6,379 matches
-
motivul care a determinat-o să aleagă acel nume pentru tabără: „O să vă mărturisesc faptul că eu sunt bucovineancă la obârșie și mă mândresc cu asta. „Dor de Bucovina” poate pentru că niciodată, oriunde merg în lumea asta mare, nu simt fiorul acela al veșniciei așa cum îl simt atunci când pășesc pe meleagurile bucovinene, meleaguri binecuvântate de Dumnezeu printr-o frumusețe mioritică. Dacă Dumnezeu are o casă cu certitudine o are în Bucovina. De asemenea, de fiecare dată când pășesc pe iarba de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
M-am scris pe-un colț de vânt pentru Iubita” de unde vin ? dintr-o răscruce de gust pelin și altul dulce în zborul lin o adiere de rozmarin ca mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să rămân la ceas de seară lângă-al tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt să
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
ca și vântul... Fără vreun ghid, fără îndrumători, Am străbătut în lung și-n lat pământul Și la final găsit-am doar mormântul, Împodobit cu jerbe și culori. Un pas mai am, atât, ca să trec pragul! Privind țărâna rece, mă-fior... Îl chem pe Domnul Păcii cu tot dragul, Căci mi-a purtat în mersul vremii steagul Și m-a făcut prin El, biruitor. Îți mulțumesc Isuse, pentru harul De-a fi un om schimbat și înnoit, Ai suferit și crucea
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
cu fetele, Le desfacem pletele Și le sărutăm cu foc Prinzându-le de mijloc, Le-arătăm din ochi iubirea, Oameni mari, în toată firea! Le-nmuiem cu mângâieri, Ca pe vremuri, cavaleri, Oferim buchet de flori Să le treacă mii fiori, Dar când ele sunt încinse Și doresc să fie atinse, În adânc de trup iubite, Să se simtă împlinite, Ce ne facem noi cu știința Dacă ne-a lăsat putința? Cu ce scuze să venim, Repede să le-mblânzim? Poate
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
vecie. Izvorul din pădure știe taina Ce ne-a legat pe veci pe amândoi Nu Cupidon ci cerbul ne-a dat haina Și-a plăsmuit doar unul din noi doi. Ne cântă azi pădurea fermecată De-ale iubirii noastre dulci fiori Povestea dintre un băiat și-o fată Va dăinui cât vor fi cerbi și zori. Referință Bibliografică: IZVORUL / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
UNUI SCULPTOR) Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poți auzi în pietre, de te-apleci, un glas ce vine de departe, acolo e un suflet ce se zbate cuprins fiind de fiorii reci. Frumos, tu pune mâna pe o daltă și din înțeleapta ta pornire, cu suflet cald și cu simțire va răsări o operă de artă. E sufletul pietrei din vremuri străbune, tu scoate-l afar’, el trist va apune! Referință
POŢI AUZI ÎN PIETRE (UNUI SCULPTOR) de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383972_a_385301]
-
erau și gureșele păsări ce povestiră și povestiră cu lux de amănunt ce auziseră în poiană de pe deal. Ușor, ușor, așa cum se duce vorba în micile localități, vorba ajunse la un flăcău ce se recunoscu în poveste și îl trecură fiorii... Și nu numai el, dar și ceilalți din jur îl văzură stând de vorba în poiana ascunsă de pe deal. Cum nu puteau ajunge și le plăcea noutatea situației acceptară ca real totul. Degeaba se tot jură flăcăul că el nu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
Dar el știa bine că de ceva timp în urmă tot visa o fătucă subțirică și ascunsă între gânduri ca și florile printre spice. Nu știa de când, dar se trezise cu același vis că îl tot urmărea, de aceea și fiorul cînd auzise prima dată descrierea lui. Supărat, se închise în turnul cel vechi al așezării și în văzul tuturor puse să fie încuiat cu lacăte și lacăte și stătu așa zile și zile... Acum toți se convinseră că el nu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
