1,715 matches
-
strănepotul pitecantropului. În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate și nepăsare în piatră, în arbore, în om, în toată materia. A trăi, este a te strecura prin legile naturii ca printre niște curse complicate și nevăzute, spre a-ți păstra, în forma dată ție, cele câteva zeci de kilograme
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
presiunii sociale care pune viața în tipare. Iată pentru ce copilul este atât de încîntător. 22. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze - și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și "ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. 23. Realitatea este un amestec de tragic și comic. Adesea, dacă nu întotdeauna, același lucru omenesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este atât de încîntător. 22. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze - și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și "ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. 23. Realitatea este un amestec de tragic și comic. Adesea, dacă nu întotdeauna, același lucru omenesc este și tragic și comic. Unul concepe realitatea mai ales pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
legație pentru vagi studii comparative - sinecură aproape suficient justificată. Înainte de plecare m-am dus la Iași. Domnul M... murise de câteva luni. Am găsit pe Adela în doliu, mai înaltă, mai puțin expansivă și mai frumoasă. Frumusețea ei creștea cu fatalitatea evoluțiilor naturale. Cele câteva zile cât am stat acolo pentru afaceri, i-am dat toate orele libere. Voia să știe numaidecât dacă vara viitoare am să stau la țară. - Ești sigură că o să te mai găsesc acolo, la mama matale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care se multiplică pe sine, mimează diverse vieți care se consumă scenic. În felul acesta este abolită orice fatalitate, oricât ar fi părut de neînvins, din moment ce omul găsește tăria să-și sfideze moartea creând spectacole de teatru. Există deci o doză extraordinară de optimism în orice încercare de a construi o scenă reală sau imaginară și de a produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care o găsește în sine. Este o înțelegere în plan semiologic știința semnului care sunt eu relaționează cu știința semnului care ești tu -, dar și antropologic, cele două deveniri fiind, în fapt, una singură. De aici rezultă și o anume fatalitate a omului care se luptă cu masca. Nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, ci totul devine o continuitate. Omul are masca lipită de față, așa cum imaginea din oglindă, oricât de departe ar părea, este lipită de cel care a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Masca semnalează o absență. Actorul, fără mască, o neîmplinire. Omul fără umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie. Această dependență reciprocă impune niște reguli, un anumit respect pe care omul îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor, eșuarea în ridicol. Totuși omul lipsește din umbra lui, nu este niciodată prezent acolo. Numărul 2 face trimiteri la tot ce ține de dublu, narcisism, bovarism. Cât privește umbra, aceasta are semnificații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
devin unul și același personaj, se petrece doar în momentul în care scriitorul moare în urma unei banale operații de apendicită, după ce-și anticipase sfârșitul într-o scrisoare trimisă unui prieten: „La Vremea am mai scris despre pictorul Popovici, mort. Fatalitate! Cred că intru în curând la un spital pentru o operație la același doctor care l-a omorât.” Cumplita fatalitate îl răpune tocmai în clipa în care atinsese deplina maturitate artistică iar ultimele rânduri ale romanului Jocurile Daniei marchează poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
după ce-și anticipase sfârșitul într-o scrisoare trimisă unui prieten: „La Vremea am mai scris despre pictorul Popovici, mort. Fatalitate! Cred că intru în curând la un spital pentru o operație la același doctor care l-a omorât.” Cumplita fatalitate îl răpune tocmai în clipa în care atinsese deplina maturitate artistică iar ultimele rânduri ale romanului Jocurile Daniei marchează poate acest destin: „Plec într-o călătorie din care nu mă voi întoarce niciodată. Și cred că trebuie să-mi iau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Tot mereu se va reduce spațiul pentru dânsa.” Bunica și Sandu împart aceeași teamă de moarte și dincolo de realitatea acesteia nu există nici o formă de transcendent, cum ar fi o viziune creștină asupra vieții de apoi. Sfârșitul apare ca o fatalitate: ”e fatal ca trupul bunicii sa găsească pretextul unei boli și să se destrame.” Frica de moarte e prezentată de narator ca o angoasă, ca o apăsare conștientizată lucid: „Eu știu că bunica se teme de moarte , cu toate că ceilalți se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
narațiuni, interpretări. Omul Erostrates nu este sursa unor imagini, ci este el însuși o imagine, este din capul locului o interpretare. Ceea ce „se spune“ în cazul lui Erostrates a luat forma unui adevărat destin. Deține ceva din natura gravă a fatalității. De altfel, în lumea greacă și mai târziu, destinul înseamnă ceea ce deja se spune. Se anunță el însuși prin vocea neomenească a unui vizionar, e asemeni unei decizii atemporale ce irumpe în timp. La vremea respectivă gestul lui Erostrates a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a controversei. E firesc ca eroul nostru să resimtă viața ca pe o corvoadă și lumea ca pe o aberație pe care vrea să le nege prin sinucidere, după cum la fel de firesc este ca sinuciderea să eșueze matematic, din aceeași blestemată fatalitate care îl face să treacă din gafă în neînțelegere și apoi iar în gafă. Consecvența personajului cu sine este exemplară și definitorie pentru scrisul lui Teodorovici încă din primele proze (Guma de mestecat, de exemplu) și din romanul de debut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
