1,332 matches
-
nici el prost; bașca intelectual cu Sportul popular la purtător. Ba chiar cred că văzuse și el faza din filmul cu pistolari. Umblă iar în vistierie, face foșneală de două albăstrele și mă face ființă vorbitoare; cu gesturi. Trag un fermoar invizibil peste gură. Omul e de-al casei. Are școala lumii; ca și mine. Batem cuba și mergem fiecare în treaba lui. Dar munca asta la negru nu merge la nesfârșit... Dau însă de evrei; mană cerească. Bani gârlă, muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi mijlocul cu brațul și vrându-și degetele în buzunarul din spate al pantalonilor mei scurți. Înclină capul spre mine. Fermoarul de la intrarea în cortul nostru era puțin stricat. Curând avea să se strice de tot, dar atunci încă îl mai puteai deschide dacă știai cum s-o faci, dacă aveai îndemânare. Clio avea, eu nu. Cât a meșterit ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scotea o pungă pentru haine și apoi le punea pe toate înăuntru. După ce termină, luă geanta de piele a domnului Nimeni de pe marginea patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe pat și privindu-mă. Am tras fermoarul și-am vărsat conținutul genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci de tubulețe din plastic transparent mi se rostogoliră peste picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe pat și privindu-mă. Am tras fermoarul și-am vărsat conținutul genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci de tubulețe din plastic transparent mi se rostogoliră peste picioare. Scoaseră un zdrăngănit înfundat, strângându-se într-o movilă. Unele se rostogoliră sub pat, altele departe, pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bine cele ajutor, zise Scout. Ce faci? — Insula. Am mai văzut undeva insula aia. Zgomotele din spatele meu se opriră. — Ce ai făcut? zise Fidorous. Unde ai văzut-o? Mi-am amintit de buzunarul de sus al rucsacului, i-am tras fermoarul și-am scos pachețelul de plastic. — Pe vederea asta. Uitasem complet de ea. Am găsit-o în Sheffield și am pus-o acolo. M-am întors, străduindu-mă să desfac pachețelul. — E Naxos, e-o poză cu Naxos. Scout mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu multă blândețe, mi-a Îndepărtat mâna; dar nu s-a ridicat, nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi și Începu s-o mângâie În timp ce ea Îl masturba pe Bruno. Lângă el, pe pat, bruneta gemea din ce În ce mai tare; Bruno Îi luă sânii În mâini. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu un ocol de 180 de grade, acolo unde se afla fermoarul fustei negre, mulate. Fusta alunecă lent în josul coapselor nervoase. Așa se dovedi că, în seara aceea, Pepita se ascundea după o pereche de bikini albastru-deschis. Pe pieptul bikinilor scria cu roșu-cărămiziu: treaba ta. Am încercat să interpretez în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre ea și o sărută violent pe gură. Mâinile lor Începură apoi să se caute și să se respingă, să alerge prin părul celuilalt, să mângâie și să strângă, să zboare și să fluture În aer, să desfacă nasturi sau fermoare, să Înainteze, să ocolească sau să se retragă. „Dar voi, bărbații, sunteți din ce În ce mai babe, mai plângăreți și mai fricoși. Ai dreptate că din lupta voastră Începe să dispară orice urmă de cavalerism și poate Într-adevăr această urâțenie a caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
convinsă că va găsi intrarea secretă către celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și țevi de apă caldă din fundul cămării de pe hol, după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia are un fermoar lung la spate și ea se chinuie să-l închidă. Acum că s-a hotărât să plece, se grăbește: pe cât de nerăbdătoare aștepta întoarcerea iubitului, pe atât e de grăbită să dispară înainte să se întoarcă el. În sfârșit, izbutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
