1,266 matches
-
Kurile. În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară independentă și un membru cu o mare influență în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale ale desființatei URSS. Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale Uniunii Sovietice - una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
sunt înregistrate două societăți etnoculturale rome: „Baht Romala” și „Șatro”. La societatea „Șatro” s-a organizat și Ansamblul de dans „Luludi” - în traducere din romani - "floare". Comunitatea germană din Bălți „Renaștere” („Wiedergeburt”) a fost fondată în 1999. Cu ajutorul Ambasadei Republicii Federative Germane din Chișinău a fost organizat un Centru cultural. În cadrul centrului se studiază limba germană, cultura germană, se editează buletinul „Wiedergeburt”. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși - 110.961 persoane, baptiști s-au declarat 2
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
mare parte a orașului a rămas sub ocupația germanilor până pe 20 octombrie 1944, când acesta a fost eliberat de partizanii iugoslavi comuniști și de Armată Roșie. Pe 29 noiembrie 1945, mareșalul Iosip Broz Tito a proclamat la Belgrad Republică Populară Federativa Iugoslavia, care avea să devină, la 7 aprilie 1963, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia. În timpul perioadei postbelice, Belgradul a progresat rapid în calitate de capitală a reînnoitei Iugoslavii, dezvoltându-se că un important centru industrial. În 1958 a început difuzarea programelor de televiziune
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
1944, când acesta a fost eliberat de partizanii iugoslavi comuniști și de Armată Roșie. Pe 29 noiembrie 1945, mareșalul Iosip Broz Tito a proclamat la Belgrad Republică Populară Federativa Iugoslavia, care avea să devină, la 7 aprilie 1963, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia. În timpul perioadei postbelice, Belgradul a progresat rapid în calitate de capitală a reînnoitei Iugoslavii, dezvoltându-se că un important centru industrial. În 1958 a început difuzarea programelor de televiziune. În 1961, conferința Țărilor nealiniate a fost ținută la Belgrad sub președinția
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
sunt Jat Airways, Telekom Srbija, Telenor Șerbia, Delta Holding, Comtrade group, centre regionale pentru Société Générale, ASUS, Intel, Motorola, Kraft Foods, Carlsberg, Microsoft, OMV, Unilever, Zepter, Japan Tobacco și multe altele. Problema tranziției de la fosta entitate socialistă Iugoslavia la Republică Federativa la începutul anilor 1990 a lăsat Belgradul, ca și restul țării, grav afectat de un embargo comercial impus internațional. Hiperinflația dinarului iugoslav, cea mai mare inflație înregistrată în lume, a decimat economia orașului. Iugoslavia a învins problemele inflației la mijlocul anilor
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
să cedeze puterilor învingătoare ([[SUA]], [[URSS]], [[Regatul Unit]], [[Franța]], [[Grecia]], [[Iugoslavia]] și [[Albania]]) drept compensație de război: Nava de escortă "Ramb III" a fost cedată Iugislaviei, unde a fost rebotezată "Galeb". Această navă a fost folosită de președintele [[Republica Socialistă Federativă Iugoslavia|iugoslav]] [[Josip Broz Tito]] pentru călătorii în străinătate sau pentru primirea șefilor străini de stat. [[Categorie:Armata Italiană]] [[Categorie:Istoria militară a Italiei]]
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Aceasta este o listă a șefilor de stat din Iugoslavia de la crearea Regatului sârbilor, croaților și slovenilor în 1918 până la destrămarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în 1992. În istoria federației, niciun șef de stat nu a fost ales pe cale democratică. Iugoslavia Regală a fost guvernată după monarhia constituțională a Casei Karađorđević din 1918 până în la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. A doua
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ a proclamat Federația Democratică Iugoslavia, în timp ce negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au declarat la 29 noiembrie 1945 că Regele Petru a fost detronat, proclamând Republică Federativa Populară Iugoslavia. În 1963, statul a fost redenumit în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. După 1974, Iugoslavia a fost condusă de un "colectiv prezidențial" alcătuit din reprezentanții celor șase republici, cele două provincii autonome ale Șerbiei și Președintele Ligii Comuniștilor (până în
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au declarat la 29 noiembrie 1945 că Regele Petru a fost detronat, proclamând Republică Federativa Populară Iugoslavia. În 1963, statul a fost redenumit în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. După 1974, Iugoslavia a fost condusă de un "colectiv prezidențial" alcătuit din reprezentanții celor șase republici, cele două provincii autonome ale Șerbiei și Președintele Ligii Comuniștilor (până în 1988). Inițial, colectivul a fost prezidat de Tito, care a fost ales
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
Inițial, colectivul a fost prezidat de Tito, care a fost ales "Președinte pe viață". După moartea sa în 1980, un membru a fost ales anual "Președinte al Președinției" interpretând ca șef de stat. Pentru alți guvernatori oficiali ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, vezi Lista liderilor RSF Iugoslavia.
