tipologică din ...Escu, pare mai curând o autopastișă sub semnul schematismului tendențios al epocii în care este scrisă. De altfel, după
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
vară), el este pacientul în comă din salonul unui spital, care în starea-limită dintre moarte și viață își analizează viața de familie, ajungând la concluzia că întreaga sa existență de până la momentul accidentului nu fusese decât un eșec continuu. În Farsa (din Eclipsa), naratorul trece în spatele „măștii” lui Cain, chemat în fața instanței pentru uciderea lui Abel, pe care, în final, îl asasinează a doua oară, în chip absurd, lovind cu ciocănelul judecătorului (redevenit Abel) umbra unei făpturi greu de identificat din cauza
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște, de tipul „loviturilor de teatru”. De altfel, două piese de teatru, Farsa (1994; Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995; Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri în registru dramatic după povestiri din volumul Eclipsa. P. realizează și câteva adaptări ale unor
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
adaptări ale unor povești scrise de Frații Grimm (Crăiasa albinelor, Lupul și vulpea, Prințul fermecat), H. Chr. Andersen (Hainele împăratului), Ion Creangă (Povestea unui om leneș) și James Reeves (Tom Degețel). SCRIERI: Grădina de vară, București, 1989; Eclipsa, București, 1993; Farsa, București, 1994; Primăvara la bufet, București, 1995; Într-o după-amiază de vineri, București, 1997; Mici schimbări de atitudine, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Simion, Un debut remarcabil, RL, 1989, 23; Adriana Babeți, Terapie intensivă, O, 1989, 32; Doru Mareș, „Prier
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
fiind acela al verosimilității, cere ca o piesă să fie elegantă, nu trivială, comică, nu bufonă, tragică, însă nu sângeroasă. A realizat, din necesități de repertoriu, prelucrări și traduceri. Doi țărani și cinci cârlani (1849), probabil o adaptare, e o farsă fără aplomb, cu o atmosferă idilică. Muza de la Burdujăni, după un proverb dramatic al lui M.-Th. Leclercq, întreprinde o satiră a cosmopolitismului și a exagerărilor lingvistice, nu numai latiniste. Cucoana Caliopi, un fel de Chiriță a Burdujenilor, vorbește un
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Leclercq, întreprinde o satiră a cosmopolitismului și a exagerărilor lingvistice, nu numai latiniste. Cucoana Caliopi, un fel de Chiriță a Burdujenilor, vorbește un jargon imposibil, franțuzist, ciunist etc. Carantina (1851), după Eugène Scribe și Édouard Mazères, e croită în maniera farselor clasice. N. a mai tradus din Victor Hugo (Angelo tiranul Padovei și Maria Tudor) și Molière (patru scene din Femeile savante), precum și piese de D’Ennery, Eugène Cormon, Jean-François-Alfred Bayard, Philippe Dumanoir ș.a. Două dueluri este o prelucrare a lui
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și să susțină privirile persoanelor din grup (să roșească ca urmare a unui efort fizic pentru un pacient ereutofobic, să-și ude fața și cămașa cu apă pentru pacientul căruia îi este teamă că transpiră, să utilizeze o pernă pentru farse care face zgomote neplăcute, să tremure în mod voluntar, etc.); - să se așeze la capătul celălalt al camerei și să vorbească tare, să strige, pentru a se adresa celorlalți; - să primească complimente și să privească de fiecare dată, în tăcere
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Blaj, în ultima clasă a Gimnaziului Teologic. Oricum, textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată uciderea domnului moldovean Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță subiectul, acțiunea începe printr-o scenă în care domnul plănuiește împreună cu
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
slujitor al scenei cerându-le interpreților să evite „forțarea notei” și să se țină cât mai aproape de natural. O rubrică atractivă, înșirând episoade („anecdote”) vesele și triste din existența „bieților actori” este „Din culisele teatrelor”. Sunt povestite, cu haz mărunt, farse, întâmplări „tragicomice” de prin turnee, dominantă rămânând însă compasiunea pentru destinul de „martiri” al artiștilor, împinși de nepăsarea statului într-o „restriște” fără speranță. Prins în vârtejul publicisticii, N. găsește timp și pentru confecționarea câtorva „romane sociale” (Crime sociale, apărut
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
cărui descoperiri nu trebuie să ignore componenta morală, fără de care prețul plătit poate fi dezastruos (Cenușa, Reqviem pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat este Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de P. este Gaudeamus (1911), farsă „din viața studențească”, în care efectul comic se produce mai ales prin rapiditatea schimbării replicilor. Atmosfera destinsă a acestui text superficial, fără pretenții, îngăduie și strecurarea unor ironii la adresa prejudecăților față de simbolism. În 1912 scriitorul publică un Triptic dramatic alcătuit
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
spre nord, spre dreapta sau spre stânga”. Rubrici: „Zvonuri, șoapte, strigăte”, „La microscop”, „Povestea vorbei”, „Mica publicitate”, „Cupletul săptămânii”, „Cronica” (literară, mondenă, diplomatică, muzicală, a ecranului, a culiselor). Ilustrații semnează Ion Anestin. Numerele sunt tematice: omul politic, parlamentul, bugetul, specula, farsa, circul etc. Colaborează cu proză scurtă Mircea Ștefănescu, Victor Eftimiu, Ion Anestin, Mihail Sebastian, iar Pompiliu Constantinescu susține cronica literară. Alți colaboratori: Andrei Tudor, I. Peltz, Florin Iordăchescu, Paul Gheorghe, Traian Șelmaru. A.S.
