10,713 matches
-
secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale patriotice” etc). În partea a doua a volumului, Și totuși oamenii nu joacă degeaba dambilușca, scriitorul dezbate unele teme grave ale meditatiei filosofice dintotdeauna, cum ar fi relația dintre adevăr și minciună, considerând, de pildă, că „o lume alcătuită în bună măsură din iluzii și minciună are avantajul că arată mai dinamică”. Una dintre trăsăturile fundamentale ale scriiturii lui Mircea Horia Simionescu este
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
care le citesc pacienții. Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început, în spirit ludic și parodic, câteva „date și coincidențe” de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene. Discursul narativ capătă
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
obișnuinței și îl silești să înfrunte imprevizibilul, el va reacționa în virtutea unor imbolduri care nu mai țin de tiparul educației. Pus în condiție periclitată, un om e împins de resorturi care nu mai sunt nici morale, nici umaniste și nici filosofice, ci fie pur animalice, fie strict spirituale. Un asemenea posedat e sau bruta animalia, sau spiritus angelicus. Din acest motiv (și aceasta e a doua trăsătură), răsturnările intime ale victimelor sunt în mod fatal incomunicabile, nici o carte neputînd să transmită
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
a publicisticii naeionesciene, ce sens are să tot acumulăm ediții parțiale, în care selecția și organizarea ascultă de ideea editorului despre Nae Ionescu, nu de structurile interioare ale gândirii acestuia? Cât e de relevantă sintagma din titlu pentru gândirea politică și filosofică a lui Nae Ionescu, mai ales în condițiile în care studiul introductiv (școlăresc și lipsit de penetrația operei) nu explicitează conceptul naeionescian de „destin”, iar nota asupra ediției nu justifică în nici un fel alegerea titlului? Nici măcar imperativul primar, al continuării
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
italiene în general. Aidoma romanticilor, Liszt vorbește ca un tribun; declamația sa, agrementată de horbota stufoasă a sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată de marile călătorii, cele care înflăcărează inspirația, imaginația călătorului; este un veritabil excurs ce se poate întrupa în pagini memorabile așa cum se întâmplă în marele poem pianistic, Sonata în Si
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
marxismului a fost o încercare de a pune în practică ideile lui Marx, dar cum? Punerea în practică s-a făcut fără formularea unor principii clare de interpretare politică, iar ideile lui Marx erau, stricto sensu, de expresie în formă filosofica. Iar din acest punct, Kolakovski desprinde un înțeles nuanțat: e clar că socialismul despotic (că realitate istorică) nu este identic cu socialismul preconizat de Marx. Atunci în ce măsură este rezultatul logic al doctrinei sale? Pe de o parte, afirmă Kolakovski, doctrina
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
pe o ființă umană. Eros și Thanatos în același timp, de exemplu. Și în ce tip de text? Ar putea fi o piesă de teatru sau un roman. Deci nu și poezie. Nu, nu în poezie, nici într-un text filosofic. Cum vi-i imaginați pe cititorii romanelor dumneavoastră? Dar pe cititorii Paradoxului iubirii ? Nu pot să mi-i imaginez, dar cunoscând o parte dintre ei știu că majoritatea sunt femei, și, cel puțin în Franța, sunt mulți oameni din sistemul
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
exacte: fost legionar, suspect de legături cu spionajul englez, politică dușmănoasă față de regim etc. etc. De o particulară abjecție sunt, în acest volum, turnătoriile. La București, gânditorul era turnat de câțiva apropiați (unii, identificați în persoana unor colaboratori cu pregătire filosofică). La Sibiu, turnătoriile aparțin unor lumpeni, care vehiculează încă, la finele anilor ’80, clișeele marxism leninismului, în interpretarea lui stalinistă din aceiași ani ’50. Mizeria morală și intelectuală a autorilor lor, unii, bănuim, cu funcții în învățământul și aparatul administrativ
