1,521 matches
-
Stan • Școala, familia, comunitatea, Mircea Agabrian • Știința educației prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alți ochi", Elena Joița • Violența în școală, Eric Debarbieux În pregătire: Educație! Educație! Educație! Etica managerială și legea consecințelor nedorite Stephen Prickett, Patricia Erskine-Hill 1 Constantin Enăchescu, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. 2 Keith Thomas, în Jan Bremmer, Herman Roodenburg, O istorie culturală a gesturilor, traducere de T. Avacum, Editura Polimark, București, 1994/2000, pp. 14-19. 3 apud Septimiu
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
indiferent de expresie ori material, considerați a fi producători post-politici ai serviciilor culturale. Bourriaud pune problema conectivității, a creării interactivității și a experienței comunicative, înțelegând arta mai curând din perspectiva lui Wittgenstein a întrebuințării, decât din perspectiva lui Merleau-Ponty a fenomenologiei. Continuându-și investigațiile în câmpul artei contemporane, Bourriaud a lansat ulterior și o teorie a post-producției care susține ideea exercitării artei din perspectiva industriei serviciilor și a economiei imateriale, funcția curentă a artei fiind aceea de a prelucra produse culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
adâncă. S-a creat o situație care nu poate fi rezolvată. Eu nu puteam să spun că ceea ce scrisesem în teza de doctorat și în carte am scris degeaba, iar ei nu puteau să spună că am dreptate, pentru că toată fenomenologia lor era de fapt bazată pe o viziune teozofico-teologică. Ei puteau foarte bine să cedeze: „Tu faci ce vrei, noi facem ce vrem, și terminăm afacerea”. Pe plan istoric, asta ar fi cam așa: „OK, e mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ce vrem, și terminăm afacerea”. Pe plan istoric, asta ar fi cam așa: „OK, e mai mult decât o istorie, tu ai istoria ta, noi o avem pe a noastră”. Dar ei nu vor să spună că noi avem două fenomenologii, pentru că ei nu au citit toate sursele, și nu puteau să recunoască asta - că n-au citit, că fenomenologia lor este cel puțin fragmentară. În consecință, n-am putut găsi o soluție, pentru că ei nu s-ar fi dus la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
istorie, tu ai istoria ta, noi o avem pe a noastră”. Dar ei nu vor să spună că noi avem două fenomenologii, pentru că ei nu au citit toate sursele, și nu puteau să recunoască asta - că n-au citit, că fenomenologia lor este cel puțin fragmentară. În consecință, n-am putut găsi o soluție, pentru că ei nu s-ar fi dus la 80 de ani, nici măcar la 60 de ani - cam acestea erau vârstele lor - să citească toate manuscrisele cu Abulafia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
căreia evreii au devenit istoriciști. Acesta e un fel de hegelianism invers! Și aici e problema, nu viziunea asupra iudaismului - fiecare are perspectiva lui, repet. Eliade XE "Eliade, Mircea" a descris însă o viziune despre lume în care era integrată fenomenologia asta. Ce e fascinant însă este că Eliade XE "Eliade, Mircea" a creat viziunea asta „ruralistă” asupra istoriei, nu numai asupra evreilor, după venirea din India. Din viziunea asta rurală, el a tras concluzia că evreii au schimbat de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și Talmud, s-a desprins și Cabala în Evul Mediu, iar Eliade XE "Eliade, Mircea" nu explică fenomenul. Ei, i-aș pune multe întrebări lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , ca de exemplu: „Ce se întâmplă atunci cu schema ta despre fenomenologia iudaismului? Schema ta merge de la arhaic la istoric, cum se face că aici merge de la istoric la arhaic?” Toată schema trebuie gândită de la început. Eliade XE "Eliade, Mircea" trebuia să spună cum de s-a schimbat sensul într-o secundă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Pascal, integrând și această problemă fundamentală unui efort programatic de depășire a metafizicii și realizând trecerea către ceea ce ar fi trebuit să substituie definitiv și hotărâtor însuși nucleul vechii maniere de a filosofa (adică însăși esența tipului clasic de raționalitate). Fenomenologia este, de aceea, una dintre cele mai semnificative repoziționări de concepție, mai ales prin ambiția sa de a deschide un nou orizont de întemeiere pentru teritoriile sale neexplorate și de a oferi o rigurozitate aparte (conformă cu originalitatea metodei sale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este foarte asemănătoare cu el, putând fi numită suficient de corect simț intern"31. Acesta din urmă a pornit, deci, ca o aproximație terminologică deținătoare a unui semantism amfibologic și a continuat prin a reda cu clamată fidelitate o întreagă fenomenologie introspectivă ce păstrează nuanța unei "accesibilități" interioare abstracte dar directe, nesenzoriale dar precis-consemnatoare. De aici pornind, Immanuel Kant, arbitrul sintetizator al disputei empirist-raționaliste, a elaborat o teorie a conștiinței de sine care înglobează noțiunea creată de filosoful englez și îi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
