4,728 matches
-
textual, sistemul care are entropia cea mai redusă, grad minim al dezordinii, este hipotextul primor dial. Iar în mitologie, entropia minimă s-a înre gistrat in illo tempore. Noi nu percepem trecerea timpului, ci succesiunea stări anterioare-stări ulterioare, ceea ce, spun fizicienii, nu e semn al trecerii, ci al asimetriei timpului. Creșterea indicelui entropic se aplică și în intertextualitate. Idealul-tip este un "ou întreg", iar varianta este "oul spart". "Reperăm mitul într-un text grație constanței cantitative a unei serii de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ispitiți să considerăm că realitatea în care se mișcă "sărmanul" Dionis este doar o proiecție: a gândirii lui, decor citadin cu iluzorii imobile mărunte și rău zidite ori peisaj ozonat cu munți înșelători și văi prea adânci. Efectul a ceea ce fizicienii de astăzi numesc principiul holografic, în virtutea căruia universul se prezintă ca o structură informațională bidimensională, iar mediul înconjurător și noi am putea fi o proiecție holografică a proceselor fizice care au loc pe o suprafață bidimensională și îndepărtată. Acest principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a unor intuiții cosmologice, totodată. Și în gândirea indiană există concepția formării universului prin expansiune. Însuși cuvântul Brahman își are originea în verbul brh = "a crește", "a se dilata", fapt apreciat și de fizicieni (Bhose: 2009, 82; 2013, 20). În lumina concepțiilor științifice de astăzi, și despre Einstein se poate spune că a intuit adevăruri greu de verificat în urmă cu un secol sau imposibile (dacă admitem că există astfel de cugetări). Teoria relativității
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a diferențelor care neuni formizează fluidul cosmic continuu, oferă fundamentul pe care se va ridica un nou edificiu, inclusiv cosmologic, ulterior redactării modelelor lui Merleau-Ponty: teoria "găurilor negre" aparținând lui Stephen W. Hawking. Întoarcerea în timp este posibilă, ne asigură fizicianul, chiar dacă deocamdată la nivelul unor particule mai mici decât boaba spumii, a cărei dimensiune o captează pe cercetătoarea și editoarea operei eminesciene de la Ed. Minerva ("un punct, un atom... ca unda, ca raza, boaba spumii"): "imagismul eminescian al boabei spumii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora". 3 Antropologul francez vorbește despre societăți care produc extrem de puțină dezordine (fizicienii le-ar descrie în termeni de entropie moderată) și care manifestă tendința de a se menține, deși vag, în starea inițială, ceea ce explică, de altfel, faptul că ele ne apar ca societăți fără istorie (Entretiens avec Claude Lévi-Strauss, Georges CHARBONNIER
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers aflat într-un puseu de retrospecție îi povestește unui prieten despre întîlni-rea sa cu savantul Henry Maartens (laureat al Premiului Nobel pentru fizică), petrecută cu aproape trei decenii în urmă, pe cînd naratorul era doctorand sărac, aflat în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o transcriere neglijentă, k a devenit h și așa s-a ajuns la forma actuală a acestui nume de familie. Familia mea s-a constituit repede. După ce am terminat facultatea, în 1957, m-am căsătorit cu soțul meu, care era fizician, absolvent al Facultății de Fizică din București, apreciat aici de către profesorul Procopiu, care l-a angajat imediat ca asistent. Asistent era soțul meu și în momentul căsătoriei. Am avut o fiică, Alina. Era extraordinar de dotată intelectual, dar natura, care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
E.S.: Și în artele plastice, ca și în muzică era acasă. Ca să nu mai vorbim de estetică. E.M.: Dar despre "transdisciplinaritatea" promovată de Basarab Nicolescu aveți o părere? Autor al unei minunate cărți despre Ion Barbu scrisă prin anii '70, fizician de altfel, plecat de multă vreme în Franța, încearcă astăzi să se impună ca un fel de guru al unei noi paradigme, susținut de tot felul de semidocți impresionați de o inteligentă operație de "marketing" cultural, impostori care evită să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
astăzi, evidența complexității lumii moderne este un act impertinent, suspect, pentru că antimodern. Merită să lămurim un aspect ambiguu. Nu discutăm aici conținutul științific al conceptului de complexitate, nu e vorba să repunem în discuție utilitatea acestei idei, de exemplu pentru fizician. Dezbaterea e de cu totul alt ordin. Oare putem pune pe același plan teza complexificării materiei legată de teoria bing-bang-ului (trecerea de la "supa primară" la multiplicarea relațiilor între componentele ele-mentare ale materiei) și senzația noastră, convingerea că avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