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
căderii finale, fără de care nici reprezentanții celei primordiale (cei trei Crai) nu-și vor mai putea împlini destinul. Iar inițierea oficiată de viitorul deputat nu mai are cum să fie una ascensională, ci una descensională. Clepsidra lumii e întoarsă. Aurul filosofic e de aflat în putrefacția mîlurilor infernale. Lumea veche a valorilor merge de-a-ndăratelea în raport cu lumea nouă (și viceversa) spre un asfințit dincolo de care răsăritul unui sens tragic și nou nu-și mai poate găsi expresia, aici și acum, decît într-
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
unui om - o pierdere imposibil de reparat, o fractură în ordinea firească a lucrurilor pe care cei apropiați o acceptau cu greu. Dispariția unei făpturi atenta la integritatea vieții în totalitatea ei. Ceea ce conta era afirmarea destinelor particulare, presupunerea, explicată filosofic, că fiecare existență are semnificația ei într-o construcție universală, greu de lămurit până la capăt, dar neîndoielnică. Situația se schimbă odată cu apariția armelor de distrugere în masă. În 1888, cele cinci asasinate în serie atribuite lui Jack Spintecătorul au tulburat
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
același timp o atare stăpînire fascinantă a auditoriului. Vorbeau și ochii și fața și mîinile, ca la un mim de geniu, înregistrînd o expresivitate plină de infinite aluzii, de subînțelesuri polivalente, cînd ironice și critice, cînd pasionate, dramatice, cînd senine, filosofice. Și vocea, neuitata lui voce, se adăuga la acestea toate. Cuvîntul era potențat într-o muzică ce-i aparținea întru totul, suia și cobora într-o succesiune de tonuri și accente care aminteau de scandarea latină. Ciudatul flux al vocii
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
asupra gândirii filozofice a generațiilor ce i-au urmat. "Dumnezeu e mort" Încă din tinerețe, Friedrich Nietzsche este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea sa filosofică. Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Ideea a primit două interpretări majore: una care susține faptul ca Nietzsche vorbește despre moartea Dumnezeului creștinilor, iar a doua interpretare vorbește despre moartea Dumnezeului filosofilor. Esența cea mai intimă
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]
-
se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
unui rictus dureros, semn că zeflemeaua a ajuns la limită. Sațietatea începe să domnească, iar uzura morală își intră în drepturi. De aceea, trebuie să ai o imaginație foarte săracă pentru ca, după o vîrstă, să mai guști bancuri de inspirație filosofică. Singura împrejurare cînd umorul nu riscă să obosească e cînd personajele înfierate de el sunt disprețuite de toți. E tocmai situația politicienilor. În cazul lor, oricît de lungă ar fi bășcălia, ea rămîne mustoasă prin motivația din care se hrănește
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
personajele preferate este inconfundabilul, și infatigabilul în materie de gafe discursive, George W. Bush. Vă întrebați poate cum de am ajuns pînă aici fără a cita nimic din cuvintele lui George W. Bush. Am avut însă un motiv de ordin filosofic pentru a proceda în acest sens. O afirmație poate fi combătută logic dacă ea conține erori de raționament ce duc la concluzii false, dar o frază care n-are sens, ce pare a fi doar o înșiruire de cuvinte ca
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
momente: de la comicul limbajului dezarticulat din piesele de început, trecînd prin cel al lumii dezarticulate în care lucrurile se multiplică frenetic, pînă la comicul grav al pieselor de sfîrșit. Oana Pughineanu, bursieră a Academiei, a realizat o lectură în cheie filosofică a însingurării ionesciene, scoțînd în relief permanentele dileme existențiale care l-au asaltat pe autorul Scaunelor. Sesiunea s-a încheiat cu comunicarea lui Vlad Zografi, care a pus în legătură nașterea teatrului ionescian cu capacitatea autorului de a privi lumea
