1,301 matches
-
în 1911 de familia de arendași Economos, iar în anii 20 de familia generalului Eremia Grigorescu, moșie devenită în 1949 I.A.S Ivești iar după revoluția din 1989 revine în parte nurorii generaluli Ariadna Grigorescu-Negraponte. Vinurile « Băbeasca neagră » și « Feteasca albă » luând premii naționale și internaționale. De amintit că Iveștiul este capitala Podgoriei Ivești situată în sectorul sudic al câmpiei Tecuciului. Podgoria Ivești este una din podgoriile vechi ale României. Viticultura acestei podgorii este strâns legată de evoluția vechii moșii
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
străbătută de șoseaua națională DN2A, care leagă Slobozia de Constanța, aici aflându-se podul rutier peste Dunăre ce duce spre orașul Hârșova din județul Constanța. Lângă Giurgeni, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN3B care duce spre sud la Fetești, și șoseaua județeană DJ213 care duce spre nord la Gura Ialomiței. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Giurgeni se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
877 de locuitori în unicul său sat, în plasa Țăndărei a aceluiași județ, și comuna Piua Petrii în aceeași plasă și în aceeași componență, cu 1737 de locuitori. În 1950, comunele Giurgeni și Piua Petrii au trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București. În 1968, cele două comune au revenit la județul Ialomița, reînființat, iar comuna Piua Petrii a fost desființată și inclusă în comuna Giurgeni, care avea
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
Bordușani este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Bordușani (reședința) și Cegani. Comuna Bordușani este amplasata în zona de sud-est a județului Ialomița, pe malul stâng al Dunării, în apropierea municipiului Fetești (aflat la 14 km). Comuna este străbătută de brațul Borcea al Dunării, pe al cărui mal stâng se află cele două sate ale ei, pe lângă care trece șoseaua națională DN3B, care leagă Feteștiul de Giurgeni. Prin extremitatea vestică a comunei
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]
-
stâng se află cele două sate ale ei, pe lângă care trece șoseaua națională DN3B, care leagă Feteștiul de Giurgeni. Prin extremitatea vestică a comunei trece calea ferată Fetești-Făurei (fără a fi deservită de vreo stație, cea mai apropiată fiind gara Fetești), și în paralel cu ea șoseaua județeană DJ212 care leagă Feteștiul de Țăndărei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bordușani se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]
-
vreme în aceeași plasă și comuna Cegani, formată din satele Cegani și Pârțani, având în total 1200 de locuitori. Și aici funcționa o școală mixtă cu 50 de elevi și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Fetești a aceluiași județ, având 1902 locuitori, toți în satul Bordușani, în care au fost comasate toate satele existente anterior. Comuna Cegani, din aceeași plasă Fetești, a suferit un fenomen similar, satul Cegani absorbind satul Pârțani, iar comuna având la acea
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]
-
comasate toate satele existente anterior. Comuna Cegani, din aceeași plasă Fetești, a suferit un fenomen similar, satul Cegani absorbind satul Pârțani, iar comuna având la acea vreme 1525 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Fetești din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, între timp comuna Cegani fiind desființată și inclusă în comuna Bordușani. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița. Lista monumentelor istorice din județul Ialomița conține, pe teritoriul comunei Bordușani
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]
-
37 de elevi, și o biserică. În 1925, cele două comune fuseseră comasate, comuna rezultată, denumită "Luciu", având 2015 locuitori și fiind arondată plășii Țăndărei. În 1931, comunele erau însă din nou separate. În 1950, comunele au trecut la raionul Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În 1968, ele au revenit la județul Ialomița, reînființat, dar cele două comune au fost desființate, iar satele lor transferate la comuna Mihail Kogălniceanu. Comuna
Comuna Gura Ialomiței, Ialomița () [Corola-website/Science/301241_a_302570]
-
Săveni în plasa Țăndărei a aceluiași județ. În 1931, apărea și comuna Săveni, prin separarea satului Săveni de comuna Frățilești. În timp, comuna Frățilești s-a desființat, fiind inclusă în comuna Săveni. În 1950, comuna Săveni a fost transferată raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. Ea a revenit în 1968 la județul Ialomița, reînființat, arondându-i-se atunci și satele comunei Platonești, desființată. Aceasta din urmă s-a reînființat în anul 2005
