1,716 matches
-
felul ei, o situație foarte complicată: fie se evocă îndelunga experiență turco-fanariotă a bacșișului și peșcheșului (de parcă nu ar exista în alte civilizații noțiuni ca pourboire sau pot-de-vin), fie se evocă experiența pe termen scurt a privatizărilor post 1989 și fatalitățile unui capitalism renăscut. Ceea ce apropie aceste două parțiale explicații este eludarea experiențelor comuniste, când, de fapt, aceea a fost o perioadă de anomie generalizată, în care indicațiile de partid prevalau asupra oricărei legi, și când, în marginea economiei rigide de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în această conversație a fost analiza onestă, fără menajamente, dar, dincolo de acest angajament constitutiv al istoricului și al martorului veridic pe care îl împărtășim, a rămas faptul că, dinspre parte mea, am încercat să scot tema excepției românești din categoria fatalităților istorice obiective și să o înscriu în istoria concretă a postcomunismului, cu opțiunile lui deschise și cu expresia politică diferențiată a acestor opțiuni. Înainte și în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, decalajele istorice între dezvoltarea României și cea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sentimentele rămân neschimbate iar "inima omenească are aceleași bătăi ca acum aproape câteva mii de ani"; la fel, sensibilitatea intră și ea în rezonanță cu "partea adânc omenească" a dramei și e mereu receptivă la "tragica luptă a omului cu fatalitatea"47. Motivul rezistenței în timp a piesei lui Sofocle nu s-ar datora, prin urmare, excelenței estetice (altminteri, indiscutabile), formei artistice în sine, cât "fondului" psiho-moral, "conflictului" și celorlalte elemente compoziționale (de factură melodramatică). Pentru că, susține Lovinescu, "această minunată tragedie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Sofocle, de pildă). În acest sens, fondul melodramatic vizat de Lovinescu în Oedip rege52 ar viza ambele tipuri de catharsis, atât cel al identificării cu eroul, cât și celălalt, al participării la acțiune, la dramă ("tragica luptă a omului cu fatalitatea" despre care vorbea criticul român). Și apoi: dacă piesele lui Sofocle ilustrează un moment de cumpănă în istoria sentimentului religios la vechii greci, marcând interiorizarea conflictului dintre om și divinitate; dacă eroismul lui Oedip nu mai corespunde cultului arhaic al
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să graviteze pe altă orbită estetică, alături de Năpasta 108, de Patima roșie, dar și de dramele "freudiene" ale lui Blaga (îndeosebi de Fapta, republicată ulterior cu titlul Daria). Ca atare, deși teoretic am văzut că respinge determinismul (corespunzător ideii de fatalitate existențială)109, identificabil și în tragedie, și în drama naturalistă, deși sancționează vehement dramatugia lui Caragiale sau Mihail Sorbul (fiindcă se axează prea mult pe "instinct" și prea puțin pe intelectualitate), Lovinescu nu izbutește deocamdată să găsească o formulă artistică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pigment și se reduce, în ultim resort, la tehnica dialogului: "[...] acel dialog frânt, care trebuie să fie așa și e cea mai admirabilă inovație a lui Ibsen, încolo lucrarea e proprie, și acțiunea e reală (înțelegi: existentă)". Altminteri, ideea de fatalitate, care conferă intrigii un caracter de stringentă necesitate, pare să fie împrumutată mai curând de la teatrul antic, și nu de la dramaturgul norvegian 112. După cum am subliniat deja, așa se explică neconcordanța dintre, pe de o parte, caracterul previzibil al deznodământului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un caracter de stringentă necesitate, pare să fie împrumutată mai curând de la teatrul antic, și nu de la dramaturgul norvegian 112. După cum am subliniat deja, așa se explică neconcordanța dintre, pe de o parte, caracterul previzibil al deznodământului, în acord cu fatalitatea oarbă care transformă personajul lovinescian într-o ființă fără libertate, și, pe de altă parte, tendința acestui personaj de a ieși din rolul prescris și de a-și afirma voința individuală. În fapt, Lovinescu se declara satisfăcut de a fi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fapt, Lovinescu se declara satisfăcut de a fi reușit ceea ce nu-i izbutise lui Ibsen: și anume, să inventeze o intrigă perfect adecvată la "subiect" și la psihologia personajelor, după o logică impecabilă, fără elemente de prisos. Totul e o fatalitate, un angrenaj de împrejurări ce îmi închipui că pot constitui un motiv tragic dintre cele mai impozante", mărturisește criticul, respingând punct cu punct reproșurile mai experimentatului confrate: "Personajele nu sunt voințe. Să admitem