3,537 matches
-
vedeți și dumneavoastră cum e... să trăiești fără lovele! 2. În lungile voastre vacanțe parlamentare să mergeți la o stână și să faceți un pic de voluntariat! Aer curat, zăpada pân’ la brâu, frrrig și muzica produsă de corul lupilor flămânzi! Auuuu! Lăsați ciobanii să se mai odihnească și ei! Iar ca să demostrați că sunteți „cei mai tari”, luați cu voi doar doi câini... in loc de trei câți sunt limitați de lege! Să vedem ce veți face când vine haita
TELEGRAMĂ DE LA MADRID (1) – D’ALE LU’ MOŞ NICIOLAE de CAMELIA STOIAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354541_a_355870]
-
a creat, o sub pagină anume pentru voi, intitulată sugestiv: „Slova Copiilor”. Această revistă este ca o pâine rotundă din care vă puteți înfrupta pe săturate și să rămână totuși întreagă și caldă pentru toți cei ce se vor simți flămânzi și însetați de frumos, de adevăr, de Lumină, de cântec, de poezie, de culoare, de armonie și înțelegere frățească.” (Revistă de vacanță - Supliment al publicației: SLOVA CREȘTINĂ, Cezarina Adamescu) Pentru mine bucuria a fost dublă, deoarece am fost cooptată în
SLOVA CREŞTINĂ, AUGUST 2008, AUGUST 2014! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353809_a_355138]
-
perce¬put atît în flacăra pasiunii, cît și în frigul pătrunzător al (pe)tre¬cerii: "Să conjurăm zăpada să ningă peste noi/ Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă,/ și lupilor din tindă să le-oferim culcuș/ și dra¬gostea flămîndă într-un ungher de casă./ Primește-mă în clipă ca într-o nouă iarnă,/ Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecînd;/ Din universul gheții lin izbucnind petarde,/ și-n liniștea amiezii eu încă mai sperînd./ Să conjurăm zăpada să ne
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
materialului rochiței. Sânii pietroși, rotunzi ca două portocale, tresăltau la fiecare mișcare gata să sară din cupele parcă prea mici pentru a-i stăpâni. O parte a rozetei din jurul mamelonului își făcu apariția din sutien, atrăgând ca un magnet privirile flămânde ale celor din apropiere. Abia acum, Ștefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
seară de solistul trupei: “Iubito, îți doresc bine, îți doresc noroc, înțeleg că în viața ta, nu am niciun loc”. Ștefan se distra în sinea lui, admirând mișcările unduitoare și pline de senzualitate al corpului Daliei, pe lângă cel de urs flămând al său, venit să se înfrupte din bogăția vreunei tufe de fragi plină cu fructe savuroase. Cum orchestra abordă un blues, Dalia își ridică jenată privirile întrebătoare spre bărbat, în timp ce acesta ridicând din umeri făcea să se înțeleagă că: Asta
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
niciodată. Totul a avut loc într-un context deosebit, când doi necunoscuți, dispuși să facă dragoste cu orice preț s-au întâlnit pe un pat confortabil, terenul desfășurării unor lupte corporale, din care nu a ieșit nimeni învins. Doar fiara flămândă și sălbatică din ei s-a dezlănțuit pentru a-și descărca întreaga energie ce mocnea latent în trupurile lor tinere. Ajunsă acasă, Săndica încerca să-și pună în ordine gândurile despre ce voia să facă în viață. I-a plăcut
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
Și trăiesc, respirând lumea ta. Ce aripi mi-ai cusut pe sub coasta de rând Și otrăvuri mi-ai pus în paharul cu ani Că te-adun, nefiind, dintre flori de castani Și te pierd prin ninsori, blânda mea. Nelumesc și flămând, pământean te iubesc Ca un strugure-n vii, ca un rege la geam Ca psaltirea în cruci, ca o ploaie pe ram Noaptea vieții-mi de orb, doamna mea ... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Pământean, nelumesc... Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN
PĂMÂNTEAN, NELUMESC... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353930_a_355259]
-
jivină parșivă, mă pândește cu toate florile ei iluzorii, mă cheamă, iar eu tremur de spaima că veți pleca și dumneavoastră, cu medicamentele mele cu tot, cu ceaiul acesta plin de herghelii de cai, și musețel zdrobit de tălpile mele flămânde Eram copil și adunam melci după ploaie așa cum mirosiți și dumneavoastră, doamnă, când va aplecați să-mi dați atâta plictis, atâta ură de femeie plăpândă, care lucrează pe un salariu mizer și duce mirosul meu de hoit pe coridoarele lumii
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
ȘI NU UITA SĂ PUI UN SEMN Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pune-ți cuvintele pe rând Și-nvață-le să cânte Adună-ți muzica din gând Dă-i cititorului flămând Și lasă-l să le-asculte Din muzica tăcerii lor Să pună-n suflet hrană Să aibă-n clipele de dor Când toate gândurile-i mor Un leac de pus pe rană Și nu uita să pui un semn Din
ȘI NU UITA SĂ PUI UN SEMN de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354013_a_355342]
