2,868 matches
-
de dl. Dragnea să conducă „cu sufletul” Internele, e protejată de întrebările ziariștilor de câțiva parlamentari PSD, care și-au luat în serios rolul de bodyguarzi. Partidul face o demonstrație de forță, anticipând anii care vor urma: putere supradimensionată, opoziție firavă, presă ținută pe la uși. O stare de urgență plutește în aer. S-a pierdut timpul, țara a fost deturnată de la cursul ei firesc. Un an de tehnocrație a distrus ceea ce s-a construit cu migală în decenii. Unii au scăpătat
Ia de la Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/339004_a_340333]
-
bâta. Doar în ultimele luni, am putut observa în România acțiuni mai mult sau mai puțin subtile în acest sens, fie cu telefonul, fie cu legea. Ceea ce ar trebui să provoace îngrijorare nu sunt tentativele în sine, ci reacția destul de firavă a societății. Despre libertatea presei. Mass-media din România nu mai este apanajul unui regim totalitar, așa cum era înainte de 1989. Nu este însă nici liberă. Pentru cei care încă nu au realizat acest lucru, a fost acaparată în mare parte de
Cea mai mare vină pentru starea actuală a societății românești o poartă elita intelectuală, nu politicienii. Câteva idei periculoase () [Corola-blog/BlogPost/338446_a_339775]
-
ce prăpăstii te îndrepți sau pe ce culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna. „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SUNT Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt... Sunt clipa care zboară spre eternitate. Mireasma viselor, pierdute-n poala Lunii, Un zbor firav cu aripile înghețate Într-un sfârșit de toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează zarea, Când după-o ploaie rece nu se
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
oare câte generații?, petreceau ziua de vară altfel, într-o casă modestă, răcoroasă, ancorată, ca un gând de filosof, pe malul unui lac sau al unei ape curgătoare ca vremea. Vorbesc de timpuri cu mult mai încoace față de locuința lacustră, firavă și incomodă, contemporană fiarelor preistorice, poate uriașilor legendari, zeilor: cum să-i negăm (la zei și uriași mă refer) dacă nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
iar corabia în ansamblu semnifică măreția și mobilitatea iluziei. În Garderobierul, câtă vreme personajele se mențin în tatonare, atât va dura și iubirea lor, pe atât de efemeră, iar dezamăgirea, generată într-un asemenea eveniment ca dragostea, aici, ca personajele firave să nu se anuleze, se va transforma în nedumerire. Pregetarea este și un artificiu de a menține firul narativ. Cele două personaje, Diodor și Agripina, cunosc avataruri care prilejuiesc autorului reflecții profunde pe seama singurătății ca mijloc al cunoașterii de sine
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
semn că vrea să se culce. În urma ei a rămas mirosul de lavandă, care nu-l încânta. În plus, nici Irina nu i se părea prea atrăgătoare, deși trăsăturile ei erau deosebite: subțire ca o trestie, ceea ce o făcea prea firavă, cu fruntea puțin cam îngustă dar sub care străluceau, ca două rubine, ochii migdalați și inteligenți, tenul subțire și puțin rozaliu. Vocea, dobândită probabil în împrejurările create de peregrinările sale, era caldă și parcă te îndemna să te apropii de
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
oare câte generații?, petreceau ziua de vară altfel, într-o casă modestă, răcoroasă, ancorată, ca un gând de filosof, pe malul unui lac sau al unei ape curgătoare ca vremea. Vorbesc de timpuri cu mult mai încoace față de locuința lacustră, firavă și incomodă, contemporană fiarelor preistorice, poate uriașilor legendari, zeilor: cum să-i negăm (la zei și uriași mă refer) dacă nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