că așa e. Iată un lucru ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Iată un lucru ce ar fi excelent! Piesa în sine e fatalistă, ea reprezintă o Nemesis ce se va abate asupra vinovatului, venind de dincolo de mormânt. Vinovatul e deja pe calea ispășirii dar această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu luptă împotriva fatalității pe care o vede crescând. Apoi aici e substratul dramei. Ana singură se recunoaște vinovată și voiește să ispășească vinovăția, de aceea nu luptă (s.n.). N-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o Nemesis ce se va abate asupra vinovatului, venind de dincolo de mormânt. Vinovatul e deja pe calea ispășirii dar această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu luptă împotriva fatalității pe care o vede crescând. Apoi aici e substratul dramei. Ana singură se recunoaște vinovată și voiește să ispășească vinovăția, de aceea nu luptă (s.n.). N-are voință? N-are. Aceasta voiam să arăt și eu. Atunci nu e o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se recunoaște vinovată și voiește să ispășească vinovăția, de aceea nu luptă (s.n.). N-are voință? N-are. Aceasta voiam să arăt și eu. Atunci nu e o eroină dramatică? (după poetica obicinuită.) Nu e. Atunci care e eroina piesei? Fatalitatea, o idee care vine cu pas nesigur și încet (nehotărârea lui Luca) și care triumfă. Dacă am reușit să arăt acest lucru, să-l fac simțit, atunci n-am ars uleiul în zădar"113. Afirmațiile criticului scot în relief un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
uleiul în zădar"113. Afirmațiile criticului scot în relief un lucru extrem de important pentru întreaga sa literatură, care încearcă de la bun început să subordoneze psihologia personajului, cu comportamentul și reacțiile specifice, unei structuri abstracte, supraindividuale, identificate aici cu noțiunea de "fatalitate". În fapt, nu voința lipsește Anei (și nici... "psihologia"), cât capacitatea de a-și înfrunta destinul, după cum precizează Lovinescu însuși, nuanțându-și opinia: " Așadar Ana bine face că n-are voință. Ar vrea ea viață nouă dar aceasta nu se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologia personajului lovinescian nu e gândită, e drept, ca o realitate de sine stătătoare, ca o cauză, ci mai mult ca efect, depinzând în exclusivitate de logica narativă, de intrigă și de conflictul dramatic. Ar trebui să intervină aici, pe lângă fatalitatea biologică (glasul sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Rezumând: deși voise să scrie o piesă cu personaje și dialoguri ibseniene, pe canavaua unei structuri de tragedie, Lovinescu compune în fapt un "hibrid" în care înlocuiește "dialogul frânt", abia șoptit (admirat la dramaturgul norvegian), cu pledoaria emfatic-grandilocventă, și atribuie fatalității o motivație mai mult biologică decât literară, în linia detestatului teatru naturalist. Dacă autorul nu ar fi ținut morțiș la ideea de tragic, De peste prag putea deveni o foarte reușită melodramă. N-a fost să fie. De altfel, caracterul schematic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un om fără remușcări. Tu nu-ți vrei decât binele tău. Ești un egoist!"). În zadar se chinuie Sandi să-i explice că nimeni nu e vinovat, în afară de Iorgu însuși: "Sinuciderea lui n-am pricinuit-o noi. A fost o fatalitate străină de dragostea noastră! El nu știa nimic, nu bănuia nimic. Era bunătatea personificată și plutea cu mintea într-o lume străină [...]. Totdeauna a fost fără voință, cu gândul aiurea, cu sufletul mort (s.n), bietul Iorgu!". Ana nu mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un "meticulos colector de amănunte" și "un mare poet, cu o viziune energică, simbolică, grandioasă"142 simțul realului nu exclude "poezia materiei"!). Teoreticianul romanului experimental va fi câștigat probabil simpatia criticului român prin observațiile privind tragismul condiției umane (mai exact: fatalitatea biologică), traductibil estetic în nota acelui "comic dureros" menit a scoate în relief, bergsonian vorbind, mecanica dindărătul "viului". De aici și indecizia inițială a lui Lovinescu, care va oscila o vreme între o literatură de tip mimetic-naturalist și una de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pare că, pentru a iubi cu adevărat, amantul trebuie să fie convins mai întâi de ignominia feminină. Mistificarea se produce ulterior. Așa se explică de ce, deprins fiind să "citească" gândurile partenerei după un cod care-i dictează acesteia, ca o fatalitate, comportamentul versatil, eroul lovinescian trăiește cu voluptate vădit masochistă suferința de a se ști înșelat, într-o scenă imaginară în care-i apare "icoana celuilalt", a rivalului etern ("Nu știa cine e, dar îl vedea cum o ia și el
