4,640 matches
-
am frământat mintea, gândindu-mă la o anumită temă pentru poezie. A fost o noapte cu lună plină. Patul era așezat lângă fereastră și, dacă întindeam mâna, aveam impresia că voi putea aduce luna în casă. Strălucirea ei m-a fascinat, mi-a indus o stare hipnotică și brusc, mi-au apărut în minte câteva versuri. M-am ridicat cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
și o întrebam dacă doamnei învățătoarei și femeilor în vârstă pot face acest lucru și ea mi-a spus ca da. Adevărul este că aceste cuvinte le-am ținut minte și m-au influențat pe parcursul vieții, dar continui să fiu fascinată de mâinile oamenilor și am căutat să învăț câte ceva despre ceace spun ele. Am aflat că cei care au mâna pătrată sunt oameni cărora le place ordinea și disciplina. Pot fi foarte încăpățânați și hotărâți. O mână conică exprimă creativitatea
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
același răspuns, că nu se simte bine și preferă să stea în casă. Realitatea era că ea se temea ca frumusețea și farmecul Anei să nu îl atragă pe Andrei, deoarece observase că atunci când au mers pe mare, el părea fascinat de privirea acesteia. Au trecut câteva luni și relația lor mergea din ce în ce mai bine. Claudia nu îl presa și aștepta ca totul să vină din partea lui. Tot timpul venea la birou cochetă și strălucitoare în speranța că el o va iubi
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
vremea copilăriei și am observat că mulți mai păstrează în ochii privirea de copil nevinovat. În mine încă se mai afla lumea mirifică a copilăriei și poate de aceea niciodată nu pot rămâne indiferentă în fața unui copil și mă simt fascinată de zâmbetul lui. Datorită amintirilor mele din copilărie, care năvalesc destul de des în mintea și inima mea, nu m-am simțit niciodată o dezrădăcinată de locurile natale chiar dacă am trăit departe de ele. Pentru mine viața este o stradă misterioasă
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
pe noi ne bătea Leana, sora cea mai mare. Așa că mereu ne certăm, apoi ne împăcăm și o luăm de la capăt cu ceartă și jocul. Mama mereu se supără și zicea că pleacă “în lume “. Această “lume “ pe mine mă fascina. Abia așteptăm să plec în ea. După Frusina s-au mai născut doi băieți: costel și Sterică. Așa că mama s-a “săturat “ și de băieți. Frusinei nu i-a plăcut numele și, mai tarziu, și-a zis Cristina. Așa a
POVESTEA UNEI FETE CARE TREBUIA SĂ SE NASCĂ BĂIAT, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364478_a_365807]
-
distrugem viețile oamenilor. Cei care fac acest lucru cred că au afecțiuni mentale, sânt ciudați și rupți de realitate. Trăim într-o lume agresivă născută din diverse motive care aduc cu ele atâtea ororii fanatice. Nu înțeleg cum pot fi fascinați de aceste nelegiuiri când au atâtea crime pe conștință și știu că plătesc un preț atât de greu. Ei sânt mesajul răului și nu au puterea renunțării nici măcar atunci când, acest preț este propria lor viață. Atâta timp cât ne lipsește răspunsul la
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
cum îmi rămăsese pe rețină ultima privire spre prova bărci prea scrijelita.. ajunserăm și la mașină și ai pornit.. că de obicei cam nervos la început, dar fiind soseau derdeluș te-am făcut atentă.. Își așezăm părul mătăsos... M-a fascinat întotdeauna această culoare, ba chiar frezura nouă îți conferă un farmec aparte. Mângâindul până-n creștetul capului am vrut să mi-o retrag, insă tu parcă veneai după mâna.. hmm...nimic mai simplu că și mie îmi plăcea,doar că nu
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
români care trăiesc de ani buni în America. Cea care urma să-mi fie ghid pe tot parcursul șederii mele aici a fost Doamna Adina Sas-Simoniak, o adevărată creștină (poetă) cu frica lui Dumnezeu, de a cărei credință am fost fascinat, precum și de fericirea afișată cu seninătate pe chipul ei și al celor cu care intram în contact. Cum se explică marile diferențe care pot fi observate, de la un om la altul, în ceea ce privește capacitatea de a fi fericit, erau primele întrebări
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