Comuna Săveni, Ialomița () [Corola-website/Science/301250_a_302579]
-
centrală”. În perioada interbelică Variașul a făcut parte din Plasa Periam, județul Timiș-Torontal. Autoritățile comuniste au deportat în iunie 1951 o sută de familii germane din Variaș în Bărăgan, după cum urmează: 46 de familii în Perieți, 32 de familii în Fetești și 22 de familii în Mărculești, Ialomița, în total 275 de persoane. Deportații au efectuat muncă forțată până în ianuarie 1956. În casele rămase libere în Variaș au fost instalate familii de moldoveni. 24 dintre deportați și-au pierdut viața în
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
de Constanța, cel mai mare port al țării. Începând din 29 noiembrie 2012, este circulabilă pe întreaga ei lungime de 202,7 km, pe ambele sensuri de mers. Începe în estul Bucureștiului, în dreptul satului Cățelu, Ilfov, traversează Câmpia Română până la Fetești, traversează brațul Borcea, apoi Dunărea la Cernavodă, după care urmează un traseu prin Podișul Dobrogei până în capătul estic, unde se unește cu autostrada de centură a Constanței, A4. Construirea autostrăzii A2 între București și Constanța a început în era comunistă
Autostrada A2 (România) () [Corola-website/Science/300225_a_301554]
-
400-500 de metri. Solul brun, de pădure, se bucură de o climă blândă, favorabilă vitei de vie. În acest “sanctuar al vinurilor albe” se cultivă suprafețe întinse de soiuri respectabile, a căror valoare este recunoscută în România și în străinătate: Feteasca Regală (450 ha), Riesling (280 ha), Sauvignon Blanc(200 ha), Mușcat Ottonel (150 ha), Feteasca Albă (140 ha), Traminer (50 ha) și Chardonnay (30 ha). Pe lângă acestea, Pinot Gris-ul, Oporto-ul, Sylvaner-ul și Ezerfrut-ul își împart restul de 100 ha
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
de vie. În acest “sanctuar al vinurilor albe” se cultivă suprafețe întinse de soiuri respectabile, a căror valoare este recunoscută în România și în străinătate: Feteasca Regală (450 ha), Riesling (280 ha), Sauvignon Blanc(200 ha), Mușcat Ottonel (150 ha), Feteasca Albă (140 ha), Traminer (50 ha) și Chardonnay (30 ha). Pe lângă acestea, Pinot Gris-ul, Oporto-ul, Sylvaner-ul și Ezerfrut-ul își împart restul de 100 ha ce le revin. Stație de cale ferată. Microbuze și autobuze care fac legătura între Jidvei
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
a locurilor de plantare a vițelor. Din acest motiv, viile Lechinței apar ca adevărate oaze fixate pe coastele sudice ale dealurilor, cu largi deschideri spre soare și lumină. La baza vinurilor produse la Lechința, Teaca și Bistrița stă același soi, „Feteasca alba”, deopotrivă de valoros prin însușirile sale de rezistență la temperaturile mai scăzute din timpul iernii, prin buna capacitate de acumulare a zahărului în struguri și prin vocația de a produce vinuri de înaltă calitate.
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
și nucii. Zona în care se află comuna este recunoscută pentru plantațiile de viță de vie care acoperă în prezent 650 ha, alte 800 ha fiind disponibile pentru amenajarea unor noi plantații de viță de vie. Sunt cultivate soiurile de Fetească Albă, Regală, Chasla și Ottonel. Creșterea competitivității în sectorul zootehnic urmărește alinierea domeniului la standardele europene, ameliorarea raselor, creșterea productivității muncii și introducerea de tehnologii noi care îmbunătățesc calitatea produselor și stimularea competitivității pe piața locală și pe piețe externe
Comuna Bunești-Averești, Vaslui () [Corola-website/Science/301868_a_303197]
-
Adâncata este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Adâncata (reședința), Călugăreni și Fetești. Teritoriul comunei Adâncata se află situată din punct de vedere fizico-geografic în partea sud-estică a masivului deluros al Dragomirnei, subunitate naturală a Podișului Sucevei. Geomorfologia actuală pe teritoriul comunei Adâncata este rezultatul unei evoluții subaeriene îndelungate, marcate de acțiunea diferențiată
Comuna Adâncata, Suceava () [Corola-website/Science/301926_a_303255]
-
de creație, și amintește de dorința de a aduce aici manuscrise și cărți și, atunci când va veni momentul, de a fi înmormântat aici. În luna august se află la Rohia. Împreună cu familia vizitează localități din Maramureș: Budești, Sârbi, Călinești, Cornești, Fetești. Este inlcus în „Lexicon der Weltliteratur“ (Vol. I, Stuttgart), redactat de Gero von Wilpert.( Cf. „Secolul 20”, 1976, nr.4-5, p.64). În 1976 i se publică volumul „Imnele Transilvaniei“, la Editura „Cartea Românească“ (Bun de tipar 31.03.1976