ea presupune că Gigel, așa loaza cum e el, este cunoscut de restul clasei - ceea ce nu e cazul României în SUA. Nu vreți să știți câți dintre americani n-au habar unde e România pe glob și nici cea mai firava dorința să afle. Darmite să știe că Bucharest e capitala acestei România. Bernie este un candidat de prim-plan al campaniei prezidențiale. Afirmația lui, înainte de orice, a făcut un mare serviciu României, aducând în mintea a milioane de americani numele
Don`t get butthurt, internăucilor! () [Corola-blog/BlogPost/339053_a_340382]
-
Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am născocit o Lună peste toate Bifând stele aprinse între timp, Cu dragoste am împletit în noapte Drum nesecat, vărsat în anotimp. E liniște acum peste poiene, Firave seri se scurg visând duios, Gându-mi sărută somnul de pe gene, Hrănindu-mă cu tot ce-i mai frumos. Iubirea mi-a dospit în palma stângă Jocul de-a viața, fără de coșmar, Karmei, încearcă lacrima să-i frângă Luminând zilele
ZBOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340768_a_342097]
-
risc. Chiar dacă mereu gem de-atât efort, orice fel de greu zâmbind îl suport, Ne-ncetând să sper că mai am ceva vieții să-i ofer din menirea mea. Încotro? Și-n demult și-n azi par deopotrivă cenușă scurmând sau firav jăratic, încercând să ies cu câte-o eschivă când sunt ostatic. Mă simt vinovat că am fost, că încă mai jupoi grăbit clipele-n derută și urlu când sap într-un rest de stâncă ultima rută. Nu mai știu ce
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului G H I O C E L... Ghiocel, floare plăpândă Ce răsari de sub zăpadă, Tu faci creanga tremurândă Să tresară... în livadă! Ai în chipul tău firav Nestemată gingășie, In parfumuri ceva grav, O mireasmă mereu vie... Ai venit și-a ta prezență Ne vestește primăvara Care sveltă-n consistență V-a înmiresma iar țara. Ghiocel floare plăpândă Ce răsari, gingașă floare, Te aștept și a mea pândă
GHIOCEL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341292_a_342621]
-
burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! - exclamă Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
la Antena 3. Banciu se hlizea, bătându-se cu pumnul în piept, că a avut dreptate ș.a.m.d. Era o bucurie cvasigenerală peste țară! Mă mir că nu s-a ieșit în piețe cu steaguri găurite! Despre minunea reînvierii, firave speranțe. Pentru asta trebuie credință! De unde? Când mulți români reneagă însăși credința milenară a neamului! Greu blestem! Poate după construirea Catedralei Neamului și reconectarea la sistemul energetic planetar, să se mai schimbe ceva! A câștigat, a câta oară, tatăl Ebei
TABLETA DE WEEKEND (58): DIN NOU. NE-AM ÎNFRÂNT! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341308_a_342637]
-
dea foc inimii și să mă împingă de a merge mai departe până la capăt, cu orice risc. Andrada o luă într-un gest spontan în brațe pe prietena sa și o sărută pe ambii obraji, strângând-o la pieptul ei firav, surprizând-o pe Deea. - Suntem amîndouă încă virgine la douăzeci și unu de ani? spuse ea mirată. - Așa se presupune, după cum am aflat acum! Nu m-am lăsat impresionată de toate declarațiile de dragoste ce mi s-au făcut încât să-i ofer
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
pe plajă ne găsim un locușor, Te contemplu cum numai toată te-ai udat, Cum ți se umflă pieptu de-un mister aflat! Oh, viata-mi de-ai fi amoruri că acum ritmând, Obscurile-mi doruri strabune-n râuri invingnd, Cu firava-ti mâna în a mea simțind la nesfârșit, Cum și cei mai mari oameni ai lumii s-au iubit!... Referință Bibliografica: Vroiam să-ți spun... / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767, Anul III, 05 februarie 2013. Drepturi
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
aripile lor. Și... barierele? Dacă nu pot fi rupte, există destule variante de a fi ocolite, sărite, căci drumul nu se oprește odată cu ele, ci doar când hotărăști tu. Nu închide cutiile cu vise de demult! Chiar dacă timpul îți pare firav azi, îl poți întări prin voința ta. Stop! Pune indicatorul acesta peste ,,prea târziu!” Arde-l din gândurile tale și înlocuiește-l cu: ,,mi s-a dat o șansă, trebuie să lupt pentru ea!” ,, Fă primul pas cu încredere! Nu