mai rafinate torturi inventate vreodată. Un drac foarte al dracului le citea celor de față ce se mai vorbea despre ei acum prin lume. Toți osândiții secției fuseseră celebri la viața lor, iar lecturile făcute cu mult sarcasm le dădeau fiori de groază și lacrimi de mânie. Tocmai fusese citită compunerea elevului Tunceai și, în timp de fostul Mare Han își mușca mâinile de oftică și se dădea cu capul de pereți, nesimțiții de Hitler, Tito, Che, Bocassa, Nabucodonosor și alții
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
și agitația din somn mă trezesc, buimac și lac de transpirație. - Să-i spui părintelui Popa Ștefan să-ți citească din cartea sfântă. - Sau la vrăjitoare să-mi descânte! - surâse soțul. - Te rog, nu face astfel de glume! Mă trec fiorii când îmi amintesc de chipul său hidos. - Am un plan! Într-o zi mă voi aventura pe drumul din vis. - Să nu te rătăcești pe acele coclauri și până seara să te întorci acasă. Nu vreau ca noaptea să-mi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Nu vreau ca noaptea să-mi dănțuiască împielițații pe la fereastră și de spaimă să pierd copilul. Și evită Pădurea Blestemată. - Am pătruns pe marginea sa când eram copil. Mi s-a părut o liniște apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii spuneau că a fost o vreme când nici păsările nu zburau pe deasupra codrului. Nu se auzea nici un tril, nici un urlet de animal sălbatic, doar foșnetul frunzelor, vuietul vântului și dezlănțuirea cutremurătoare a trăsnetelor
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre negre care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
troienesc dorințele sub versuri Și oameni de zăpadă-mi pun pe cale. Jaloane pentru miile de sensuri, Desprinse din poveștile regale. În zilele și nopțile din urmă, M-au frământat dorințe ce-s ascunse În gândurile înecate'n brumă. Sub recele fior de dor pătrunse. Așa cum iarna schimbă-acum natura, Albind-o cu zăpezi imaculate. Curând în inimi va veni căldura Și ne-om iubi prin flori, pe săturate! *** Referință Bibliografică: Îmi troienesc dorințele sub versuri / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎMI TROIENESC DORINŢELE SUB VERSURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384014_a_385343]
-
produce un fenomen galactic, tânăra domniță “dulce și suavă”, vorba lui Bolintineanu, zâmbește tainic și râde ușor arătându-și doar o secundă șiragul de cleștar al dinților. Surâsul ei este atât de cald, de intim, încât pe Ștefan îl trec fiorii. În sfârșit i-a văzut privirea îndreptată țintă către el, i-a admirat acei ochi căprui încărcați de viață, ușor melancolici, adumbriți de gene mătăsoase, nasul mic, fin, buzele pline, delicat conturate, obrajii rotunzi cu gropițe care îi sporesc șarmul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
întins mâna. “Nu-i nimic, data viitoare sigur vom fi mai îndrăzneți” îi răspunde tânăra. Decriptează imediat optimismul ei molipsitor. El prinde aripi și pulsează “așadar va fi și o dată viitoare!!”, iar speranțele, misterul, emoțiile unei noi întâlniri îi dau fiori teribil de plăcuți. O pulbere fină, aurie, cerne razele blânde ale soarelui, asaltând biroul și dezmierdându-i mușcatele de pe pervaz. Sufletul său este o sărbătoare divină, iar emoțiile reîntâlnirii îl asaltează, dându-i o stare de grație sublimă. De 8
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
la tâmplă, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva foare important... am botezat macheta de la tine, i-am spus „Cuibul visurilor”. Râde usor...cu gura cu buze pline, ispititoare...Și atunci mâinile lor se ating pentru prima dată și fiorii îi cuprind instantaneu. Poate că își amintesc amândoi citatul lui Stendhal “Cea mai mare fericire pe care o conferă dragostea e prima atingere a mâinilor a doi îndrăgostiți”. Ochii lor se pipăie, se cuprind, iar trupurile se topesc în furtuna
