1,275 matches
-
ar fi construit sistemul său sociologic în perimetrul exclusiv al principiilor fenomenologice, ar fi rezultat o concepție de natură constructivistă pură, fără imixtiuni din alte tradiții teoretice. În realitate, edificiul său teoretic este unul de sinteză între tradiții teoretice alternative, fenomenologice și deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare înfăptuită de D. Gusti este concepția sa asupra cauzalității sociologice. Modelul gustian al cauzalității sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
teoretic este unul de sinteză între tradiții teoretice alternative, fenomenologice și deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare înfăptuită de D. Gusti este concepția sa asupra cauzalității sociologice. Modelul gustian al cauzalității sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea modelului cauzalității sociologice a fost analiza critică cuprinzătoare a științelor sociale particulare și a sociologiilor de ramură, întreprinsă de fondatorul Școlii de la București. Urmând metodologia kantiană a deducției transcendentale (Herseni, 1934
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu unele note specifice în care s-au „topit” influențe teoretice alternative, provenind din școlile germană și franceză. În această lege, D. Gusti a prelucrat cu măiestrie ideile sociologice franceze privind supremația întregului, care își armonizează părțile componente și opțiunile fenomenologice germane asupra abilității indivizilor și a grupurilor sociale de a structura realitatea socială cu ajutorul categoriilor logice a priori. Demersul său se dovedește cu totul original; legea paralelismului sociologic conceptualizează într-un chip inedit natura raporturilor dintre părțile totului social (cadre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de încadrare de către alte unități și voințe sociale mai largi, este, în sociologia gustiană, națiunea. Chiar dacă aspectele voluntariste ale acestui tip de sociologie au fost atenuate de unii dintre membrii Școlii orientați mai „metodologic”, cum a fost H.H. Stahl, mai „fenomenologic”, cum a fost T. Herseni, sau mai „geopolitic”, cum e cazul lui A. Golopenția, ele rămân în centrul oricărei analize întreprinse din perspectiva acestui tip de sociologie a națiunii. Există un aspect sumativ-pozitivist în această încercare științifică, sociologică de definire
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
R. Nelson). În științele politice sunt prezentate perspectivele instituționalismului istoric și ale teoriilor alegerii raționale. În ceea ce privește sociologia, abordarea pornește de la fundamentele sau liniile teoretice pe baza cărora se construiesc analizele neoinstituționale: teoriile cognitive inițate de concepția lui H. Simon, teoriile fenomenologice și culturale inspirate de concepțiile lui C. Geertz în antropologie, P. Berger și T. Luckmann în sociologie și studiile de etnometodologie (H. Garfinkel). În acest capitol, R. Scott introduce problematica și totodată tema relației complexe dintre instituții și organizații și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cuiva, că nu se poate comenta decât faptul că eu gândesc. A fost utilizat și de Fichte, care interpreta kantianismul ca fiind centrat de opoziția eu/non-eu (într-o reluare a polarității subiect-obiectă. Referințe majore la eu reapar în gândirea fenomenologică și existențialistă a secolului XX, de exemplu în „egologia” lui Jaspers și cea a lui Husserl (1994Ă. Eul (ego-ulă stă la baza unei mari și tradiționale probleme filosofice, lansată de Platon, privitoare la existența celuilalt, al alter-ego-ului. Martin Buber a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și grupul Esprită. S-au mai semnalat școli personaliste la Cracovia (prin Ingarden, profesor al lui Karol Wotiek, viitorul papă Ioan Paul al II-leaă și la Praga. Personalismul a pătruns, explicit sau implicit, și în Germania, la filosofii de orientare fenomenologică. Fenomenologia lui Husserl pune accentul pe conștiință, subiect și subiectivitate, fără a comenta persoana, deoarece nu imaginează raportarea „față în față” a indivizilor umani. În ultima perioadă în care tema alter-ego-ului a devenit centrală, Husserl (1994Ă a dezvoltat ideea unei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
scrierii automate, înregistrării vocii, gesturilor corporale, scrisul de mână etc. La acestea se adaugă scalele de autoevaluare, listele de adjective, testele standardizate. Din simpla enumerare se poate observa absența unei singure idei directoare. O astfel de abordare amintește de metoda fenomenologică a lui Jaspers și, desigur, nu avea cum să aibă succes într-un univers științific ce se dezvolta în direcția standardizării și a nomoteticului. De aceea, e curios cum Allport, care, în plus, nu susținea o psihoterapie clar structurată, capabilă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1998Ă de a reîntemeia doctrina virtuților - în sens aristotelian - pe acel aspect al existenței persoanei care implică structural narațiunea, biografia potențială și parțial reală; curentul de sinteză personalistă inițiat de Ricoeur (1992; 1999Ă concepe, din punct de vedere hermeneutic și fenomenologic, persoana umană ca bazată pe limbaj, acțiune, narațiune și viață etică. La acest nivel tradițiile „personaliste” se intersectează cu direcțiile de studiu ale psihologiei persoanei. 2.11. Psihologia persoanei și doctrina sinelui (selfă În ultimii ani, cercetările din domeniul psihologiei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
