1,924 matches
-
este și el ființarea-timp, așa cum este subiectul-ființare- timp, cartea-(din fața noastră)-ființare-timp, tabloul-(de sub privirile noastre)-ființare-timp, predicatul-ființare-timp, Trupul-(meu)-ființare timp etc.? Desigur, această regulă, care funcționează judicativ, trebuie aplicată și timpului; așadar, timpul are propriul său timp, adică ființare. Dar este timpul-ființare-timp acel timp originar, despre care am amintit mai sus și pe care îl regăsim în cele mai pătrunzătoare analize ale timpului, de la Heraclit, Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amintit mai sus și pe care îl regăsim în cele mai pătrunzătoare analize ale timpului, de la Heraclit, Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cele mai pătrunzătoare analize ale timpului, de la Heraclit, Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu este posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății, mai bine zis, al hotărârii libere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății, mai bine zis, al hotărârii libere. Dar cine se hotărăște
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății, mai bine zis, al hotărârii libere. Dar cine se hotărăște? Și de ce a trebuit introdus aici sensul de ființare conștientă aflată în legătură cu ființa? De ce capătă preeminență, chiar în perspectiva unei rupturi a gândului despre timp de convențiile dictaturii judicativului, fel de fel de fapte care nu au o legătură clară cu ființarea conștientă, chiar dacă în orizont judicativ tocmai aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ce a trebuit introdus aici sensul de ființare conștientă aflată în legătură cu ființa? De ce capătă preeminență, chiar în perspectiva unei rupturi a gândului despre timp de convențiile dictaturii judicativului, fel de fel de fapte care nu au o legătură clară cu ființarea conștientă, chiar dacă în orizont judicativ tocmai aceasta este "poziția" cheie, cea în jurul căreia se structurează toate? Aceste întrebări vin din uimirea în fața discordanței dintre sensurile judicative ale câtorva fapte bine reprezentate filosofic de-a lungul timpului și sensurile non-judicative ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ofensivă este filosofia heideggeriană și, la fel, o parte a celei postheideggeriene în privința lipsei de vocație filosofic-ontologică a conceptelor de "subiect" și "obiect" și a relației dintre acestea. Dar cum ar putea pierde "subiectul" poziția privilegiată în orizont judicativ, atâta vreme cât "ființarea conștientă" este socotită privilegiată, iar ea, altfel numită decât a fost în tradiție, chiar altfel gândită și reconstruită decât s-au petrecut acestea (gândirea și reconstrucția sa) în tradiție, rămâne preeminentă, sub un motiv sau altul? Preeminența în cauză este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizont de tematizare, dictatura judicativului îngăduind astfel de mișcări între diferite orizonturi de tematizare poate aduce aceste sensuri cu adevărat noi; dar o asemenea schimbare reprezintă o simplă presupunere, acum. Dincolo de toate acestea, problema noastră, referitoare la centralitatea omului (a ființării conștiente), în preluarea și prelucrarea lucrurilor, se păstrează. Este vorba despre o centralitate "destinală", pe care nu o putem schimba și care condiționează tot ce intră în raza de existență a omului; în fond, toate aceste structuri judicative, care se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru obiectul corelativ constituit. Fenomenologic, "eu" mă aflu în punctul zero al lumii, cum spun Husserl, Heidegger, M. Merleau-Ponty ș. a., iar constituirea "lumii" este în funcție de "mine". Să fie vorba, totuși, despre o teză judicativă? Revenind la generalitatea căpătată prin constituirea ființării conștiente, ne întrebăm: cum poți, ca om, să vezi lucrurile ne-uman? (Cum e să fii liliac? se întreabă Thomas Nagel, tematizând chiar această problemă.208) Nu poți, desigur, și atunci trebuie să accepți că toate cele ce sunt pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problema propriu-zisă, fără a-i da vreo soluție. Până la urmă, omul, chiar dacă este constrâns la un mod de a fi, condiționează tot ce intră în raza vieții și existenței sale. Dar putem coborâ din nou de la această generalitate propusă de ființarea conștientă luată în sine la însuși "eul" constitutiv: însă tot prin ființarea conștientă, care este construită obiectual asemenea timpului și celorlalte elemente judicative, adică în așa fel încât fiecare, chiar dacă are un sens de generalitate, să se constituie ca atare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este constrâns la un mod de a fi, condiționează tot ce intră în raza vieții și existenței sale. Dar putem coborâ din nou de la această generalitate propusă de ființarea conștientă luată în sine la însuși "eul" constitutiv: însă tot prin ființarea conștientă, care este construită obiectual asemenea timpului și celorlalte elemente judicative, adică în așa fel încât fiecare, chiar dacă are un sens de generalitate, să se constituie ca atare, în carne și oase, prin fiecare act de constituire judicativă. De exemplu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că una dintre virtuțile filosofiei este tocmai aceea de a crea aporii. Dar nu fiindcă spiritului nostru îi convine să se cufunde în neputință este vorba de neputința de a dărui un sens unui lucru, de a-l constitui ca ființare -, ci fiindcă spiritul nostru simte că aporia îl duce către posibilitatea unui act care pe drept cuvânt îl constituie pe el însuși: actul de a hotărâ. Aporia se deschide, tocmai în acest mod, către limitele dictaturii judicativului, adică spre orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]