2,721 matches
-
ONG-urilor cu organizațiile feministe autonome. „Consultate în calitate de experți care pot evalua strategiile și programele de gen și mai puțin ca mișcări ce ar putea facilita contribuția cetățenilor și participarea lor la conceperea și realizarea unor asemenea politici, ONG-urile feministe evaluează strategiile din punct de vedere tehnic... ceea ce nu se traduce neapărat printr-o politică de gen eficientă sau o pledoarie în favoarea drepturilor femeii.” (Alvarezxe "Alvarez, Sonia", 1999, p. 192) Dependența tot mai mare de fondurile guvernamentale poate să afecteze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
punct de vedere tehnic... ceea ce nu se traduce neapărat printr-o politică de gen eficientă sau o pledoarie în favoarea drepturilor femeii.” (Alvarezxe "Alvarez, Sonia", 1999, p. 192) Dependența tot mai mare de fondurile guvernamentale poate să afecteze capacitatea ONG-urilor feministe de a critica politica guvernului și „de a adopta forme de intervenție cultural-politică feministă - cum ar fi trezirea conștiinței, educarea maselor sau alte strategii menite să modifice acele relații de putere de gen care se manifestă în domeniile discursului public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
eficientă sau o pledoarie în favoarea drepturilor femeii.” (Alvarezxe "Alvarez, Sonia", 1999, p. 192) Dependența tot mai mare de fondurile guvernamentale poate să afecteze capacitatea ONG-urilor feministe de a critica politica guvernului și „de a adopta forme de intervenție cultural-politică feministă - cum ar fi trezirea conștiinței, educarea maselor sau alte strategii menite să modifice acele relații de putere de gen care se manifestă în domeniile discursului public, culturii și vieții cotidiene - forme de nedreptate genizată care sfidează soluțiile de moment ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
forme de nedreptate genizată care sfidează soluțiile de moment ale planificării de gen”5 (Alvarezxe "Alvarez, Sonia", 1999, p. 198). Trecând în revistă douăzeci și cinci de ani de activism feminist transnațional, Amrita Basuxe "Basu, Amrita" (1995, 1999) sugerează că ONG-urile feministe sunt deosebit de eficiente atunci când represiunea sau indiferența unui guvern național exercită constrângeri asupra feminismului local și când se poate face un apel internațional la drepturile civile și politice pentru a găsi o soluție. Acționând în perioada de după Războiul Rece, ONG
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
când obiectivele lor pot fi exprimate, din perspectivă liberală, ca drepturi ale omului. Observând că retorica hegemonică a drepturilor omului se transformă rapid într-un discurs limitat al schimbării sociale, Basuxe "Basu, Amrita" scoate în evidență faptul că ONG-urile feministe au fost mult mai puțin eficiente în abordarea chestiunilor de justiție economică - apa, lemnul de foc, pământul și locurile de muncă -, principalul obiectiv pentru activismul feminist local. Observația că activiștii feminismului transnațional, oricât de dedicați, nu au reușit să înlăture
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
nu au reușit să înlăture capitalismul global sau politicile de reformă structurală devastatoare impuse de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială nu prea mai pare un reproș usturător. La drept vorbind, cine s-ar putea aștepta ca ONG-urile feministe să realizeze într-un deceniu ceea ce revoluționarii socialiști nu au reușit în ultimii 150 de ani? Însă dacă scopul nostru este să înțelegem dislocarea cauzată de democrație în cazul femeilor, poate că ar trebui să se vorbească și despre sfera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
socialiști nu au reușit în ultimii 150 de ani? Însă dacă scopul nostru este să înțelegem dislocarea cauzată de democrație în cazul femeilor, poate că ar trebui să se vorbească și despre sfera limitată a reușitelor înregistrate de ONG-urile feministe. Din nou, comentariile Teresei Caldeiraxe "Caldeira, Teresa" (1998) sunt extrem de utile. Ea sugerează că, operând în aria delimitată de public și privat, stabilită de concepțiile neoliberale asupra societății civile, ONG-urile oferă servicii pe care statul nu vrea sau nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
de necontestat. Are vreun rost să le interpretăm în termenii unei subtile restructurări a spațiului politic ca sferă masculină? Consider că există două motive serioase pentru a face acest lucru. Primul dintre ele are la bază lucrările recente ale istoricilor feminiști, care susțin că acest lucru s-a petrecut înainte. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, o retorică universalistă asupra democrației permitea existența unui mecanism prin care bărbații să revendice drepturi politice exclusive și să includă aceste revendicări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
