13,616 matches
-
ce se modifică treptat. Acestea nu sunt adecvate pentru analizarea unor schimbări structurale Și tranziții bruște. 1.3.1.2. Componenta de mediu Dezvoltarea prin prisma mediului are o istorie destul de recentă, reprezentând nevoia de a administra prudent resurse naturale finite - deoarece bunăstarea umană se bazează în primul rând pe servicii ecologice. Ignorarea limitelor ecologice poate submina dezvoltarea pe termen lung. Clapp Și Dauvergne (2005: 3) identifică patru puncte de vedere contemporane cu privire la mediul înconjurător: liberalismul de piață promovează ideea perpetuării
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
de noile tehnologii ale informației, care permit accesul la o cantitate impresionantă de informații într-un timp foarte scurt. Revoluția a IV-a determină Și este determinată de transparență. Activitățile companiilor, industriale sau agricole, furnizorii, capacitatea de reciclare a produselor finite sunt cercetate tot mai minuțios de acționari Și piețe. Companiile devin tot mai atente cu produsele lor, concentrându-Și atenția pe întregul ciclu de viață al produsului - de la extracția materiilor prime până la reciclare. Administrarea ciclului de viață al unor tehnologii
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
spre chakra a treia, acolo fiind transformată și rafinată în energie spirituală, care, la rândul său, este ridicată spre chakra a șasea din creier, sub formă de combustibil pentru cel mai înalt stadiu de practică - restabilind legătura dintre mintea umană finită și înțelepciunea și puterea infinite ale universului, prin propulsarea conștiinței umane înapoi în oceanul vast al spiritului primordial. Pentru aceasta, practicianul trebuie să își conserve toate resursele de esență și energie și să și le transforme în ling-qi, energia cea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
atunci când conștiința predominantă a minții părăsește în liniște și fără efort conștiența duală produsă de cuvinte și de gândirea rațională, dorința senzuală și percepția senzorială și se supune conștienței radiante, înțelepciunii universale și puterii infinite ale spiritului primordial, atunci conștiența finită a minții omenești obișnuite se transformă și se extinde în mod spontan în conștiența transcendentă fără limite a nemuritoarei „Minți Tao”. Această transformare, cunoscută sub diferite nume în limba engleză, ca enlightement („iluminare”), transcendece („transcendență”), liberation („eliberare”) și awakening („trezire
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
rumeur de son peuple joyeux, Nobles Hôtes, vers vous les coeurs suivent les yeux, La France vous salue avec ses forces vives! La Force accomplira les travaux éclatants De la paix, et ce pont jetant une arche immense Du siècle qui finit à celui qui commence, Est fait pour relier les peuples et les temps... Sur la berge historique avant que de descendre Si ton généreux coeur aux coeurs français répond, Médite gravement, rêve devant ce pont, La France le consacre à
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de rătăcire. Eu v-am dus pe această cale, ați fost un obiept dorit pentru observațiunile mele. Eu sânt catolic. Am văzut din juneță madone plîngînde, am auzit narîndu-se despre miraculele sânților, am fost silit să cred tot și am finit necrezând în nemica. Toată religia are de fundament convicțiunea despre esistința și eternitatea sufletului omenesc, pentru aceasta esistă însă așa de puține arguminte ca și pentru adevărul legendelor. Omul e un animal ca și celelalte, are însă, crieri mai dezvoltați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de penetrare științific, până atuncea avântul artiștilor se va sfârși totdeuna într-o obosire prefăcută la urmă în descuragiare. În secțiunea din urmă, vom căuta să dezvoltăm științifice cerințele esențiali pentru dirigerea unei scene. " Originalitatea de espresiune e începutul și finitul a orce arte". {EminescuOpXIV 236} care țintește la sensibilizarea dramei, ele apar în cerința d-a îndreptăți egal frumosul și adevărul. Însă asta e posibil numai prin pătrunderea momentelor amîndorora. Artea reproducțiunei dramatice sensibiliză individualitățile născute de fantazia poetului dramatic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată energia inspirațiunei lor poetice, prin cari s-au edificat față cu acea(stă) copie a realităței în care se reflecta numai viața în aparițiunea ei finită (endlich), o regiune (Reich) de interese ideale, de scopuri conștiute de sine (selblstbewusst), în cari omul privea deschisă o a doua lume de spiritualitate (Geistigkeit) liberă. Actorul cel mare, precum are de-a crea corpuri tipurilor de-o reflecțiune predominantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