psiho-spiritual să reacționeze organic în fața propriei autorități cenzoriale. Fără acordul tău nimic nu te poate modifica, așa cum fără intervenția instanței reflexive personale nimic nu te poate înfrâna din evoluția ta impetuoasă... Iar conotația normativă pe care o aduce cu sine fenomenologia acestei supravegheri amintește de justiția providențială pe care orice divinitate o practică în ordinea cosmică, de treptele de implicare pe care o colaborare reciproc împărtășită le construiește într-o configurație existențială armonică. În esență, a gândi corect propria ecuație a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conservat, care trebuie să împlinească un destin de reformare și să asigure cel mai înalt standard de existență obiectului păstoririi sale. Iar pentru a îngădui o asemenea reformă, fiecare stadiu premergător unei schimbări trebuie să primească o definiție structurală adecvată fenomenologiei actelor care vor urma, pentru a facilita trecerea și pentru a pune într-o relație de compatibilitate cele două staze succesive. Această definiție este dată de gândire pentru a anticipa și a pregăti saltul în condiția modificată. Se poate spune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
starea lui"41), indicând o modificare de stare generată de intervenția conștiinței, adică subordonând dinamica interioară factorului decizional suprastructural. Ea răspunde unei duble nevoi (aceea de înnoire și aceea de fixare a noii achiziții) și abia în final, o dată cu epuizarea fenomenologiei care-i este proprie, ajunge să manifeste o tendință naturală către stabilitate (un fel de pas dialectic prevăzut și de sinteza conceptuală hegeliană: "căci conștiința [schimbătoare] nu are ca fiind esența dacât conștiința opusului ei și a propriei sale nimicnicii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-i e caracteristică, conștiința de sine (forul cenzorial al interiorității) își poate extinde influența. Reflexivitatea însoțește cu omenescul său drumul sinuos al conștiinței contemplative și o susține pe aceasta din urmă în tot ceea ce reprezintă act sau reprezentare, întrucât constituie fenomenologia sa de fundal (controlorul său pe linia unei eficiențe aplicative de sine). În această pliere pe contururile ei destinale, conștiința de sine vădește o predispoziție în fond consubstanțială cu tehnicile adoptate de vizarea obiectivității, preluând atuul simetriei metodologice în desfășurarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
avansează intuiția pre-discursivă. Teritoriul misterului nu se poate restrânge decât dacă ofensiva gnoseologică a subiectului este condusă de un for auto-referențial perfect lucid și inspirat, care degajă spațiul intențional conform unui plan elaborat după principiile unor ierarhii ale preeminențelor interioare. Fenomenologia husserliană a demonstrat importanța noeticului în științe (dar mai ales în filosofie) și a îndepărtat prin epoché fenomenologică aplicată existenței obiectului (și apoi a lumii în general) primatul absolut al ceea ce s-a numit "obiectivitate naivă", întorcând armele demersului științific
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de coborâre în concretul personal, trebuie să găsească puntea de îmbinare a două teritorii ontologice. Pe de altă parte, există principii pragmatice străine de etică, plasabile într-o regiune a eficienței stricte sau a unei cotidianități restrânse, adică tributare unei fenomenologii neinvestite axiologic (deși rămase în proximitatea influenței directe a personalității). Ele reprezintă latura lipsită de tensiunea unei relații strânse cu guvernarea legiferată a spiritului revendicat de rigori finaliste absolute. Și totuși, ele nu încetează de a fi însoțite de reflexie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
paradigme exemplificative care răspund configurației situaționale și pot suplini la nivel logistic eternul efort de adecvare a subiectului la sarcina sa. De aceea, în ambele cazuri, prin puterea de adaptare a fiecărei dimensiuni ontologice, se restituie comprehensiunii ceea ce în existențialele fenomenologiei era destinat explicației și se remite consubstanțialității simpatetice ceea ce dincolo era hărăzit unei posturi neutre a investigației filosofice. Astfel devine accesibil oricărei conștiințe de sine responsabile și dotate intelectual genul unor considerări sintetic-doctrinare care au rolul de a caracteriza și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fundamentează toate intențiile subiective și acțiunile, și, prin urmare, în același timp prescrie și limitează fiecare posibilitate de înțelegere a oricărei tradiții în alteritatea ei istorică. Acest fapt aproape definește scopul hermeneuticii filosofice: sarcina acesteia este de a retrasa calea fenomenologiei hegeliene a spiritului până descoperim în tot ceea ce este subiectiv substanțialitatea care îl determină..."77). Filosoful german indică în acest pasaj succesiunea de "staze" ontologice care conduc la cunoaștere și oferă un drum de urmat hermeneuticii filosofice, urmând ca aceasta