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
au redactat un raport final prin care i se cerea armatei sârbe să se retragă din teritoriul ocupat nejustificat. Șerbiei i s-au stabilit granițele actuale după Al Doilea Război Mondial, când a devenit o unitate federală în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. După destrămarea Iugoslaviei într-o serie de războaie în anii 1990, Șerbia a devenit încă odată un stat independent pe 5 iunie 2006, după destrămarea scurtei Uniuni Statale cu Muntenegru. Pe 17 februarie 2008, parlamentul provinciei Kosovo și-a
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
care se consideră aliniate neoficial cu sau împotriva unui bloc de putere majoră. Mișcarea a fost fondată în mare parte de Jawaharlal Nehru, primul prim-ministru al Indiei, Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului și Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. A fost înființată la Belgrad în 1961. În 2009, organizația era alcătuită din 118 membri și 17 observatori. Scopul organizației, conform "Declarației de la Havana din 1979" este de a asigura „independența națională, suveranitatea, integritatea teritorială a țărilor nealiniate” în
Mișcarea de Nealiniere () [Corola-website/Science/319684_a_321013]
-
și Senatul Federal. Camera Deputaților din Brazilia este formată din 513 de deputați aleși printr-un sistem proporțional și au un mandat de patru ani. Senatul Braziliei are 81 de senatori aleși pentru un mandat de opt ani. Toate unitațile federative din Brazilia (26 state și un district federal) au aceeași reprezentare în camera mare, 3 senatori. Alegerile din camera mică din Congresul Național au fost câștigate, pentru numărul voturilor, de Partidul Muncitorilor, partidul lui Lula. Totuși partidul care a obținut
Alegeri generale în Brazilia, 2006 () [Corola-website/Science/319709_a_321038]
-
s-a produs ca urmare a unor serii de conflicte politice și armate la începutul anilor 1990. După o perioadă de criză politică care a avut loc în anii 1980, republicile constituente ale Republicii Socialiste Federative Iugoslavia s-au desprins, însă problemele nerezolvate au dus la izbucnirea războaielor iugoslave interetnice. Cea mai mare parte a războaielor s-au desfășurat în Bosnia și Croația. După victoria Aliaților din Al Doilea Război Mondial, Iugoslavia s-a organizat într-
Destrămarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/315573_a_316902]
-
(sârbo-croată: "Socijalistička Republika Srbija", Социјалистичка Република Србија) a fost un stat socialist, si o țară constituțională în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. Acesta a fost un predecesor al actualei Șerbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică în federația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
un predecesor al actualei Șerbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică în federația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai mare din Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar capitala acestuia Belgrad, a fost de asemenea și capitala Iugoslaviei. Din 1945 până în 1963, republica a fost oficial cunoscută că Republica Populară a Șerbiei ("Narodna Republika Srbija"), și din 1963 până în 1990 că ("Socijalistička Republika Srbija"). Republică a
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
pentru a include două provincii autonome, Voivodina și Kosovo care aveau aceleași drepturi și privilegii precum republicile constituționale ale Iugoslaviei. În cea mai mare parte a existenței sale în R.S.F.I, Șerbia a fost loială, și în general subordonată guvernului federativ. Acest lucru să schimbat după moartea lui Tito, în 1980 și răscoală naționalismul albanezilor precum și a sârbilor, care a dus la o împărțită în Liga comuniștilor cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
Partidului Comunist din Șerbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă de Slobodan Milosevici, care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei. În 1989, Milosevici a devenit președintele republicii, si a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Șerbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Șerbiei pentru un sistem "un singur membru, un singur vot" în Liga Iugoslavă a