includerii femeilor în viața politică. Unele dintre tacticile adoptate de susținătorii contemporani ai drepturilor femeilor pot fi văzute ca eforturi de a contracara reconstruirea spațiului politic ca spațiu masculin. În loc să renunțe la partidele politice și la posturile elective în favoarea bărbaților, feministele din anumite țări au făcut presiuni în vederea creării de strategii care să desființeze controlul masculin asupra aparatului politic și al pozițiilor ocupate prin vot. Ca răspuns la aceste presiuni, șaptezeci și cinci de partide din mai mult de treizeci de state au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
organismelor și comitetelor guvernamentale, precum și în cadrul instituțiilor administrației publice și în justiție, inclusiv prin stabilirea de ținte precise și implementarea de măsuri menite să crească substanțial numărul femeilor în vederea atingerii nivelului de reprezentare egală a femeilor și bărbaților” (paragraful 190a). Feministele din cadrul mișcărilor independente și al unor ONG-uri au încercat să conteste ideile dominante privind societatea civilă. În loc să accepte normele actorilor mânați de interese personale, ele au luptat pentru a revendica societatea civilă ca spațiu al capacitării femeilor și al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
și al unor ONG-uri au încercat să conteste ideile dominante privind societatea civilă. În loc să accepte normele actorilor mânați de interese personale, ele au luptat pentru a revendica societatea civilă ca spațiu al capacitării femeilor și al acțiunii colective. Activistele feministe au făcut presiuni asupra guvernelor și agențiilor internaționale, în vederea efectuării de „analize de impact asupra genurilor” înaintea adoptării și aplicării politicilor. Monique Leijenaarxe "Leijenaar, Monique" (1998) susține că persoanele aflate în poziția de a democratiza statele și consultanții internaționali care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
democratiza statele și consultanții internaționali care lucrează cu ei ar trebui să facă analize de impact asupra genurilor pentru toate aspectele procesului de democratizare, astfel încât să identifice „cele mai bune practici” de încurajare a participării femeilor la viața politică. Activistele feministe au apelat, de asemenea, la tribunalele internaționale în încercarea de a face guvernele țărilor lor răspunzătoare pentru încălcarea drepturilor femeilor, recunoscute în tratate internaționale, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Femeilor. Conștientizarea la scară largă a faptului că, în prezent, democratizarea instituționalizează practici ostile femeilor, care stau în calea includerii lor și reglementează accesul lor la procesul de luare a deciziilor ar putea da un nou impuls acestor eforturi ale feministelor. Contestarea reconstituirii spațiului politic ca spațiu masculin poate clarifica diferența dintre democratizare și democrație într-un mod care le-ar putea ajuta pe femeile din democrațiile liberale „mature” să învețe din experiențele femeilor din statele în curs de democratizare. Guvernele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
o inegalitate sistematică. Interpretând absența femeilor ca o privare de roluri publice, susținătorii drepturilor femeilor au un puternic mijloc de contestare a oricărei consolidări democratice care privilegiază bărbații. Contestarea puterii de gen în instituțiile democratice liberale le poate ajuta pe feministe să își repolitizeze lupta pentru emancipare. Considerarea partidelor politice și a oficialilor aleși ca fiind responsabili pentru normele cuprinzătoare de democrație poate fi un mijloc de a pune din nou întrebarea atât de veche: ale cui vieți vor avea importanță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
cui vieți vor avea importanță politică și ale cui interese vor fi servite prin procesul decizional democratic? Și poate că va ridica și problema referitoare la tipul de democrație posibil în secolul XXI, reînviind astfel impulsul emancipator al mișcărilor sociale feministe. Notetc "Note" 1. În unele părți ale fostului bloc sovietic, rata șomajului în rândul femeilor a ajuns la 80 de procente după democratizare. Acum, majoritatea femeilor din Rusia rămân în afara forței de muncă salarizate. 2. În principiu, o practică genizată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Rusia rămân în afara forței de muncă salarizate. 2. În principiu, o practică genizată ar putea privilegia bărbații sau femeile. Însă istoria dominației masculine a determinat sistematic avantaje de putere de partea bărbaților, în diverse domenii ale vieții sociale. Folosirea de către feministe a adjectivului „genizat” reflectă acest avantaj masculin. Prin urmare, o practică genizată este sinonimă cu o practică androcentrică în terminologia feministă curentă. Această ecuație se bazează și pe principiile lingvistice care caracterizează masculinul ca nemarcat/universal și femininul ca marcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