patologică sau dizarmonic structurată. Acesta întrunește - în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o validitate parțială corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict fenomenologică. Cel mai adesea, necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor personalității le subdivizează în trei clustere: A - bizare; B - hiperexpresive și dissociale; C - anxioase. Se pot descrie o serie de criterii diagnostice aplicabile tuturor tulburărilor de personalitate. Ele includ: - comportamentul individual marcat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
său de trăire, a bogăției de manifestări și relaționării interpersonale, precum și a cunoștințelor sale teoretice, a culturii sale, a felului în care își reprezintă lumea, a convingerilor și credințelor, a concepției sale despre lume. Viziunea și metoda lui JASPERS este fenomenologică, antropologică, tinzând spre ideografic și descriere de cazuri tipic exemplare. În personologia americană, Allport (Feist, 1985Ă a încercat să continue această linie. Abordarea lui Cattel este mai restrânsă, ea concentrându-se pe aria de specialitate a psihologului. Dar și acest
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cel al „endogenului”. Determinismul endogen a fost invocat în apariția unor psihoze ca schizofrenia, paranoia, tulburarea bipolară dar treptat s-a renunțat la acest termen pe măsura progreselor genetice, neuroștiințelor, a psihologiei genetice și cognitiv-comportamentale - articulată cu moștenirea psihanalitică și fenomenologică, dar genul acesta de patologie, căruia i se alătură psihopatul malign, nu poate fi „explicat” până în cele din urmă prin cumulul factorilor biologici și de cogniție socială (LĂZĂRESCU, 1994Ă. Rămân încă multe de lămurit în aria tradițională a determinismului endogen
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
La Harvard, a fost asistentul lui William James ca lecturer în perioada 1934-1935 și și-a publicat prelegerile în 1938 sub titlul The Place of Value in a World of Facts (Locul valorii într-o lume a faptelor). Utilizând metoda fenomenologică, Köhler consideră abordarea sub aspectul valorii ca fiind subiectivă. După doi ani (în 1940) a publicat Dynamics in Psychology (Dinamica în psihologie), lucrare ce îmbină psihologia Gestalt cu teoria câmpului preluată din fizică, introducând aici teoria sa despre efectele figurale
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
soluție clară se ivește. Sunt doar două mișcări („impulsurile” pot apărea și la șopârle) ce au loc și se referă la obiectiv. Figura 5. „Găsirea soluției” (insight) de către Chica Köhler (1925, p. 196) concluzionează într-o manieră ce pare „ne-fenomenologică”; și totuși, ea se bazează pe experimentele oarecum singulare, nerepetate obsesiv: „Cele două mișcări sunt: 1. Tragerea în direcția firului, un procedeu sensibil, a cărui punere în practică o dovedește Chica. Nici un om, darămite un cimpanzeu, nu poate ști dacă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teorie despre învățare. Premisa de la care pleca era următoarea. Întrucât pacientul este cel conștient de ceea ce-l doare (cognizant of what hurts) și de ceea ce experimentează, este necesar ca experiențele sale particulare să fie cele care conduc, adică lumea sa fenomenologică (his phenomenological world) sau lumea așa cum este înțeleasă de el. Învățarea trebuie să fie și ea o experiență ca să aibă înțeles (meaningful learning). Pentru a conta, cunoașterea trebuie să fie o „experiență a descoperirii” (experience of discovery), mai degrabă decât
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se va vedea, merită resuscitate într-o epocă mult mai copleșită de antiumanism tehnologizant decât cea în care a trăit Rogers. 8.2. Teoria libertății de a învățatc "8.2. Teoria libertății de a învăța" Rogers a decretat în manieră fenomenologică că nu există decât două tipuri de învățare: cognitivă și empirică (vezi Rogers, 1967, capitolul „The Facilitation of Significant Learning”, pp. 37-43; vezi și Sahakian, 1970, pp. 508-534). • Învățarea cognitivă (cognitive learning). După Rogers, unele forme de învățare par a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și biblioteca pentru a-și satisface curiozitatea despre râme sau bomba cu hidrogen sau despre sex. Sentimentul relaționat cu învățarea empirică este: „Acum iau ceea ce doresc («what I want») și ce am nevoie («what I need»)” - observă Rogers în manieră fenomenologică. Rogers a încercat să definească pe cât posibil mai precis cinci elemente implicate în învățarea semnificativă sau empirică (significant or experiential learning): 1. Are calitatea implicării personale 1. Întreaga personalitate, atât în aspectul sentimental, cât și în cel rațional sau cognitiv