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
hoinărit/ Dar acum m-am liniștit/ Borfaș, vagabond, băiat rău/ Dar cum sînt eu sînt al tău/ Cît am fost eu de nebun/ Tu m-ai făcut băiat bun/ Eram vai de steaua mea". Uneori, regăsim și un subtil demers filosofic, în sensul sentințelor carteziene: "Cum a fost a fost/ Ce va fi va fi/ Cum va fi vom ști/ Sau poate nu vom ști"; Cu ce m-am ales în viață/ Ce-am băut și ce-am mîncat/ Și cu
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
terminând cu I. Brătescu-Voinești și Henri Stahl (!). Între aceștia, I. Creangă ocupă poziția 15, între I.L. Caragiale și Dimitrie Anghel. De remarcat că în această secțiune apar texte eclectice, cum ar fi un discurs al lui M. Kogălniceanu, un text filosofic al lui Vasile Conta, un eseu al lui Titu Maiorescu, pagini din jurnalul Reginei Maria, fragmente istorice de A. D. Xenopol și N. Iorga (Revoluția franceză și românii) etc. Antologia are aspect cultural. 16) Milan Kundera, 73 de cuvinte, în "L
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
amintit toate lucrurile acestea? Dintr-un motiv simplu: văd cum în țărișoara noastră apar ori reapar dogme noi. Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai degrabă extraliterare!), care teză presupune deținerea de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil să presupunem urmările unei asemenea "filosofii" aplicate
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
Azar a crescut de mică printre cărți și în preajma unor personalități puternice. Tatăl ei, Ahmad Nafisi, se trăgea din doctorul savant Ibn-Nafis care a trăit cu șase secole în urmă. Arborele lui genealogic cuprindea 14 generații de medici cu pregătire filosofică și literară, mulți dintre ei autori de tratate. Repudiând tradițiile (bune și rele) ale familiei, Ahmad Nafisi a plecat de acasă la 18 ani, a studiat și s-a descurcat în viață de unul singur, a fost un mare iubitor
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
nimicul chiar există. „Specialiștii în filosofie analitică spun că nimic este un substantiv, că denumește o entitate, dar nu e așa - de fapt, înseamnă opusul a ceva care există. Ce e așa de deosebit la nimic? Nu e o noțiune filosofică productivă.” Lawrence Krauss recunoaște că nimicul este greu de definit: “În știință există o mulțime de lucruri cărora este imposibil să le dai de rost în mod intuitiv, dar asta nu înseamnă că ele nu există.” Dificultatea de a înțelege
"Nimicul", greu de definit și pentru savanți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64674_a_65999]
-
de pionier atunci cînd, silindu-se să caute echivalențe pentru termenii lui Platon sau Leibniz, se lasă în voia improvizațiilor pe care propria ureche i le insufla. Aceste improvizații sunt trufele al căror gust salvează fadoarea volumului. Iată de ce Scrierile filosofice e o carte a cărei limbă este mai originală decît autorul ei.
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
opinia justă", termen pe care îl descrie ca fiind un arbitru între înțelepciune și ignoranță. Filosofii Iluminismului scoțian l-au denumit bunul-simț. Astfel, Socrate a fost un sceptic, ca și Diogene, Voltaire, Hume și Nietzsche, nu un constructor de sisteme filosofice, ca Platon, d'Aquino, Descartes și Kant. El a apărat bunul-simț cu un curaj neobișnuit. După bătălia marină de la Nisipurile Strălucitoare, o imensă majoritate parlamentară a votat pentru execuția în masă a căpitanilor care nu ceruseră înapoi trupurile celor morți
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
și Le prelude en ré mineur, iar Proust în À la recherche du temps perdu a evocat Mica sonată a lui Vinteuil. Au făcut bine sau rău Gide sau Proust? Maurice Merleau-Ponty și în special Gilles Deleuze au căutat sensurile filosofice în opera lui Proust (Proust et les signes) precizând că literatura nu copiază realitatea, dar explorează modurile individualității concrete și propune noi maniere de a simți lumea în devenire A făcut rău sau bine Proust că l-a inspirat pe
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]