riveran, atât regulamentul cât și deciziunile Comisiunii să se execute de organele sale proprii. Deci guvernul român va prezenta Comisiunii Europene un amandament pentru conservarea dreptului executiv al statelor riverane. După cum se știe, Comisiunea Europeană se va întruni deja pe la finitul lui aprilie și, cum se crede, la începutul Lui mai va examina propunerea Barrere. Dar afară de România poate vor prezenta amandamente și alte puteri. [9 aprilie 1882] ["CÎND NE-ADUCEM AMINTE"] Când ne-aducem aminte de bunul simț de - odinioară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate fi considerat pe termen lung decât ca o stavilă în dezvoltarea unei omeniri cu adevărat cuprinzătoare. ― Vorbești cu îndreptățire, nobile Krog. Ba chiar aș vrea să generalizez cele spuse de tine, înclină împăratul cu mulțumire din cap. Singura resursă finită a omenirii este în acest moment forța de muncă... ― Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o în ultima vreme, izbucni Kasser în râs. Oamenii, dacă sunt atât de dornici de a se întinde, ar trebui să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alții, fiindcă s-a împlinit. A ajuns în stare de echilibru. - Dar oamenii nu sunt nemuritori, protestă Alaana. Dorința noastră de a ne întrece și de a ne lupta unul cu altul e tocmai expresia faptului că viața noastră e finită. - Vezi, Augustin! Tu de ce nu ai judecat în felul ăsta? hohoti Zuul. - Fiindcă nu am nevoie de nemurirea ta, urmă Xtyn. Toți cei din această încăpere, chiar și morții, știu că nemurirea pe care ai vrut să ne-o aducă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
titlurile nominale precum "Podsnappery" sau de cele participiale precum "Cut Adrift", întrucît acestea sînt leitmotive sau au mai degrabă o funcție simbolică decît rezumativă.) Multe dintre titlurile de capitol detaliate conțin una sau mai multe propoziții cu o formă verbală finită. De regulă acestea sînt la timpul prezent și concordă cu timpul folosit în rezumat. Această "regulă" este adesea încălcată, totuși: în anumite romane mai vechi, timpurile prezent și trecut par să fie folosite la întîmplare. Această variație a timpului este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ajuta probabil la explicarea alternanței dintre cele două timpuri. Pînă acum, nici naratologia, nici lingvistica nu au studiat acest fenomen în mod detaliat. Pentru început, să ne oprim asupra tuturor titlurilor- propoziție, adică a titlurilor de capitol cu forme verbale finite, în care verbul se referă la actul narativ sau la cel al lecturii 110. Acestea sînt deosebit de frecvente în operele lui Fielding: În care autorul însuși își face apariția pe scenă (Tom Jones, cartea a III-a, cap. VII). Care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
doar numerotate. Evoluția acestei convenții în opera lui Dickens nu este nicidecum liniară, totuși. Dombey și fiul reprezintă o excepție deosebit de interesantă. Dintre cele șaizeci și două de titluri de capitole ale acestui roman, treisprezece conțin o propoziție cu o formă verbală finită. Douăsprezece dintre acestea sînt la timpul prezent și numai unul (!) e la trecut, și anume titlul capitolului XVI: "Ce spuneau mereu valurile". Este o diferență între conținutul acestui titlu și acela al celorlalte douăsprezece la timpul prezent. Titlurile la timpul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu pas de elementele narative care sînt responsabile în primul rînd de reprezentarea intermedierii într-un roman. O interacțiune foarte intimă pare să se desfășoare între conținut și formă. Această dialectică nu este doar un produs al operei în formă finită, ci mai degrabă o trăsătură fundamentală a procesului prin care aceasta este produsă. Teoria narațiunii va trebui să urmărească în continuare această problemă; aici nu vom oferi decît o schemă elementară. Soluțiile propuse sînt formulate intenționat într-o manieră provizorie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de pe cercul tipologic. Această schimbare este vizibilă, de asemenea, în frecvența formei impersonale, care este non-distinctivă în relație cu opoziția persoană, și în predominanța construcțiilor infinitivale și participiale și a fragmentelor de propoziții care nu au un verb cu formă finită. Astfel de practici nu permit nici o concluzie despre categoria persoanei. Dorrit Cohn a pus la îndoială presupozițiile mele potrivit cărora tranziția de la referința pronominală la persoana întîi la referința pronominală la persoana a treia nu implică o distincție absolută. Ceea ce
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