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
îngerul ce mă veghează pas de pas? De pe mânia oarbă-mi ridici vălul greu Și scâncetul durerii, mi-l vindeci cu-al Tău glas. Cum aș putea, când ghearele ispitei A sufletului goliciune îmi arată, Să nu observ cum inimei firave Îi este bine, căci de Tine-i apărată? Cum aș putea, să nu îngenunchez Înaintea Ta, o, Preabunule Iisuse ? Căci Tu ești umărul de care mă rezem, Ești podul către cer, unde pașii mă vor conduce. Cornelia Vîju Referință Bibliografică
CUM AŞ PUTEA? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341449_a_342778]
-
cărările pierdute... MÂNA CE-A FOST O VIOARĂ Pe câmp amiroase a floare de răi Un abur curat răsărind din pământ Mi-atârnă un vis de o coama de vânt; Călcata mi-i târna de slobozii căi. Mi-e glasul firav fiindcă-i nechiotit Să dau mărturie cu el, nu văd rost De nici nu mai știu: am fost, nu am fost? Un vers se preschimba în plâns hohotit. Îmi sângeră-n carne rebelul fluid Când vin să te-ntâmpin precum
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
a oricărei rostiri artistice de geniu, anume esența însăși a magistrei fibre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieșită din comun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitate extrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea mult lut și înconjurată realmente de prea puțin spirit) prin șoapta abia rostită a stihului metamorfozat cu inteligență și delicatețe în silaba increată, parcă, a unei ode divine semnate de un înger cu aripi
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
Aceeași forță de care vorbeam, cumulată cu viteza vântului și cu celelalte două de care am amintit, și-au dat mână cu mână (mai bine zis vector cu vector) împotriva mea, cu urmări din cele mai neplăcute nu doar asupra firavei mele făpturi, ci și - mai ales - asupra cozii pisicii, peste care m-am rostogolit în încercarea mea neizbutită de a păstra echilibrul sacului (cu pietre sau cartofi, cum doriți). Cum forța de atracție gravitațională e direct proporțională cu masa corpului
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
care se auzea melodia săltăreață a unui buzuki. Asta da muzică, părea să-mi spună, legănându-și cu grație mâna în ritmul ei. În cele din urmă, toropit de soare, obosit, mă așezasem să mă odihnesc pe iarbă la umbra firavă a unui tulipier. Gestul meu stârnise nedumerire. Ba chiar îngrijorare. Pe loc se adunaseră câțiva laolaltă ca să aprecieze situația. Păreau să dezbată asupra motivului care mă determinase să mă așez acolo, când proxima bancă se putea zări la doar câțiva
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
o, Sfânt Pruncuț într-o iesle, nu-n pătuț. Te-ai născut în ieslișoară Doamne-n pântec de Fecioară. pe când Steaua s-a oprit și pe bolt-a poposit, chiar deaasupra unui sat străbătut în lung și-n lat de firavi și blânzi păstori deșteptați din noapte-n zori, de suave voci cerești și colinde îngerești. Care cântă-n cor : Mărire, întru cei de sus, Iubire și-ntre oameni pe pământ pace și bunăvoire! Prin dumnezeiscul dar ieslea deveni altar, căci
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
neegal cu nimeni, de simpatic, își apuca poalele hainei și le smuncea, își dădea palme peste cap și o înghiontea pe parteneră, făcând-o de „tot râsul”în fața publicului. Pe când ea, blondă, frumoasă, delicată, ca un fir, cu un glas firav, ridicat treptat în timbrul revoltei feminine, apte să se preschimbe în uragan, îi restituia lui Jean Constantin câte o scărmăneală care îl incita și mai tare...! ...Și uite-așa se dospea coca pâinii comicului cel mai bun, crescut din sămânța
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]