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar fi specifică psihologiei "artiștilor" (a intelectualilor, de fapt n.n.), deoarece presupune sublimarea "răului" (a "febrei" existențiale) prin mijlocirea imaginației, îndemnând la refugiul în contemplație. Ca atare, psihologia omului "natural" (și a femeii, în genere) ar sta sub semnul unei fatalități biologice, în vreme ce existența bărbatului-intelectual ar fi guvernată de "fatalitatea literară", prin care criticul ieșean înțelegea o formă de evaziune obligatorie prescrisă de "funcția cathartică a cuvântului"169 (sensurile "fatalității literare" sunt însă mai complexe și le vom explica, pe cât ne
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
n.n.), deoarece presupune sublimarea "răului" (a "febrei" existențiale) prin mijlocirea imaginației, îndemnând la refugiul în contemplație. Ca atare, psihologia omului "natural" (și a femeii, în genere) ar sta sub semnul unei fatalități biologice, în vreme ce existența bărbatului-intelectual ar fi guvernată de "fatalitatea literară", prin care criticul ieșean înțelegea o formă de evaziune obligatorie prescrisă de "funcția cathartică a cuvântului"169 (sensurile "fatalității literare" sunt însă mai complexe și le vom explica, pe cât ne stă în putință, în cele ce urmează). Fiind și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
natural" (și a femeii, în genere) ar sta sub semnul unei fatalități biologice, în vreme ce existența bărbatului-intelectual ar fi guvernată de "fatalitatea literară", prin care criticul ieșean înțelegea o formă de evaziune obligatorie prescrisă de "funcția cathartică a cuvântului"169 (sensurile "fatalității literare" sunt însă mai complexe și le vom explica, pe cât ne stă în putință, în cele ce urmează). Fiind și el o victimă a acestei "fatalități literare", Andrei Lerian reușește, într-adevăr, să-și înfrângă fără prea mari eforturi "naturalul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înțelegea o formă de evaziune obligatorie prescrisă de "funcția cathartică a cuvântului"169 (sensurile "fatalității literare" sunt însă mai complexe și le vom explica, pe cât ne stă în putință, în cele ce urmează). Fiind și el o victimă a acestei "fatalități literare", Andrei Lerian reușește, într-adevăr, să-și înfrângă fără prea mari eforturi "naturalul" impuls vindicativ, împiedicând vărsarea de sânge grație unor cuvinte bine găsite. Răzbunarea eroului lovinescian, pregătită printr-un minuțios scenariu imaginar, se consumă astfel la nivel pur
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
narațiuni într-una singură se realizează în ideea că "un eveniment îl comentează pe altul, o dragoste naște o altă dragoste, totul se petrece și se explică în limitele acțiunii mecanismului complicat al vieții, acționat de mâna destinului, de acea fatalitate a întâmplărilor care unește și separă imprevizibil pe oameni"176. Dar, spre deosebire de primul roman lovinescian, care se raporta explicit la "viață", "citindu-și" autorul "aproape autobiografic", în Lulù lectura vieții se face prin instituirea unei perspective indirecte, de tipul medierii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poate mai plăcut, sortindu-i-o drept iubită pe nurlia Lulù. Femeia e mandatată să-l inițieze acum în practica amorului liber și a bucuriei de a trăi. Așadar, noua poveste de dragoste se scrie din capul locului sub zodia "fatalității" (literare și psihologice, deopotrivă), în maniera unui discurs cu efect afrodisiac, ca un "filtru" magic pus la îndemâna îndrăgostiților prin decret divin (sfatul comunității înlocuiește aici "prologul în ceruri"): destinul personajelor (inocente și ignorante) a fost hotărât în "romanul" anterior (configurat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
preconizata evoluție de la "subiectiv" la "obiectiv" în felul acestui proces de esențializare și de algoritmizare a sufletului, literaturii, lumii prin recursul la teatru și melodramă?). Apoi, chiar dacă distruge plăcerea lecturii "subiective", pe cont propriu, nu cumva tocmai din cauza asta ajunge "fatalitatea" literară, cu logica ei deterministă, să salveze efectiv viața, transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
grilă nepotrivită, după criteriile rigide ale realismului psihologic și autenticist. Îi revine optzecistului Ioan Holban 184 meritul de a fi semnalat pentru prima oară importanța "mecanismului epic" și a procedeelor stereotipe de construcție textuală ce se impun tiranic, ca o "fatalitate literară", spulberând iluzia realistă. Într-adevăr, determinismul rigid al compoziției romanești reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea ideilor generale, asupra
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]