le crea realitatea fizică: cînd se aflau între ei sau privindu-se în oglindă, nu se mai vedeau "negri". Dezbaterea asupra realității fizice nu poate să nu țină cont de controversa din domeniul fizicii cuantice care a animat comunitatea de fizicieni în anii 1930. Componentele elementare ale materiei atomi, electroni, fotoni... există "cu adevărat"? Într-un fel răspund Albert Einstein, Max Planck, Erwin Schrödinger sau Louis de Broglie și cu totul altfel răspund reprezentanții școlii de la Copenhaga și Göttingen (Niels Bohr
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
furnizeze o imagine a realității fizice: particulele sunt, trebuie să fie, elemente care există în mod obiectiv. Louis de Broglie crede, la rîndul său, că undele sunt o realitate obiectivă: "Asistînd la un fenomen de interferență și de difracție, un fizician eliberat de orice idee teoretică preconcepută, nu poate să nu aibă foarte puternic impresia că se află în fața unei propagări de unde reale și nu a unei simple reprezentări probabile care n-ar exista decît în mintea sa." Ca și Einstein
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
eliberat de orice idee teoretică preconcepută, nu poate să nu aibă foarte puternic impresia că se află în fața unei propagări de unde reale și nu a unei simple reprezentări probabile care n-ar exista decît în mintea sa." Ca și Einstein, fizicianul francez afirmă că e necesar "să păstrăm concepția unei realități fizice independente de observator și să căutăm așa cum a făcut-o fizica clasică o reprezentare clară a proceselor fizice în coordonatele de spațiu și de timp." Se întîmplă deseori ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la polul opus. Tu crezi în Dumnezeu care dă cu zarul, eu în reguli care dirijează o lume în care există, în mod obiectiv, ceva pe care încerc să-l determin în mod speculativ." Pledînd pentru revizuirea radicală a atitudinii fizicianului față de realitatea fizică, Niels Bohr propune să se vorbească despre "fenomene", dînd o definiție precisă acestui termen: "efectele observate în condiții experimentale date." Ce este lumina? Un anumit dispozitiv experimental o face să apară de natură ondulatorie, un alt dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se vorbească despre "fenomene", dînd o definiție precisă acestui termen: "efectele observate în condiții experimentale date." Ce este lumina? Un anumit dispozitiv experimental o face să apară de natură ondulatorie, un alt dispozitiv o face să apară de natură corpusculară. Fizicianul nu poate atribui o realitate independentă unui "fenomen". Fizica studiază nu realitatea fizică, ci acte de observație care produc "fenomene". Bohr crede că raționamentul științific trebuie să părăsească ideea unei realități fizice elementare, cu existență independentă de procesul de observație
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
abandonat: "Este greșit să crezi că scopul fizicii este de a afla cum e construită natura. Fizica se preocupă doar de ceea ce putem spune despre natură." Altă reacție notorie aparține lui Wolfang Pauli: "Este probabil ca, la ora actuală, orice fizician fără prejudecăți să considere că demonstrat faptul că cuantele de lumină au tot atîta (la fel de puțină) realitate fizică cît au și electronii." Refuzînd în mod explicit ideea de realitate fizică, Werner Heisenberg susține că particulele sunt forme matematice create de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Heisenberg susține că particulele sunt forme matematice create de spiritul uman: "Particula elementară nu este o particulă materială în spațiu și în timp, ci, într-o anumită măsură, doar un simbol prin care legile naturii apar într-o formă simplă". Fizicianul observă nu atît natura, cît natura supusă metodei sale de investigație, insistă Heisenberg care își precizează astfel poziția filosofică: "În știința modernă a naturii, la bază nu se mai află un obiect material ci o formă, o simetrie matematică. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ci o formă, o simetrie matematică. Și cum, în ultimă instanță, o structură matematică este o creație intelectuală, putem afirma precum Faust al lui Goethe: "La început a fost cuvîntul Logosul." Chiar dacă mai puțin virulentă, dezbaterea continuă și astăzi printre fizicieni 161. Iată cum, realizînd aceleași experiențe, folosind aceleași echipamente, avînd la dispoziție aceleași date experimentale, mari oameni de știință au apărat puncte de vedere radical opuse în privința realității fizice. Unii, precum Einstein, au adoptat teza M1. Alții, precum Bohr, au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pare, să treacă în cele din urmă de cealaltă parte. Există și cei care, precum Heisenberg, au apărat în mod explicit teza M2. Să reluăm una dintre problemele cheie ale controversei: ce reprezintă echipamentele concepute și puse la punct de fizician pentru a-și realiza experiențele? Potrivit specialiștilor realiști, dispozitivul permite observarea comportamentului real al particulelor elementare de materie. Din perspectivă constructivistă, este vorba pentru a ne exprima în termenii noștri de un ansamblu de posibile și imposibile (create mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la fel de greu de demonstrat ca și existența sa. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în special: lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în special: lumina este ondulatorie și corpusculară. Nu trebuie să alegem între cele două viziuni, sinteza nu este posibilă între teorii care se opun, fizica nu poate rezolva contradicțiile, fizicianul trebuie să le accepte și să le expliciteze. Bohr dă termenului de "complementaritate" un sens nou și precis: o relație între "două moduri de descriere care se exclud reciproc", dar care sunt "în mod egal necesare". Al doilea aspect al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Posibilele și imposibilele noastre nu se sprijină pe nimic altceva decît pe ele însele. Pămîntul de sub picioare nu e sigur. Am ajuns la sfîrșitul zilei noastre în străfundurile materiei. Am căutat un pămînt sigur și n-am găsit nici unul", scrie fizicianul Max Born173. Realismul presupune că suntem puternic constrînși de "ceva" exterior, de realitate. Constructivismul stipulează că ne închidem în bucla pe care ne-o creăm. Suntem prizonieri și liberi. Eu sunt, noi suntem o buclă; bucla noastră este, cu bune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
propun orchestrații „din artileria grea” pentru a răspunde acestei nevoi. Dar ele întrețin astfel fenomenul. Cum s-a ajuns în această situație în care tinerii consumatori de muzică au urechile bombardate și afectate de dispozitive emițătoare de muzică din ce în ce mai agresive? Fizicianul și informaticianul Suhas Sreedhar consideră că evoluția este de ordin tehnic: când CD-ul și-a făcut apariția și a înlocuit discul de vinil, natura informațiilor sonore înregistrate pe disc s-a schimbat și a supus urechea unei supra încărcări
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
am putea spune pe aleatoriu, pe imprevizibil, pe soluții multiple de rezolvare a misterului inițial, pe singular și efemer, pe hazard. Cunoașterea ficțională nu e una transmisibilă, obiectivă, riguroasă, ci una impalpabilă, irațională aparent, precum electronul din celebrul experiment al fizicienilor, care, lăsat de capul lui în fața a două fante, trece simultan prin ambele, sau doar prin una, sau prin niciuna, dar dacă îi așezi lîngă una din fante un "ochi", un observator, se cu mințește brusc și o ia doar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu suscite întrebări despre relația tot mai strînsă și mai perversă dintre literatură și realitate, în care cea dintîi încearcă să fure prim-planul, să o construiască și să o determine pe cea din urmă... De fapt, cîtă vreme și fizicienii ne tot spun de cîteva zeci de ani că nu există o realitate unică și că mintea noastră generează universuri paralele la fiecare decizie pe care o luăm, de ce nu s-ar face și romanul ecoul unei asemenea simultaneități, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acești scriitori repune în discuție percepția lor despre realitate și, pornind de aici, despre realitatea noastră personală. Atunci cînd, din motive diferite, aceasta e greu de asumat, autoficțiunea reprezintă o ieșire de urgență aflată la îndemînă. "Realitatea este plastică", afirmă fizicianul și eseistul trans disciplinar, Basarab Nicolescu, în volumul Qu'est-ce que la Réalité? / Ce este Realitatea? Propunem deci o abordare a lui Cioran și Roussy în această perspectivă cuantică, ce ne pare mai apropriată, și care susține că întreaga realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]