muzicale. Astfel dezvoltarea negativă ajunge cea de ordine; un talent muzical ajunge de a ilustra grădinele și berăriile, un pictor ajunge portretist, un poet jurnalist, ceea ce veți concede că-i lucrul cel mai prost din lume. Nu mă lupt cu fatalitatea în fenomenologia ei generală, dar poate că în cutare ori cutare caz concret totuși să fie cu putință o îndreptare a ei, mai ales când aceasta se prezintă oarecum de sine. C-un cuvînt: spre a-și putea urma studiile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mihai Eminescu" Ipotești (jud. Botoșani) [VERONICA MICLE] Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul motiv al durerii și fericirii mele iată că pot în sfârșit să-ți scriu o dată cu pornire duioasă și iubire. Binecuvântez fatalitatea care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpânesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lucrul trebuie să vie de la sine. Dacă între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumei trebuie să primim cu inima bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea cu toată ferocitatea ei răzbunătoare. Iartă și iubește-mă. Am o inimă care știe să iubească. Te sărut și te iubesc Veronica Miercuri, 23 decembrie 1881, Iași 25 decembrie 1881 [VERONICA MICLE] Scumpul meu amic, Sunt zdrobită și departe de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Amorul e mai puternic când nu e legat cu forme deșerte și lumești, inima simte mai puternic când codicile civil nu-i impune legi pe care ea le recunoaște și pe cari îi place a le înfrînge. Dacă e o fatalitate care își bate joc de omenire, să crezi, amicul meu, că eu am fost jertfa ei, căci am simțit în amorul meu pentru tine atâta durere încît pare că durerea s-a întrupat în mine, astfel că fericirea chiar are
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
SIMFONIA V ,,A DESTINULUI” , op. 67 în DO MINOR ,,Așa bate destinul la ușă!” - ar fi spus Beethoven în legătură cu primele patru sunete din care crește Simfonia V. În plinătatea maturității vârstei și a creației, Beethoven nu concepea destinul ca o fatalitate în fața căreia rezistența, actul de împotrivire al omului, nu are sens; trecuse perioada ,,Testamentului de la Heilingenstadt”. Cercetătorii au găsit că primele schițe ale Simfoniei a V-a datează din 1795, când Beethoven a notat, printre altele, și o temă foarte
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
am gândit ore întregi până să iau condeiul în mână și, în sfârșit, m-am decis să apelez la inima dumitale nobilă, care înțelege toate. Existența mea este un martiriu închinat la două ființe dragi: Olimpia și fiul meu. O fatalitate nemiloasă mi-a stat împotrivă de câtăva vreme, încît acum sunt în postura tragică de a nu-mi putea hrăni familia anemiată și debilă. Nu voi face apel la părinții denaturați niciodată. Te rog pe dumneata să fii așa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor“, și ei reprezintă chiar vulgul posesiv al acestei țări, depunerea de jos, impură, adică forma vulgară a existenței acesteia. Percepțiile dispar odată cu apariția habitudinii. Prin uitare suntem inundați de percepții, prin acomodare, secătuiți de ele. La o anumită vârstă, fatalitatea devine limpede; ea lasă să se vadă, prin transparență, opacitatea osoasă, rigidul vieții. Lumea se închide. Fără să vrei, ai de-a face cu repetiții. Întâlnești aceiași oameni, situațiile revin și nu poți evita să știi ceea ce recunoști; adică se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de exprimarea în „litotă“, care face mândria „spiritului“ francez: a nu spune lucrurilor pe nume. Latura pozitivă aici este cultul discreției, cealaltă latură însă este vorbitul pe ocolite, evitarea aspectului negativ al lucrurilor, adică încurajarea fățărniciei până la acceptarea minciunii ca fatalitate și ca bază a relațiilor sociale „pașnice“, lipsite de conflict (un exemplu este „mânia drăgălașă“, „la colère bon enfant“). Acest semn distinctiv al protestului de stradă francez, dulceag și lânced, se regăsește pe linia angelismului liturgic, cu voce prefăcută de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o afirmație (care conține ceva bine gândit, așezat în matricea radicală a gândului), totul va decurge ca „rest“ natural al acesteia - deci ca ceva care este dedus în mod continuu și care conduce în mod „fatal“ la o încheiere momentană. „Fatalitatea“ de care vorbim are înscrisă în ea necesitatea unei întreruperi; continuitatea ideală a gândirii, faptul anume că mișcarea inteligibilă a gândirii nu poate fi niciodată întreruptă de ceva străin ei, se lasă totuși exprimată în mod întrerupt în actul verbal
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de rădăcini, de mișcare a scoarței terestre. Chiar agricultura cere ca pământul să se aerisească, să-și schimbe culturile și să caute mereu alte semințe pentru viitoare rădăcini. Așa că rătăcirea, care are și sens de blestem, de neodihnă, exprimă o fatalitate necesară, o recunoaștere pe viu a faptului realist al instabilității: cum să te oprești când știi că nimic nu se oprește undeva? În acest sens, evreul rătăcitor (care are, o spunem în treacăt, forma cea mai împlinită în destinul interior
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ar fi hrana, apa și pământul. Amplificarea dificultăților financiare pe care trebuie să le suporte societățile, datorită diminuării resurselor naturale. Piața tehnologiei curate Mare parte din tot ceea ce a însemnat viitorul climei și al mediului înconjurător a fost sub semnul fatalității și deznădejdii. Dar există întotdeauna speranță. Probabil că una dintre cele mai promițătoare industrii noi este un rezultat al modului de gândire dominat de spectrul dezastrului, pe care l-a dezvoltat prima parte acestui capitol - tehnologia curată. Să lăsăm businessului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]