28,109 matches
-
artificială idealizare a contradicțiilor, ci depășirea tensiunii dintre frumos și urât, intuiția totalității și a coerenței dinafară și dinăuntru. Ați fost numit (M. Iorgulescu) "un poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea telurică (traductibilă mai mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
un poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea telurică (traductibilă mai mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
cu necazurile lor. N. Steinhardt afirmă că este fericit cu speranța că va deveni fericit. El anunță anticipat realizarea unei dorințe arzătoare, pentru a forța realitatea să i-o îndeplinească. Schiță de autoportret Semnatarul scrisorilor nu numai că avansează versiunea fericirii sale, dar mai și mulțumește cerului (după ce a făcut ani grei de închisoare, fără vreo vină!) pentru șansa pe care i-a dat-o, de-a se bucura de viață: " Din firimiturile rămase se învrednicesc și câinii, iar din firimiturile
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
dat-o, de-a se bucura de viață: " Din firimiturile rămase se învrednicesc și câinii, iar din firimiturile Harului se pot împărtăși, pe urmele cananeiencii, și cele mai jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și n-aș spune? De fericirea aceasta necuprinsă am avut parte și eu - ca și de o anumită liniște, o anumită neîncetată voioșie, o anumită zâmbitoare nepăsare, o anumită semeață nesimțire, o anumită copilăroasă încăpățânare. Doamne, iartă-mă! Iată că mă pornii a-mi face un
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
ce - orice, oricând, oricum - nu și-l smulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc și-a pus indelebila pecete." De altfel, nu numai ceea ce este românesc are parte de acest tratament. Indiferent despre ce scrie, N. Steinhardt instigă la fericire. Patriotismul său seamănă cu înțelepciunea copacului, care, atașat definitiv de un anumit loc de pe planetă, se străduiește să-l valorifice la maximum, în loc să-l conteste fără rost. N. Steinhardt își iubește țara, așa cum își iubește firea, soarta sau credința. Nu
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
în mînă, ca soții fără copii, iubindu-se și către bătrînețe. Nu pot să afirm că la Santa Barbara am fost fericit. Cum nu poți să fii sigur că ai fost, că ești ori că vei fi cîndva în rai. Fericirea, în rai, de altfel, nu are sens. Din moment ce, în rai, nu poți fi decît fericit. Dar, ca să fiu sincer, uitîndu-mă mai bine la fotografia color pe care mi-o făcuse Hana a doua zi, poză, în care, îmbrăcat tinerește în
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
cinematografică nu este o simplă poveste, ci o fotografie a gîndului", spunea Maestrul... Gândirea este totdeauna un act creator, căci a pricepe înseamnă a descoperi că un anumit lucru e altceva decât credeai că este. Este America primilor navigatori. Este fericirea de a pricepe." A șocat sau a intrigat, uneori, prin afirmațiile sale, dacă ar fi doar să ne amintim de controversa cu Miorița, pe care, de altfel, o cunoștea profund, căci o tălmăcise impecabil în franceză. Susținea, cu ardoare, că
D. I. S., Maestrul de cinema by Irina-Margareta Nistor () [Corola-journal/Journalistic/17113_a_18438]
-
ei și a călărit toată viața, alături de acest călăreț fără pereche. La peste șaizeci de ani, într-un accident de călărie, ea și-a rupt o mână și un picior. Piciorul și brațul s-au vindecat dar mâna, stânga, din fericire pentru activitatea ei artistică, i-a rămas pe jumătate paralizată și deformată, spre marea disperare a soțului ei prea iubit; el nu și-a iertat niciodată partea de responsabilitate în accident. De-abia vindecată, mătușa Maria Sturdza a continuat ca
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
fapt se datorează această renunțare a unui om tânăr, de treizeci și doi de ani, căruia soarta nu i-a refuzat nimic! Fizic atrăgător, tinerețe, avere și blazon înalt, ce îi lipsește din ceea ce se înțelege în mod curent prin "fericire perfectă"? Chiar sănătatea lui precară, înainte de război, i-a revenit o dată cu infernalele încercări ale luptelor! Să-ți găsești fericirea în altă parte decât în bunurile palpabile ale acestei lumi, înseamnă cu adevărat să renunți la fericire? nu înseamnă mai curând
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
a refuzat nimic! Fizic atrăgător, tinerețe, avere și blazon înalt, ce îi lipsește din ceea ce se înțelege în mod curent prin "fericire perfectă"? Chiar sănătatea lui precară, înainte de război, i-a revenit o dată cu infernalele încercări ale luptelor! Să-ți găsești fericirea în altă parte decât în bunurile palpabile ale acestei lumi, înseamnă cu adevărat să renunți la fericire? nu înseamnă mai curând că ai găsit-o?... Atunci de unde vine această notă tristă? Pentru că orice viață de dincolo de suprafață, orice repliere în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în mod curent prin "fericire perfectă"? Chiar sănătatea lui precară, înainte de război, i-a revenit o dată cu infernalele încercări ale luptelor! Să-ți găsești fericirea în altă parte decât în bunurile palpabile ale acestei lumi, înseamnă cu adevărat să renunți la fericire? nu înseamnă mai curând că ai găsit-o?... Atunci de unde vine această notă tristă? Pentru că orice viață de dincolo de suprafață, orice repliere în sine, implică profunzime și orice profunzime are un sunet grav. Dacă nu ne-am grăbi să confundăm
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva, cu ritmul universal. Fericire a zeilor, bucurie prin care participi la Creațiune! Ce chip va avea viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în care trupul nostru uzat nu o va mai conține, când ea va fugi din carcasa noastră
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de care ne ocupăm combinația de limbaje e cu totul nouă: mai curînd decît șocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
triumfător în Tusculane, și, așa cum fabricase echivalente latine pentru cuvinte grecești, acum inventă un echivalent grecesc ablabeia. Și în acest caz Cicero a reușit, căci o sută de ani mai târziu cuvântul va fi utilizat de Plutarh. Ce clipă de fericire trebuie să fi trăit Marcus Tullius când și-a putut lua o mică revanșă față de greci, clipă de fericire echivalentă poate doar cu cea pe care a trăit-o când a divulgat și distrus conjurația lui Catilina.