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
adeverit este astăzi indubitabil; profeția a fost chiar depășită și, în mod fatal, autorul ei a intrat în desuetudine încă de la sfârșitul secolului trecut. 8.3. Critica educației clasicetc "8.3. Critica educației clasice" Rogers a exprimat într-o manieră fenomenologică păreri despre învățarea curentă și cea empirică ce s-au constituit într-o teorie hermeneutică a educației, interesantă și utilă încă. Prin observarea instituțiilor educaționale la toate nivelurile (de la clasa întâi până la facultate), Rogers a încercat să extragă din comportamentul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
aceasta însemna că știința psihologiei ar fi mai mult o știință a înțelegerii decât a previziunii, o analiză a legitimității a ceea ce s-a întâmplat mai degrabă decât un control în prealabil a ceea ce se va întâmpla. Adică o disciplină fenomenologică și hermeneutică. Această linie a gândirii era confirmată de clienți (care se simțeau încrezători că se vor descurca într-o situație adecvată, de înțeles și sănătoasă), dar care nu poate prezice în avans comportamentul lor. Era confirmată, de asemenea, de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
formalist. Criticul explorează metodic universul fictiv al lui Faulkner, proiectându-i cu minuție harta, identificând articulațiile lumii sale sociale, inventariindu-i și clasându-i tipologic personajele, definindu-i normele morale și codurile de comportament. Studiul topologic este dublat de unul fenomenologic, interesat de cele trei tipuri de civilizație și de mentalitate care interferează în lumea lui Faulkner. Valoarea demonstrativă a cărții depășește cu mult rentabilitatea sa hermeneutică, în momentul actual fiind metodologic datată și rămânând ca un moment de referință în
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
hermeneutic se produce pe teren lingvistic. "Limba vine la rostire", spune Gadamer. Limba este mediul universal în care înțelegerea se înfăptuiește de la sine iar subiectivitatea nu are ce căuta aici. Hermeneutica filosofică nu elaborează o tehnică; ea este o descriere fenomenologică a ontosului ca și condiție a înțelegerii. în hermeneutica anterioară, intervalul dintre momentul interpretării și momentul producerii operei era anulat de interpretare și înțelegere. Distanța se rezolva prin empatie, prin transpunere în orizontul producerii operei sau evenimentului istoric. La Gadamer
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Harley îi citează pe Foucault și Derrida ca sursă de inspirație pentru demonstrația sa împotriva "exercitării puterii prin discursul cartografic"86. Puterea are rol important în desenarea, imaginarea hărților ca reprezentări ale teritorializării sociale, culturale, politice a lumii. Analizând natura fenomenologică a puterii, sociologul Nicholas Timasheff 87 pune în discuție opiniile juristului Korkunoff 88, care, în secolul al XIX-lea, pornind de la scrierile politice ale lui Hume89, definea puterea ca fiind întemeiată mai curând pe sentimentul supunerii, comun tuturor oamenilor, decât
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
superioară. Subrealizarea este cea mai frecventă nevoie educațională ca re necesită consiliere și este definită ca fiind discrepanța dintre evaluarea potențialului (diagnosticată prin teste standardizate, tes te de inteligență și cunoștințe, note școlare) și performanța actuală. Sunt consemnate 3 faze fenomenologice ale subrealizării școlare (Crețu, C., 1997, p. 81): a. subrealizarea școlară incidentală - când elevul obține note mari, ca urmare a îndeplinirii sarcinilor standard, dar care nu îi solicită capacitățile maxime personale; b. subrealizarea școlară moderată - concretizată prin obținerea unor note
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
luni, mediul românesc pune niște probleme particulare țărilor occidentale... Eu sînt foarte ispitit să spun, ascultînd posturi de radio ccidentale, consultîndu-mă cu prietenii mei din Occident, din Franța pînă la Washington, la State Department, sînt foarte ispitit să văd aicea, fenomenologic vorbind, adică încercînd să extragem esențialul eidetic din evenimente, să văd simptomul unei noi faze a Europei, pe care am început-o într-un fel mai supreptice din 1989-1990 și care continuă pe un fel de linie de destin, cum
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
din ce în ce mai evident, mai amplu, mai perceptibil, mai lucrător, mai activ (și în care se includea și contractul cu temporalitatea, cu destinul). Din acest punct de vedere, încercînd să nu ne mai referim la regiuni, la tiers état, încercînd să intrăm fenomenologic în eidos-ul european, în forma ideatică europeană, ar trebui să arătăm faptul că în acel moment, printr-o ruptură puternică de nivele, codul european de care vorbeam se sfarmă violent. "Les aristo' on le pendra. Ah, ça ira!, ça ira
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]