De-a dreptul plictisitor. Fiindcă religiile revelate pot da răspunsuri fără să pună întrebări. Ce e o taină dacă nu o concluzie lipsită de premise? Ce e un miracol dacă nu un rezultat fără demonstrație? Cum poate infinitul să devină finit, nenăscutul să iasă din pîntecele unei femei, Eternitatea să se întrupeze? Cum se întîmplă toate acestea, cînd Dumnezeu își trimite mesajele prin Patimile și Învierea unui Fiu unic abandonat? Acestea sînt întrebări la care se adaugă cele legate de răspîndirea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care nu tolerează decît perfecțiunea. Împinge la dezumanizare. Ceva ce îl înfățișează drept sec, colțuros, viril. Terorizant, inhibant. Opresiv. Îi lipsește respirația, avîntul. Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care îl confruntă pe păcătos direct cu Dumnezeu și infinitul cu finitul, fără recurs, fără întoarcere, fără menajamente. Termenul de mijloc, clasele mijlocii, sînt lucruri uitate de intelectualism. Marxismul lui Marx, de exemplu. Sau Gnoza. Este ineficace pentru că este extremistă. Problema interfețelor a fost întotdeauna punctul slab al monoteismului. "Absolut" vine din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
depăși ritmul în care evoluează natura, același în care crează noi forme, asociei, deveniri; dar el crede absolut sincer în reîncarnare, trăind exact așa cum o recomandă, printre rânduri, în cartea de față. O fi așa, o fi altfel în realitate? Finitul, chiar infimul cunoașterii noastre ne împiedică să dăm un răspuns; oferim însă, în corpus-ul cărții, câte argumente ne-au stat la îndemână. Oricum poate fi vorba de o poveste frumoasă și, mai ales, de una care dă satisfacție dorinței
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
sfida mărginimea vieții lui - așa cum o cunoaște în planul în care trăiește, unde vede în același timp sosiri (nașteri) și plecări (morți) -, prin a-și dobândi nemurirea în operă? Că opera însăși are o viață - deși (poate) mai lungă - totuși finită, e o altă problemă. Oricum, sensul cărții de față ar putea constitui subiectul unui roman științifico-fantastic, iar dacă autorii ar fi avut talentul literar al unui Frank Hubert, ecolog ca formație totuși dar cunoscut mai ales ca autorul seriei “Dune
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
care iau în considerare un astfel de fenomen; ea era, în primul rând un semn de întrebare ce excludea, fie și din punct de vedere matematic, negarea fenomenului în sine: Omul este alcătuit dintr’un număr foarte mare, dar totuși finit, de molecule. Aranjamentul lor, chiar dictat genetic, este totuși opera hazardului (În meioză, diviziunea celulară responsabilă de crearea gameților, deci a celulelor care prin fecundare vor crea zigotul - celula primordială a omului - există cel puțin două procese randomizate: orientarea cromozomilor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a Universului; iar în final, când omul ajunge în segmentul spiritual al Universului, el constată că de fapt acolo e (alt)ceva ce trebuie valorificat, deci îl așteaptă munca, iar nu “pensionarea”, pentru că evoluția nu încetează; ea este infinită, nu finită. Or, discrepanța dintre cele două scopuri enunțate, unul subiectiv, altul obiectiv, face pe oricine să afirme în mod ortodox purificarea omului (1) dar, fără să vrea, să accepte ca pe o consecință cel puțin, slujirea Universului (2) ca, de exemplu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
relație directă cu planul intelectual (ca activități mentale), nu cu cel astral (propriu activităților pasionale) așa cum se obișnuiește a se considera. Viața zeilor este mult mai lungă decât cea a inițiaților, și asta destul de lungă sau a oamenilor, dar totuși finită ( avansează cifra de mai multe sute de mii de ani pentru zeii cei mai elevați), fapt ce nu face altceva decât să sublinieze caracterul de etapă, în evoluția carrierului, și a regnului zeilor. Și în mitologia egipteană zeii sunt finiți
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
finită ( avansează cifra de mai multe sute de mii de ani pentru zeii cei mai elevați), fapt ce nu face altceva decât să sublinieze caracterul de etapă, în evoluția carrierului, și a regnului zeilor. Și în mitologia egipteană zeii sunt finiți; Cartea egipteană a morților menționează câteva durate ale vieții lor: zeița Mehen − un milion de ani, iar Horus trăiește două mii de ani . Ei sunt supuși aceluiași ciclu de viață, la alt nivel însă, ca și oamenii: naștere, creștere și degradare
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Realitatea Unică, Cauza Primă a Universului infinit. El este, prin urmare, de neatins, citând Moliftele lui Vasile cel Mare, arată în acest sens: “nimenea din oameni nu l’a văzut, nici poate (s.n.) să-l vază”. </footnote> atât pentru noi (finiții), cât și reciproc. Conform , “el nu poate fi cunoscut prin speculație mentală chiar de către cei mai mari filosofi și nici de către rishis (filosofi mistici, n.n.) și suras divini, persoane care cunosc conștiința divină”. Pentru că e vorba de relația finit −infinit
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]