dominației masculine a determinat sistematic avantaje de putere de partea bărbaților, în diverse domenii ale vieții sociale. Folosirea de către feministe a adjectivului „genizat” reflectă acest avantaj masculin. Prin urmare, o practică genizată este sinonimă cu o practică androcentrică în terminologia feministă curentă. Această ecuație se bazează și pe principiile lingvistice care caracterizează masculinul ca nemarcat/universal și femininul ca marcat/celălalt. În acest context, termenul presupus neutru și cuprinzător „gen” reflectă norma universală/masculină. 3. Este nevoie de multă cercetare pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
greu de aflat în ce măsură a crescut într-adevăr rata violenței și în ce măsură sunt responsabile de această aparentă recrudescență numărul mai mare de raportări ale unor astfel de fapte și noile practici politice. În unele țări aflate în curs de democratizare, feministele de la nivel local susțin că frustrarea masculină crescândă, provocată de condițiile economice, determină o creștere a violenței domestice. Altele au făcut legătura între acest fenomen și un fel de „reacție violentă” îndreptată împotriva independenței tot mai mari a femeilor. 4
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Londra. „Hankuk Yeosong Minwoo Hoi”, 1998, Pyongdung, 12, iulie-august. Hanochi, Seiko, 1997, „Mou-Hitotsu no «Anzen Houshou» no Kakuritsu ni mukete: josei NGO 20 Nen no Power” („Către o securitate alternativă: Puterea a 20 de ani de luptă a ONG-urilor feministe”), Gunshuku Mondai Shiryou, 196, pp. 330-333. Hanochi, Seiko, 1998, „The State of the Fight Against Patriarchy in the Prostitution/Trafficking Sector in Japan”, în Urvashi Butalia (ed.), Resurgent Patriarchy: Feminist Constructions and Movement in Asia, ARENA Press, Hong-Kong, pp. 203-221
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
MIȘCAREA FEMINISTĂ, periodic feminist și cultural apărut la Chișinău, bilunar, din ianuarie 1933 până la 31 ianuarie 1934. A fost organul Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia. Au colaborat cu versuri Magda Isanos, Elenă Dobroșinschi-Malai, Iorgu Tudor, Tudor Elefterescu. Au mai semnat Elenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288180_a_289509]
-
a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea firească (căpătând astăzi o patină a timpului), needulcorată, poeta declarându-se, în același timp, o adversară a încercării de a scrie literatură feministă în stil masculin. Cum era de așteptat, note particulare în acest sens sunt aduse de poezia de dragoste și de poezia pentru copii. Distanța mare în timp dintre debutul în revistă și cel editorial face ca acesta din urmă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
de lumină se poate ajunge la concluzii diferite. Astfel, un text, precum și o imagine, pot fi interpretate din perspectiva unei serii de teorii critice, de la critica semiotică la cea estetică ori de la critica psihanalitică la cea marxistă ori de la critica feministă la cea postcolonialistă. Unii critici pot, însă, combina diferite tipuri de metode interpretative, de la criticile marxiste ori psihanalitice orientate semiotic, la criticile care combină perspectivele marxiste cu cele psihanalitice ori cu cele feministe, ori perspectivele feministe cu cele semiotice, chiar dacă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
psihanalitică la cea marxistă ori de la critica feministă la cea postcolonialistă. Unii critici pot, însă, combina diferite tipuri de metode interpretative, de la criticile marxiste ori psihanalitice orientate semiotic, la criticile care combină perspectivele marxiste cu cele psihanalitice ori cu cele feministe, ori perspectivele feministe cu cele semiotice, chiar dacă demersul criticului poate fi relativ, prin apartenența sa la un anumit grup, adeziunea la anumite teorii și asocierea cu anumite discipline și sisteme de credință, ceea ce nu ar permite doar o singură interpretare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
marxistă ori de la critica feministă la cea postcolonialistă. Unii critici pot, însă, combina diferite tipuri de metode interpretative, de la criticile marxiste ori psihanalitice orientate semiotic, la criticile care combină perspectivele marxiste cu cele psihanalitice ori cu cele feministe, ori perspectivele feministe cu cele semiotice, chiar dacă demersul criticului poate fi relativ, prin apartenența sa la un anumit grup, adeziunea la anumite teorii și asocierea cu anumite discipline și sisteme de credință, ceea ce nu ar permite doar o singură interpretare validă.8 Toate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și publicul său119. În raport cu construcția și întrebuințarea teoriei și practicii criticii de artă se constată că secolul al XX-lea se caracterizează printr-un eclectism critic, ținând cont de interesul aplicării inter-discursive a complexului de teorii structuraliste, poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context, critica de artă ar putea fi percepută ca o alternativă inter-instituțională (academică, profesională și administrativă / managerială / curatorială) de abordare a practicii artistice contemporane, creând astfel posibilitatea unei comunicări între lumea academică (universități, centre de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]