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
treceai peste aceste evenimente cu nepăsarea care caracterizează această vârstă. Vârsta primei țigări fumate în toaleta școlii, primei sticle cu bere, un sărut furat de către vreun coleg mai îndrăzneț după care nu regretai niciodată sau poate prima clipă când simțeai fiorii cum te cuprind în brațele vreunui partener sau partenere, din timpul unei nebunești partide sexuale. A sunat clopoțelul pentru ultima dată și în liceul eroilor noștri, unde elevii claselor a XII- a, îmbrăcați cu toții în tradiționalele robe negre și tocă
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
-un înger se umplu de lumină Adâncurile ființei și cele mai de jos, Simți zbaterile tale în trup cum se alină Și gândurile toate se umplu de miros; Când te privește-un înger cu ochi dumnezeiești Auzi cum îți pătrunde fiorul sfânt în soartă Și inima tresaltă din pruncul care ești, Un prunc de care nimeni nu poate s-o despartă! Când te privește-un înger și el te cercetează, Uiți toată-amărăciunea rămasă de sub vremi, Vederea lui ne fie în suflet
CÂND TE PRIVEȘTE-UN ÎNGER... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384095_a_385424]
-
mori!). În secțiunea Printre cuvinte..., recunoașterea tăriei cuvântului ca „hrană de suflet, alint de mamă” (Cuvântul) ori valoare morală, evadare-n libertate absolută ori metaforă în stih devine o neliniște ce se strecoară grav în conștiința de poetesă. Îi dă fiori rostul de poet: „Rămân captivă-n foaia plină de gânduri” (Forța Cuvântului), „mi-e hărăzit să-mi risipesc/ cuvântu-n patru vânturi” (Poésie”). În imediata apropiere - Când pietrele vorbesc... -, stă un ciclu în care Olguța Luncașu Trifan explorează motivul pietrei
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
Condurache în fanteziile tale erotice neconsumate? Sau mă înșel eu și tu nu mai ai centura de castitate pe tine? - Ce satisfacție poate avea o tânără în brațele unui imberb de vârsta noastră? Când vrei să simți cum te trec fiorii, ai nevoie de cineva cu experiență, nu de un adolescent neexperimentat, o tot ațâța Angela pe colega sa încercând s-o atragă într-o discuție din care să poată trage concluzia dacă au ceva în comun cei doi. Trecând pe lângă
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
în mine întârzie o liniște suspectă, cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte și din oglinda goală răsar culori de orgă; se scaldă-n bruma dealurilor zarea și eu măsor cu ochiul depăratarea, tăcere e ca la-nceputul lumii, fior rotund ce moare ca un dor, eu îmi aștern în mine pat de taină ca să visez în el ce mi-a fost drag: ochiul tău de cicoare și buza trandafir, salcie plângătoare, lângă ruinele tale aș sta o viață-ntreagă
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
ai dat o șansă ! îi spune copleșit de emoție . - Nu trebuie să-mi mulțumești, nu ți-am dat numai ție,mi-am dat și mie o șansă. O șansă la iubire ! Simțea că e așa .De fapt simțise asta de când fiorul dragostei năvălise peste ei,în spațiul strâmt al „taxiului ” ce îi purta prin filmul vieții. Îi prinde mâna ,simțindu-i căldura, și se pierd amândoi într-o sărutare fierbinte,pe care și-o doresc eternă.... * - Rol principal ?! Parcă spuneai că
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină ca-ntr-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, ca umbre dansând în noapte, celor ce-s fricoși din fire le dau reci fiori de moarte. Unele dintre morminte, unde morții n-au odihnă, de spirite-s bântuite. Că-n noaptea lor nu au tihnă. Până-n zori, ca-ntr-o poveste bântuie ștrigoi fioroși. Vraja lor se risipește la cânturile de cocoși. Atunci se
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]