lipsite de sensibilitate nu pot trece fără să observe abundența vieții din jurul lor, chiar dacă ignoră frumusețea ei. Plante și animale, pești și păsări, gâze și fluturi într-o varietate greu de imaginat. Plimbându-mă doar în mica mea grădină, sunt fascinat de fiecare dată de diversitatea formelor și a culorilor frunzelor și petalelor florilor. Dumnezeu parcă S-a jucat la scară planetară cu milioane de forme și nuanțe, cu texturi și combinații spațiale, diversificând și multiplicând la infinit totul, dintr-o
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
ia această carte de vizită, ai adresa...Prezintă-te negreșit, chair astăzi, nu trebuie să faci programare...Du-te acum!Tot ești liber... Sunt de câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumusețea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Artistic > NINGE CU FLORI DE POMI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Privea cerul albastru cu atâta nesaț, încât cu greu își oprea mâinile din gestul îmbrățișării imensității aceleia care o fascina în fiecare dimineață când deschidea ochii, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru o nouă zi... Întotdeuna a vrut să zboare, visa în copilărie că sărea de câteva ori și se ridica de la pământ , la început ușor de tot, abia imperceptibil , apoi
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
cu descrierile, fiindcă vreau să vorbesc despre cel ce a îndraznit să adune aceste ,,minuni'' nebănuite. Nea Costică a fost mulți ani tehnician miner, și datorită meseriei sale a fost în contact permanent cu adâncurile necunoscute de restul lumii. Fiind fascinat de primele cristale ce i-au căzut în mână, a început să adune bucată cu bucată, diversele minerale, și astfel a pus bazele unui început de muzeu mineralogic propriu. Zona Banatului Montan este patria minelor diverse; fier, cupru, plumb, cărbune
GRĂDINARUL ,,FLORILOR DE MINĂ\ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361471_a_362800]
-
a-i apropia, subliniez faptul că atât la Eminescu cât și la autorul "Nopților" observăm că timpul, pe bună dreptate, are o natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
baroc. Aceasta este o obsesie a efectului, a unei extravertiri compensative, traducând o mare dramă interioară. Același fenomen îl întâlnim și la Eminescu. Oglinda reflectă, de data aceasta, nu o lume exterioară, obiectivă, cu una interioară, subiectivă, suficientă sieși și fascinată de mitul propriei oglindiri. Acest mit îl regăsim și la Macedonski, dar reflectat invers. Autorul "Nopților" raporta universul la sine și nu pe sine la univers (ca la Eminescu), aceasta este, de fapt antropologică, Bacon o trecea printre acele eronate
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
spectacol trapeziștii fac salturi printre nori fulgere și noduri dresori cu bici păzesc lumina, zorii arlechinul are fața surâzătoare așează curcubeul pe umerii spectatorilor dar nimeni nu vede râul care-i inundă identitatea sub cupolă toți râd, aplaudă, ovaționează par fascinați de prestația lui spectacolul s-a terminat cortina cade se desparte de fața pe care o ducea pe umăr dezvăluie taina ochiului de sticlă plouă în miezul umbrei vopseaua în culori vesele se șterge e iarăși singur închis înterzis (foto-
CIRCUL VIEŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361509_a_362838]
-
dvs. de atunci? - Prima carte, primul copil... Îmi amintesc că am primit cele 30 de exemplare,,semnal,, ale cărții mele și le-am dus acasă, le-am așezat pe rafturile bibliotecii și nu mă mai saturam să le privesc. Eram fascinată de miracolul careschimbase sensul pomelor mele odată ce intraseră într-o carte. Era o perioadă în care debutul editorial se făcea cu mare greutate atunci când nu doreai că în cartea ta să intre și poeme care să preamărească sistemul politic, presedintele
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă propriul rol. Este charismatică și dulce, vioaie și înțeleaptă, joacă roluri multe și nu știi niciodată cu exactitate cine e. Te conduce pe drumul către eternitate și accepți de bună voie. Glasul ei mieros
