57,520 matches
-
Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza de Avila. Misticismul poetului cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
volumul de interviuri poate fi citit că un document de istorie literară. Dorin Tudoran îl determină, de pildă, pe Mihail Cruceanu, nonagenar în momentul realizării interviului, să-l evoce pe Titu Maiorescu vorbind în parlament, la începutul secolului. Și, odată cu figură primului nostru critic de direcție, să însuflețească o întreagă epoca precomunistă, cu o simpatie (involuntar) subversiva: " - Aveam șaisprezece ani când am început să urmăresc polemicile din Senat. L-am văzut pe Jack Lahovary, generalul zvelt și simpatic. Vorbea cu temperament
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
Luciditatea ei este o luciditate visătoare: "furnică harnica a întâmplării și-a găsit în mine/ un depozit sigur/ din nou o ploaie de aur/ din nou trupul acesta amorțit se electrizează/ că o pisică în fața cărnii/ mă uit în oglindă/ figură mi-este străină: prea multa strălucire,/ prea mult triumf (ca si cum m-aș fi spălat cu un gălbenuș/ și peste noapte mi s-ar fi îndesit părul)/.../ play-boy, play-boy, ai milă de femeia această/ care nu se poate reinventă decât prin
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
vieții publice față de recentele, spectaculoase, decizii ale justiției române. Sunt cu totul sceptic în fața unor declarații sforăitoare à la Brucan, care nu dovedesc nimic altceva decât că politologul român are entuziasmul facil și că e gata să sacrifice, de dragul unor figuri retorice, până și ultima fărâma de adevăr. Nu statul de drept s-a născut în România după bătălia de la Stoenesti și condamnările lui Miron Cozma și în "lotul Țigareta ÎI", ci un nou stăpân. Lămuriți, în fine, ca iliescienii au
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni indiene, el ajunge în ultimii ani ai Aurorei, când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni indiene, el ajunge în ultimii ani ai Aurorei, când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume a fantomelor, devenind el însuși o umbră degradata de viciu și crimă. Totuși, în ultimul tablou al Aurorei, numit și el, desigur
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
punct terminus: anul 1933. Atunci suveranul a hotărît "o sărbătoare a cărții româ-nesti", prezidată de el însuși: "Dintr-o dată, cartea românească și scriitorul ei au cîștigat doi pași mari, ieșind în priveliște. Cine a putut să observe și să analizeze figurile domnilor oameni politici prezenți la sărbătoarea literară a regelui, a plecat cu o duioșie în suflet neuitata. Lungă convorbire a suveranului cu scriitorii i-a impresionat; acești domni nu mai înțelegeau rosturile statului, aproape compromis de niște rosturi ce ar
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
iau între valeții de la ușă o poză. N-am izbutit-o. Scară m-a îndreptat printr-un mare hol boltit către biurou. Ah! Un moment! Ce bătaie de inimă cumplită! Regele însuși! Alb, îmbrăcat că un ofițer. M-am uitat... Figură îi surîdea proaspătă, fragedă, inefabila, ca o floare matinala. N-am putut rosti o șoaptă: numai emoția era în funcțiune. Am primit un plic, pe care mi l-a întins într-o tăcere de mare răsărit de luna. Mi se
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
fundamentul sau, Tudor Arghezi, si anume înclinația să spre expresia elaborată, manifest artista, așezată pe bună dreptate de exegeți sub semnul barocului sau al manierismului, adică al unei "exasperări stilistice", cu funcție compensatoare. E un discurs "îmbelșugat", asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv elocvent, la care recurge plebeul. Că și, pe de altă parte, o abila pacificare a revoltei, prefirata printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat de sine. O
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul, nemaisuportîndu-i grandomania, i-a aplicat știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de presupus, din cunoașterea oricît de generica a filozofiei lui Kierkegaard), pledoaria pentru iubirea căsătorită din această carte stă sub amprenta unui paradox: figură seducătorului, a celui ce trebuie convertit și salvat de pierzalnica să viața, e, cel puțin pentru mine, mult mai puternică, măi impresionantă, decît cea a vocii care i se adresează, a soțului înțelept. Mustrat, disprețuit, compătimit, ostracizat, Don Juan-ul are
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
decît cea a vocii care i se adresează, a soțului înțelept. Mustrat, disprețuit, compătimit, ostracizat, Don Juan-ul are totuși strălucire, care emană indirect din portretul lui reconstituit de cel ce i se adresează, mult mai puternic decît cea a moralistului. Figură lui servește mai mult decît unei definiții prin negație a căsătoriei, ea reprezintă o alternativă care pentru a putea fi eliminată e elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
30 de ani), și începe să ne explice și să scrie pe tablă niște lucruri care pentru noi erau...pe chinezește. Nu înțelegeam nimic. Pînă să vină acest interimar mustăcios, avuseserăm un profesor tare blajin, d-l Focsa. Văzînd pe figurile noastre nedumerirea, Dan Barbilian ne-a scos pe rînd la tablă: am fost cu toții lamentabili, ce mai! Și cînd a văzut cît de ageamii sîntem, Dan Barbilian s-a înfuriat. A țipat la noi "sînteți niște troglodiți" și a ieșit
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
vine de la un nepricepător, ci de la un critic literar! Cred că lucrurile se cuvin puse la locul lor. Iconodulii, foarte mulți, fiindcă adorația și cultul sînt atitudini naționale și populare, nu pot fi înfrînți de iconoclaști, mult mai puțini, făcînd figură de snobi și de vînduți, ci numai de intelectualii cu spirit critic. Aceștia nu rumega prejudecăți, ci încearcă să privească mereu cu ochii lor (și ai vremii lor) operele literare. Ei sînt cei mai puțini numeroși dintre toți, dar singurii