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
au fost o serie de conflicte violente desfășurate pe teritoriul fostei Republicii Socialiste Federative a Iugoslaviei (RSFI), care a avut loc între 1991 și 2001. Războaiele iugoslave pot fi considerate două serii de războaie succesive care au afectat toate cele șase foste republici iugoslave. Acestea au fost descrise ca fiind conflicte între cetățenii din
Războaiele Iugoslave () [Corola-website/Science/315094_a_316423]
-
parte și croații, bosniacii și albanezii pe de altă; de asemenea și dintre bosniacii și croații din Bosnia și Herțegovina și macedonenii și albanezii din Macedonia. Începând din 1990, Iugoslavia se afla la limita destrămării. Aflată în mijlocul dificultăților economice, guvernul federativ se confrunta cu revendicări ale diferitelor grupuri etnice. La ultima ședință a Partidului Comunist din Belgrad în 1991, adunarea a votat pentru oprirea sistemului de partid unic, precum și a reformei economice, care îndemna delegațiile slovenă și croată să părăsească partidul
Războaiele Iugoslave () [Corola-website/Science/315094_a_316423]
-
albanezi din Shaban Polluza s-au opus integrării Kosovo în cadrul Iugoslaviei. Provincia a fost formată prima dată în 1945 că Regiunea Autonomă Kosovo-Metohia pentru a-și proteja majoritățile albaneze în Republică Populară Șerbia a că un membru al Republicii Populare Federative Iugoslavia, sub conducerea liderului partizan. Iosif Broz Tito a inițiat o nouă entitate internă, cu toate acestea, în primii ani, acesta a fost simbolic, deoarece nu a avut autonomie. După ce Iugoslavia și-a schimba numele în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
Populare Federative Iugoslavia, sub conducerea liderului partizan. Iosif Broz Tito a inițiat o nouă entitate internă, cu toate acestea, în primii ani, acesta a fost simbolic, deoarece nu a avut autonomie. După ce Iugoslavia și-a schimba numele în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia și Șerbia în Republică Socialistă Șerbia în 1953, Kosovo dobândită autonomie internă în anii 1960. În Constituția din 1974, guvernul Provincii Socialiste Autonome Kosovo a primit puteri mai mari, inclusiv cele mai mari titluri a unui stat — Președintele și
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
puterilor suplimentare din provincia socialistă autonomă Kosovo în 1990, având un efectiv de întoarcere la statutul de dinaintea anului 1971, cănd Kosovo nu a dobândit autonomie. În 1990 a fost o parte autonomă a Republicii Socialiste Șerbia în cadrul mării Republici Socialiste Federative Iugoslavia, iar în 1992 situația se schimbase, cănd rămăsese o parte autonomă a noii Republici Șerbia în măruntă Republică Federală Iugoslavia. Începând cu anul 1999, Șerbia a nu mai deținut "de facto" controlul asupra teritoriului, și în 2008, regiunea fost
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
(în ) (n. 3 noiembrie 1933, la Gornja Crnisava, Regatul Iugoslaviei - d. 19 noiembrie 2003, la Belgrad, Serbia și Muntenegru) a fost ultimul ministru al Apărării și Șef de Stat Major în guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Panić a deținut gradul de general și a fost numit în funcția de Comandant al Armatei Populare Iugoslave ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA) după demisia generalului Blagoje Adžić, în 1992. Panić a deținut această funcție între 1992 și 1993 (în
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
și a fost numit în funcția de Comandant al Armatei Populare Iugoslave ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA) după demisia generalului Blagoje Adžić, în 1992. Panić a deținut această funcție între 1992 și 1993 (în Republica Federală Iugoslavia) în timpul disoluției Republicii Socialiste Federative Iugoslavia (RSFI). În 1993, el a fost demis din cauza scandalului legat de fiul său, Goran Panić, care aproviziona armata la prețuri presupus umflate. Este totuși posibil ca scandalul de corupție să fi fost motivat politic. De asemenea, se poate specula
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]