premii de 7! Restul unde e? U Impozite, cheltuieli, trupuri de balet, neamuri, vânzători... UU Ce impozite? Ce balet?!...Niște fârțăgoaice. Eu am pus ochii pe una și era să fac cataractă.Avea niște bingote de-ți săreau bumbii de la fermoar!... Nu mai vorbesc de...Că se uită și copiii. Și ce văd? U Bingote. UU Aiurea. Ex-cro-cherie! Impozit pe prostie. Dau de unul ca mine sau de-un tâmpit ca dumneata. U Domnule, nu mă fă tâmpit că sunt deputat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece și patruzeci de ani, cînd zărește așa ceva i se Înrourează privirea, Își dă ochii peste cap, alunecînd Într-un fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar i-a deschis pe neașteptate fermoarul bluzei. Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme, privește pe perete, acolo de unde teoretic trebuie să apară Scufița Roșie sau cine trebuie să apară după o noapte atît de agitată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luni Inima e cea care ne conduce M-am băgat astăzi într-o chestie din șifonier în care își ține tati sumanul pe care îl îmbracă o dată pe an, de Ziua României, și l-am stricat. I-am stricat fermoarul. Am vrut să mă îmbrac în aia ca să o fac pe mumia lui Tutankamon, ca să îi sperii pe toți din casă. Tata a deschis șifonierul și a văzut că i-am stricat chestia aia în care își ține sumanul. - Nu știu ce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
prins În nasturi, și am scos la iveală fusta Prada din tweed, puloverul negru pe gât Prada și cizmele trei sferturi Prada, pe care Jeffy mi le dăduse Într-o seară, pe când așteptam Cartea. — Ce-i asta? Întrebasem eu desfăcând fermoarul sacoșei. — Asta, Andy, este ceea ce trebuie să porți dacă nu vrei să fii concediată. A zâmbit, dar nu m-a privit În ochi. — Poftim? — Uite ce e, cred că ar trebui să știi că, ăă, aspectul tău nu prea place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
afla o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a gulerului, fermoar mascat lateral, căptușeală groasă de mătase. Serviciu executat: Prim curățat. Preț: $670. Mai era o adnotare suplimentară dedesubt, din partea patroanei atelierului, femeie care, cu siguranță, plătea chiria atelierului și pe cea a apartamentului personal cu banii primiți de la Elias‑Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu ea la clubul de tenis unde primea lecții particulare, ca să o aprovizionez cu apă sau, la nevoie, cu eșarfe albe În caz că transpira? O toaletă sportivă din cap până‑n picioare, care cuprindea pantaloni de trening, jachetă cu glugă și fermoar (scurta, ca să mi se vadă abdomenul, sâc!ă un tricou fără mâneci de o sută optzeci și cinci de dolari pe dedesubt și adidași - toate de la Prada. Și dacă, cine știe, chiar ajungeam să stau În rândul Întâi la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de zeci de ori. Te uiți în sus, orice-ar fi. Eu urc după tine, la o treaptă distanță. Dacă ți-e frică, vorbește, spune orice, dar nu te uita înapoi. Își descheie haina, îndesă ursulețul de pluș și trase fermoarul, lăsându-i doar capul afară. Îi făcu semn fetei s-o ia înainte, ea privi spre gâtul lung al macaralei de care, ca un fel de coloană vertebrală, stătea lipită scara, apoi se prinse cu mâna. Urcă primele trepte cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocmai când ai vrea să-l mai ții în brațe. Și, ca și cum și-ar fi amintit că locul lui nu-i acolo, începe să-și caute hainele. Cel mai tare mă enervează zgomotele alea, cureaua care clănțăne și se strânge, fermoarele care se închid. Și, în loc de orice altceva, se întoarce și zice : Eu m-am gândit să plec la muncă în Anglia. Peste șase zile trebuie să mă prezint la un spital de pe-acolo. Așa se face ? Și eu ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boașele lu’ tac-tu ! Ești tare, moșule ! se entuziasmă Maca. Supertare, ca fularu’ ! Bătrânul, cu urechile înălțate de furie ca două sulițe, își luă avânt iarăși. Maca ridică brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu al lui. Maca își trase fermoarul de la unul dintre nenumăratele buzunare. Scoase un buletin din cele vechi, cafenii. Una dintre coperți era mai întunecată. — Ce chestie. Nici n-am fi crezut, dacă nu ne-ar fi arătat buletinul. Îți dai seama, l-a întors cu fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ziua să vin acasă și să-ți tăvălesc fundul ăla drăguț În pat! —Avery, taci! strigă ea, părând doar ușor jenată. Bette e aici! Dar era prea târziu. Deja apăruse În ușă, fără cămașă, cu jeanșii deschiși la nasturi, cu fermoarul tras, lăsând să se vadă niște boxeri verde-lămâie din bumbac indian. A, hei, Bette. Dădu din cap spre mine, fără să pară câtuși de puțin descumpănit că fusesem martoră la scena lui de seducție. —Hei, Avery, am spus, Îndreptându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]