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de urmat hermeneuticii filosofice, urmând ca aceasta să funcționeze drept model pentru cea care vizează fenomenul artistic. Suportul metafizic al subiectivității devine țintă a interpretării și în calitatea lui de principiu originar al reflexivității, punct privilegiat de vizualizare a unei fenomenologii destinale. Într-adevăr, evoluția etapelor conștiinței în lucrarea fundamentală a lui Hegel este pildă pentru alte desfășurări reflexive care pot defini traiectoria esențială a unui artist (ilustrată în pașii majori ai operei acestuia). Această traiectorie primește patina substanțialității originare pe măsură ce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
coboară într-o diversitate fecundă în care se replică prototipul abstract și convertește în unicitatea aspectului sensibil o linie conceptuală a întregurilor semantice construite departe de tumultul exploziv al momentului inspirației. Reconfigurarea rece a contribuției eidetice poate face parte din fenomenologia actului creator, însă nu pe latura vulcanică a provocării stilistice sau tematice, ci pe latura saltului imaginal pe care îl presupune proiectul bine conceput. Reflexia intervine cu puterea unei necesități esențiale în contextul schițării oricărui proiect de operă, pentru ca apoi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ori confirmată în detrimentul unei prea eroice asumări individuale. Și instituționalizat, și în libera interacțiune a ocaziei sociale conjuncturale, subiectivitatea se construiește în contact cu altă subiectivitate pilduitoare, iar conștiința de sine devine un reper structural al ansamblului rațional care alcătuiește fenomenologia faptului comunitar. În jurul ei gravitează întregul sistem noetic individual și, în funcție de înaltele investituri pe care ea le acordă, se organizează un ansamblu comportamental general. Conștiința de sine este și aici condiție de posibilitate a progresului printr-o benefică și înnoitoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fraterne". De aceea faptele social-relaționale sunt expresia unei confruntări între mai multe conștiințe de sine, pe de o parte, și între conștiința de sine și cea evaluatoare a obiectelor lumii, pe de altă parte. Prima confruntare este responsabilă de întreaga fenomenologie care regrupează sectoare de unitate în diversitatea vastă a câmpului social. A doua confruntare statuează acele insule de unitate prin eficientizarea liantului superficial care garantează coeziunea. Fie conjugate, fie complementare, conștiințele își extind câmpul de investigație în amestecul experiențial care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de valoarea acestei apartenențe o dată cu acumulările reflexive care ratifică profunzimea primului tip de influență. Te poți viza pe tine însuți în latura ta socială cu aceleași arme spirituale cu care o faci în propria interioritate, cumva apelând la intuiții adecvate fenomenologiei interacționale. De aceea, dialogul se bazează în chip fundamental pe intuirea prealabilă care unifică determinările mutual- semnificative și îngăduie empatizarea. Standardul acestei intuiri este în legătură directă cu nivelul la care se poate ridica interacțiunea într-o determinare univocă aproape
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care construiesc scenariul întâlnirii între conștiințe. Iar din dialogul cu norma se desprinde formula tipică a oricărei practici etice, formulă care este asumată și mânuită reflexiv de către fiecare actor social în parte. Funcția socială a minții determină în chip esențial fenomenologia conștiinței (G.H. Mead afirma că "faptul gândirii din propriul mod de abordare survine doar atunci când organismul este capabil să indice semnificații celorlalți și sie însuși. Acesta este punctul în care apare sau, dacă vreți, emerge mintea... Este absurd să privim
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
criterii de aplicare infinit variate. Fie că te surprinde, fie că te găsește pregătit și înarmat cu soluții ordonatoare, viața solicită esența omenescului, adică aduce gândirea în spațiul aplicării necondiționate, dar pline de bogăția unei explozii de potențialitate relative la fenomenologia universului subiectiv. A te controla înseamnă a te spori, iar a crește în fluxul desfășurării destinale înseamnă a te apropia de modelul ideal care face din orice măruntă încercare un act de respectabilă bravură. De la algoritmul cotidian și până la categoria
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
întregitoare a unor eforturi care au la bază faptul cogniției. In extremis, limitele cunoașterii determină întinderea și ponderea în cadrul întregului ale unor trăsături ale profilului spiritual. Totul revine în chip sintetic-caracterizant la sfera individualității ca reper major al unei complicate fenomenologii a omenescului. Iar acest reper definește evoluția socială. Astfel, fie că oglindesc obstacole de ordin individual, fie că reprezintă o limitare a destinului cognitiv colectiv, fie că sunt determinate de rațiuni contingente, fie că ajung să întrupeze o lege a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]