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Totodată erau și bucuroși că lipsește profesoara și că nu vor fi ascultați, ei fiind aceia care ascultau. Vocea lui Arthur era una deosebit de melodioasă. Putea să interpreteze la fel de bine o piesă și vocal, nu numai la pian. Tinerii erau fascinați de cunoștințele lui în materie de istorie și de modul cum explica cu căldură tema zilei, formarea voivodatelor pe pământul românesc. Alma îl sorbea din priviri. Nici nu auzea ce spune. Era atâta liniște în sala de curs, încât numai
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Autorului Flori pe planeta PERLA-22 Privește acolo în vale! Poți vedea acele cupole rotunde ale elegantelor palate răsărind printre coroanele zvelte ale platanilor? Acolo se află Sediul Central al Academiei Mondiale de Cosmonautică din Platoul Munților Anatoliei. Acest loc mă fascinează prin atâtea amintiri pline de nostalgie. Simt fiori numai când aud pomenindu-se numele locului: Orașul Studenților din Platoul Anatoliei. Academia de Cosmonautică - for științific de prestigiu, de tradiție, loc în care s-au format zeci de generații de exploratori
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
ceva. Există cumva un antidot la acest modus vivendi? Am auzit vorba unui mucalit, care nu era chiar mucalit din moment ce se numea Jerome K Jerome și care mi-a plăcut foarte mult pentru că privește problema de-a-doaselea: Îmi place munca, mă fascinează. Pot sta ore în șir să mă uit la ea. Și la fel vorba altuia de pe plaiurile noastre, ceva de genul: Este adevărat că munca înnobilează dar nici lenea n-a omorât pe nimeni, bre! Bon gré, mal gré - două
UN JOB, DOUĂ JOBURI de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363820_a_365149]
-
Taga. Acest grup s-a desființat în 1975. Între 1973 - 1975, Gil Ioniță a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra, condus de Adrian Păunescu apoi, o perioadă, s-a dedicat mai mult avocaturii, pentru ca să revină în aură cântecului, care l-a fascinat întreaga viață. Interpretările sale au dat candoare, sensibilitate, într-un timbru grav, de violoncel, unor melodii care au rămas și vor rămâne neuitate, ca: „Din bătrâni”, „Latinitatea strigă în tranșee”, „Adio, pâine neagră”, „Jurământ la Putna”, „Capul lui Mihai Viteazu
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
ca în povești. M-am oprit la poarta acesteia. O tânără nespus de frumoasă se opri în grabă la poartă să vadă ce vești au sosit. M-a privit adânc în ochi, iar eu am simțit cum privirile ei mă fascinează. Atunci am înțeles pe loc că ființa aceea, cu o figură de înger, cu fața luminoasă și cu buze delicate, era cea mai frumoasă, cea mai gingașă și mai romantică fată din lume. Pe deasupra, avea o inimă bună și milostivă
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
brusc, în plină tinerețe, de o forță brutală și oarbă, impasibilă de ocult. Așa s-a întâmplat și la Eminescu, dar exemple tipice ne oferă și Novalis, Kleist sau von Platen etc. „Tânărul geniu” este predestinat morții timpurii, condiționat și fascinat de moarte. Dorul de moarte al poetului Eminescu capătă valențe sfâșietoare în unele poezii. Vârsta lui Cristos de 33 de ani nu trece nici ea neobservată, devenind o componentă a mitului în măsura în care poate fi asimilată cu a „tânărului geniu”, ca
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
ne respecte pentru aceasta, pentru că nici Franța și nici Anglia nu au dat asemenea capodopere ale creației umane, așa cum sunt „Miorița”, basmul „Tinerețe fără de bătrânețe”, sau poemul „Luceafărul”, al lui Eminescu. Balada „Miorița” și basmul „Tinerețe fără de bătrânețe” ne-au fascinat și ne-au intrigat de când eram copil ... Am citit „Miorița” și basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” de sute de ori, impresionați până la lacrimi, sperând de fiecare dată că vom afla adevărul ... Mult mai târziu, în anii facultății
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
de vizavi apare câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi. Toamna foioasele și coniferele îți oferă o multitudine de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]