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii. Nu are cum, intră în fatalitatea devenirii.." EXISTĂ nu numai victime preferențiale, ci și maladii contagioase ale manualelor. Una dintre ele atinge invariabil capitolul figurilor de stil. Acestea sînt concepute de regulă că un fel de poleiala superficială, în care autorii ambalează un fond viguros de gîndire înălțătoare (sau, de la caz la caz, de suflet și simțire). Asta cînd nu travestesc întortocheat și imprevizibil referiri
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
țarina și în vis/ Strînge la piept comoara ta deplină...): Imaginile poeziei, conchide abrupt și categoric autorul manualului, sugerează decăderea albinei din specificul activității sale." Nu mai insist asupra complicațiilor produse de metaforă, prezentată abuziv și fără nuanțe că o figură de stil handicapata, provenind automat din amputarea unei comparații. Și atunci de ce să ne scandalizam cînd elevii nu pot admite că metaforele sînt interpretabile? Sau că fiecare cititor în parte poate raporta aceeași metaforă la alt sistem particular de referință
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
închide ușa cinematografului în nas: odată începută proiecția, nimic nu-i mai convinge pe spanioli să deranjeze vizionarea. Publicul spaniol a umplut sala de la "Cajă Espana" și la selecțiile de "practicas" ale Academiei de Teatru și Film din București (cum figură în program), devenită acum U.A.T.C., fapt menționat de "Seminci", revista festivalului, în introducerea interviului cu rectorul Florin Mihăilescu, care a știut să pună degetul pe rană pentru a explica situația școlii noastre de film:" Problema e că studenții
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
Întrebarea retorica ce urmeaza este edificatoare pentru visul livresc-muncitoresc al poetului: "N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan, e un helvet, care "aducea cu figură cîrna a lui Socrate, cum ne-a rămas, tocita de dicționare", întîlnit în tren, între Zărich și Fribourg, care "își scosese mănușile și răsfoia un catalog de pictură". Pentru a putea vizita o expoziție de la Berlin, "el și-a închis
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Își face intrarea amfitrionul cu o prăjină în mîini. Elită îl urmează emoționată și Marele duce doboară, dărîma, sfărîmă și face praf cu prăjina tot, în ovații și urale". Și o alta mostră, care te îmbie să pui în paralelă figură unui Ivan cel Groaznic sau Petru cel Mare cu figură poetului și pamfletarului român, și el tar năzuros al raporturilor nu numai metaforice cu semenii: "Tarul te poate pofti la masă cu dragoste creștină și respectuos de rangul și de
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
îl urmează emoționată și Marele duce doboară, dărîma, sfărîmă și face praf cu prăjina tot, în ovații și urale". Și o alta mostră, care te îmbie să pui în paralelă figură unui Ivan cel Groaznic sau Petru cel Mare cu figură poetului și pamfletarului român, și el tar năzuros al raporturilor nu numai metaforice cu semenii: "Tarul te poate pofti la masă cu dragoste creștină și respectuos de rangul și de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva și
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
de la începutul veacului (Sadoveanu, Gîrleanu, Bassarabescu, Brătescu-Voinesti, C. Sandu-Aldea, Rebreanu, ca să-i pomenesc numai pe cei mai importanți) scriau, cu toții, proza scurtă, de la schița pînă la cel mult nuvelă. Și, pe deasupra, aceste scrieri erau inundate de lirism, aglomerate fiind cu figuri neputincioase de boieri scăpătați ce-și admirau, nostalgic, vechile sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și inadaptabili. Se aștepta românul. Și numai Ibrăileanu putea spera de la Brătescu-Voinesti (îndemnîndu-l intru această), să scrie un roman, cînd, încă
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
un ardelean, amploaiat la Căile Ferate Române și către prietenul său, coleg întru preoție și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și cu dragoste filială, de fiica sa , uitarea toată s-ar fi așezat peste figura exemplară a părintelui Iraclie Porumbescu. Și cum e vorba numai de corespondență emisă, ea oferă o imagine reprezentativă cu totul despre lumea românească bucovineană în a doua jumătate a secolului nouăsprezece, cu accente pe traiul aranjat, dacă nu îmbelșugat, al
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
atunci nu și-o mai scosese. Avea 73 de ani, părea un șofer de moșie, și dacă îl confundai cumva cu vreun șofer, răspundea liniștit, - nooo, eu mi-s cu caii... Celălalt, șoferul propriu-zis, era un ialomițean și avea o figură de intelectual, ochelari rotunzi cu ulube de sîrmă, o privire ironică, - nu bea nimic și îi judeca pe toți... Dar cel mai interesant personaj pe care l-am cunoscut datorită poetului este acest Wilhelm Brenner - eroul de roman - preot, și
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația, familia, înrădăcinarea și problemele expresiei literare a acestora au constituit nucleele volumelor de critică și istorie literară ale autorului: Filiations et filatures. Littérature et critique en Suisse romande (Filiație și filatură. Literatură și critică
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
toate semnele retorice - prin care scriitura lui e "îngreunată" într-un fel de baroc al confesiunii dezmărginite - ale eului și ale autenticității nu surprind. Gestul de după, gestul definitiv, care nu mai era scriitură, care nu mai transforma tragicul într-o figură textuală, gestul e cel ce schimbă definitiv percepția asupra textului; el reorientează sensul lecturii; el face o cronică la volum cu atît mai dificilă. Tăcerea este personajul central al confesiunii copilului (care nu a fost - e prima "afirmație" a cărții
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]