LA ZID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287732_a_289061]
-
A. Steuerman-Rodion ș.a. Colaborează cu proză poematică Paul Celian și C. Săteanu, se publică însemnări de C. Șărcăleanu (C. Stere) despre G. Coșbuc, de Traian Demetrescu despre Al. Vlahuță și de Gh. Nădejde despre N. Beldiceanu. Același Gh. Nădejde publică farsa într-un act După roluri, iar G. V. Botez traduce un act în versuri, reprezentat la Teatrul Național din Iași, după Cantico dei cantici de un F. Cavalotti. Revista manifestă interes pentru spațiul slav: C. Săteanu prezintă Literatura polonă modernă
MISCAREA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288181_a_289510]
-
flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți). Va reveni la piesa de divertisment („comedia vodevilă” Apele de la Văcărești, 1872), amabilă și frivolă la început, scoțând apoi din când în când un ghimpe satiric. Farsele și comediile lui din această perioadă (cum ar fi, de pildă, Millo mort, Millo viu) nu sunt chiar inocente. Haine vechi sau Zdrențele politice, sugerată probabil de Vieux habits, vieux galons! de Béranger, provoacă, astfel, un răsunător scandal în cercurile
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
cel popular de filiație cărturărească (misterele medievale, Vicleimul ș.a.) sau la alte forme implicând dialogul. Se examinează apoi momentele importante ale începuturilor literaturii dramatice: încercările școlare din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din Transilvania, compuse după modelul farsei carnavalești, apoi piesele livrești de la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească și Moldova, aflate la confluența teatrului de salon cu cel popular de marionete, ce se definesc prin profilul caricatural al caracterelor și efortul prozodic orientat spre tiradă
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
în „jurnalismul locvace” care acaparează existența cotidiană, substituindu-se realității. Modernitatea lui Caragiale o întrevede criticul în spectacolul tragicomic al individului amăgit de lumea aparențelor publice și care și-a pierdut viața interioară. Structura dramatică a comediilor favorizează comicul ambiguu, farsa fiind depășită de amplitudinea caracterelor și de pregnanța dialogului. În pofida limitării sale la secolul al XIX-lea (mai erau anunțate alte două volume), Istoria literaturii dramatice românești se înscrie, prin construcția critică întemeiată în egală măsură pe cercetarea istorică, pregătirea
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
obsesii fundamentale: virilitatea contrariată, ispășirea păcatului, terapia erotică. Aceste „proiecții obsesive” (Ov. S. Crohmălniceanu) se relevă în contexte epice tensionate și determină stări sufletești terorizante, direcționate de sentimente dominatoare, cu manifestare excesivă. În Vedenia, de pildă, căpitanul Naicu, autor de farse de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și tiranizată de impresia că fantoma răposatului soț
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
artă și literatura nonconformista, cu scopul de a edita o revistă. Această apare la Dorohoi, în 1928, cu titlul „unu”, si găzduiește în paginile ei și proza Șmaie aparținând lui M. Mișcarea de la „unu” inițiază și constituirea unui partid, o farsă de fapt, care își propune să tulbure liniștea salcie în care se complac autoritățile locale. Cum titlul prozei cu care a debutat aduce revistei o plângere la tribunal, fiindcă singurului angrosist din localitate i se păruse că fusese atinsă onoarea
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
l-a produs oarecum pe Bloom; în ficțiune, creatorul își ucide simbolic creatura. Dar, așa cum îmi va veni încă multă vreme greu să reprezint evenimentele sângeroase ale „revoluției” române din decembrie 1989 în formă de operă bufă (deși elementele de farsă nu au lipsit, culminând cu farsa neagră a măcelului și cu drama Tranziției), îmi este greu să accept că Allan Bloom este adecvat reprezentat ca „Abe Ravelstein”. Restul e literatură. Mai ales restul. Notetc "Note" * Am scris cea mai mare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în ficțiune, creatorul își ucide simbolic creatura. Dar, așa cum îmi va veni încă multă vreme greu să reprezint evenimentele sângeroase ale „revoluției” române din decembrie 1989 în formă de operă bufă (deși elementele de farsă nu au lipsit, culminând cu farsa neagră a măcelului și cu drama Tranziției), îmi este greu să accept că Allan Bloom este adecvat reprezentat ca „Abe Ravelstein”. Restul e literatură. Mai ales restul. Notetc "Note" * Am scris cea mai mare parte a acestui text și l-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
amintirile În petele de sânge uscat de pe zidurile Griviței, sângele muncitorilor greviști din ’33, În imaginile cenușii ale războiului: un tren militar oprit, undeva, În ploaie, În care soldații Își bolesc sufletele, gândind la moartea fără noimă ce-i așteaptă; farsa unei parăzi războinice În curtea cazărmii. Și el are de lămurit ceva cu tovarășii săi de breaslă cărora le reproșează prea Îndelungile «așteptări pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare». Comparând materialul pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]