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
acest caz Cicero a reușit, căci o sută de ani mai târziu cuvântul va fi utilizat de Plutarh. Ce clipă de fericire trebuie să fi trăit Marcus Tullius când și-a putut lua o mică revanșă față de greci, clipă de fericire echivalentă poate doar cu cea pe care a trăit-o când a divulgat și distrus conjurația lui Catilina.
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
rînd. Cum spațiul nu ne permite satisfacerea unui asemenea capriciu, ne vom mulțumi să remarcăm faptul că peste tot, în fiecare paragraf, în fiecare rînd, în replicile personajelor ca și în pasajele auctoriale vibrează aceea melancolie reținută, aceeași nostalgie a fericirii niciodată întîlnite din piesele și nuvelele lui Cehov. Nu întîmplător autoarea Cărții fericirii plasează acțiunea povestirii în anul 1940, așadar în plin război, și nu întîmplător Maria Leonidovna Sușkova, eroina cărții, este o femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
să remarcăm faptul că peste tot, în fiecare paragraf, în fiecare rînd, în replicile personajelor ca și în pasajele auctoriale vibrează aceea melancolie reținută, aceeași nostalgie a fericirii niciodată întîlnite din piesele și nuvelele lui Cehov. Nu întîmplător autoarea Cărții fericirii plasează acțiunea povestirii în anul 1940, așadar în plin război, și nu întîmplător Maria Leonidovna Sușkova, eroina cărții, este o femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, o persoană care nu mai așteaptă nimic de la viață. Dar într-o seară
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
tăcere la Mozart. Nu spune nimic nimănui, dar se gîndește cu intensitate; pentru ea Mozart e o dorință, una frumoasă care ține loc de ideal și de speranță. "Mozart, firește, cine altul decît Mozart", își repetă în gînd eroina. "Din fericire nu mai sînt așa de tînără, iar dorința mea nu mai are nimic rușinos. Ar rămîne cu noi pînă spre dimineață, ar cînta la pian, am sta de vorbă. Toți ar veni să-l vadă și să-l asculte, grădinarul
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
să-i facă acestuia un serviciu și să-i aducă prințesa rîvnită. Frumoasa adormită - ce-și împrumută gingășia și sagacitatea de la Cameron Diaz - îl preferă suzeranului ridicol pe căpcăunul drăgălaș, care-și recapătă încrederea în sine și-și va afla fericirea în brațele dragoniței îmblînzite prin iubire. Deviațiile de la morfologia bătută-n cuie de exegeții genului sînt de tot hazul, făcînd memorabilă această călătorie pe aripile fanteziei. Una dintre virtuțile ascunse ale fermecatei brățări, arheologică relicvă, care constituie mobilul confruntărilor de
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
fost ele - nu suficient. Vor fi acum, cu o poftă care compromite ludic orice încercare viitoare de a mai aborda astfel de fenomene fără o minimă detașare. Umberto Eco, Minunea Sfântului Baudolino, trad. Sorin Mărculescu, Humanitas, București, 2000, 177 pag. Fericirea? Cea mai mare corvoadă! Dacă Eco se salva prin umor de capcanele alienării contemporane (micuțe, ele, dar multe), lui Pascal Bruckner îi vine mai greu să râdă - francezul exersează în schimb, într-o bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
corvoadă! Dacă Eco se salva prin umor de capcanele alienării contemporane (micuțe, ele, dar multe), lui Pascal Bruckner îi vine mai greu să râdă - francezul exersează în schimb, într-o bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum, mult mai înaltă: fericirea. Nu cumva e ea și cea mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
lui Pascal Bruckner îi vine mai greu să râdă - francezul exersează în schimb, într-o bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum, mult mai înaltă: fericirea. Nu cumva e ea și cea mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum, mult mai înaltă: fericirea. Nu cumva e ea și cea mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din chiar momentul în care începem să ne punem întrebări
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din chiar momentul în care începem să ne punem întrebări. De fapt, așa cum o evaluează Bruckner, fericirii nu ar trebui să-i lipsească niciodată ghilimelele. În societatea
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din chiar momentul în care începem să ne punem întrebări. De fapt, așa cum o evaluează Bruckner, fericirii nu ar trebui să-i lipsească niciodată ghilimelele. În societatea modernă ea devine o exigență morală. Printr-un reflex pervers, boala
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]