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
de o ieșire; de asemenea, de la această ieșire, șoseaua națională DN3A duce spre vest până la Lehliu-Gară (județul Călărași), iar șoseaua națională DN3B duce spre nord la Giurgeni (unde se termină în DN2A) și spre sud la Călărași. Din DN3B, la Fetești pornește și șoseaua județeană DJ212, care duce spre nord la Platonești, Țăndărei (unde se intersectează cu DN2A), Mihail Kogălniceanu și mai departe în județul Brăila la Berteștii de Jos, Stăncuța, și Chiscani (unde se termină în DN21). Prin Fetești trece
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
la Fetești pornește și șoseaua județeană DJ212, care duce spre nord la Platonești, Țăndărei (unde se intersectează cu DN2A), Mihail Kogălniceanu și mai departe în județul Brăila la Berteștii de Jos, Stăncuța, și Chiscani (unde se termină în DN21). Prin Fetești trece și calea ferată București-Constanța, pe care este deservit de stația Fetești. La Fetești, din această linie se ramifică o altă cale ferată ce duce la Țăndărei și Făurei. Așezarea Fetești a fost menționată pentru prima dată în anul 1528
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
Platonești, Țăndărei (unde se intersectează cu DN2A), Mihail Kogălniceanu și mai departe în județul Brăila la Berteștii de Jos, Stăncuța, și Chiscani (unde se termină în DN21). Prin Fetești trece și calea ferată București-Constanța, pe care este deservit de stația Fetești. La Fetești, din această linie se ramifică o altă cale ferată ce duce la Țăndărei și Făurei. Așezarea Fetești a fost menționată pentru prima dată în anul 1528 într-un document emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. La
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
unde se intersectează cu DN2A), Mihail Kogălniceanu și mai departe în județul Brăila la Berteștii de Jos, Stăncuța, și Chiscani (unde se termină în DN21). Prin Fetești trece și calea ferată București-Constanța, pe care este deservit de stația Fetești. La Fetești, din această linie se ramifică o altă cale ferată ce duce la Țăndărei și Făurei. Așezarea Fetești a fost menționată pentru prima dată în anul 1528 într-un document emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. La sfârșitul secolului
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
Stăncuța, și Chiscani (unde se termină în DN21). Prin Fetești trece și calea ferată București-Constanța, pe care este deservit de stația Fetești. La Fetești, din această linie se ramifică o altă cale ferată ce duce la Țăndărei și Făurei. Așezarea Fetești a fost menționată pentru prima dată în anul 1528 într-un document emis de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fetești avea statut de comună rurală în cadrul plășii Ialomița-Balta a județului Ialomița. Ea era
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
locuitori. În comună funcționau o stație de telegraf și poștă, două școli (una de băieți cu 29 de elevi și una de fete cu 25 de eleve) și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna drept reședință a plășii Fetești a aceluiași județ, fiind compusă din satele Gara Fetești și Feteștii Noi, cu 5312 locuitori. În 1931, existau două comune, Fetești (cu satele Buliga, Fetești și Feteștii Noi) și Fetești-Gară (cu satele Fetești-Gară și Coloniști), dar cele două comune au
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
școli (una de băieți cu 29 de elevi și una de fete cu 25 de eleve) și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna drept reședință a plășii Fetești a aceluiași județ, fiind compusă din satele Gara Fetești și Feteștii Noi, cu 5312 locuitori. În 1931, existau două comune, Fetești (cu satele Buliga, Fetești și Feteștii Noi) și Fetești-Gară (cu satele Fetești-Gară și Coloniști), dar cele două comune au fost în scurt timp reunite. Devenit între timp oraș, Fetești a
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna drept reședință a plășii Fetești a aceluiași județ, fiind compusă din satele Gara Fetești și Feteștii Noi, cu 5312 locuitori. În 1931, existau două comune, Fetești (cu satele Buliga, Fetești și Feteștii Noi) și Fetești-Gară (cu satele Fetești-Gară și Coloniști), dar cele două comune au fost în scurt timp reunite. Devenit între timp oraș, Fetești a devenit în 1950 reședința raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]