-
dar pe fața dinspre pădure. „Vântul trebuie să fie! Tot el mișcă și flotila de nuci” îi pică, așa din senin, fisa. La chemarea cocoșului începeau și treburile casnice. Se grăbi deci să hrănească armata de găini devenite dintr-odată flămânde. Și astfel începe o nouă zi de cotidian. Problema vântului și a flotilei de nuci putea să rămână pe mâine, dacă o fi mâine vreodată. După muls vacile spălate și ferchezuite așteptau văcarul să le ducă la păscut. Băieții se
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
ci pentru că era renumit prin părinții celor ce-i urmau cursurile. Era conștientă de faptul că fără existența lui și acum s-ar fi zbătut în mediocritatea vieții de la țară, undeva prin zona Moldovei. Era la fel de necunoscută ca o pasăre flămândă și fără de adăpost, ce poposește din peregrinările sale fără țintă, pe o creanga uscată de copac, de care se prinde puternic cu ghearele, să nu o scape și pe aceasta și să se prăbușească definitiv la pământ. Și ea a
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! LECȚIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce, Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, C-un strop de iubire din lacrima dulce. O parte picteaz-o 'n albastru și verde, N-ai funii să legi soarele, știu; Când ultima rază timidă se
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
visul cu lacrima lor. Cu stele de gheață și fulgere stinse Presară-mi perdeaua ce-ai tras-o la geam, Iar jumătatea tăcerilor plânse Picteaz-o cu frunze căzute din ram. Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, Când ochii flămânzi, iar, merg să se culce, Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Un strop de iubire și-o lacrimă dulce. MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! LECȚIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce, Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, C-un strop de iubire din lacrima dulce. O parte picteaz-o 'n albastru și verde, N-ai funii să legi soarele, știu; Citește mai mult CE VINĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
parcă nu-i a mea?Ce lacrimă pândește gânditoare,Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare,Nici rana sângerândă nu-i a ei!LECȚIA DE PICTURĂÎmparte-mi, iubitule, cerul în două,Când ochii flămânzi merg iar să se culce,Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, C-un strop de iubire din lacrima dulce.O parte picteaz-o 'n albastru și verde,N-ai funii să legi soarele, știu;...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
mare mușuroi de furnici pe care în căutam asiduu! Aveam nevoie de acele furnicuțe considerate pe bună-dreptate „sanitarii pădurilor”! Am crezut că le voi face un bine micilor vietăți dacă voi așeza cei zece pești pe mușuroiul lor... iar dânsele flămânde vor devora carnea de pe oase! Și astfel vom profita fiecare dintre noi! Furnicutele vor fi cu burta plină iar eu cu scheletele mult-dorite! Zis și făcut... Le-am urat macăcioaselor „poftă bună” și m-am reîntors satisfăcut acasă, la oraș
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre norii negri adesea se pitesc, Mi-au netezit cărarea cu lacrima amară Și m-au chemat la tine pe drumul strămoșesc. LECTIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce, Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, C-un strop de iubire din lacrima dulce. O parte picteaz-o 'n albastru și verde, N-ai funii să legi soarele, știu; Când ultima rază timidă se
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
visul cu lacrima lor. Cu stele de gheață și fulgere stinse Presară-mi perdeaua ce-ai tras-o la geam, Iar jumătatea tăcerilor plânse Picteaz-o cu frunze căzute din ram. Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, Când ochii flămânzi, iar, merg să se culce, Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Un strop de iubire și-o lacrimă dulce. CE VINĂ ARE TOAMNA ? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
-ți cânt, silabe-ți adun din flori de azalee, miresme culeg, alint, dor și descânt, brațele-ți dragi să-mi prindă trup de femeie! Obraz îți dezmierd în pădurea de tei, iubirea-ți provoc în poteca de iarbă, aroma buzelor, flămând să mi-o iei, natura, cu noi contopită, ne soarbă! Referință Bibliografică: Nihil sine numini / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NIHIL SINE NUMINI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353115_a_354444]
-
mă însoțește pretutindeni: o port pe chip, în zâmbet, în privire, în felul de a vorbi și de a umbla. Adeseori dorul de tine mă face scrum! iar strigătul, strigătul acela lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat o tristețe adâncă, iar gândurile- păsări de pradă rănite- bântuiesc nesfârșit, obosite și frânte. Și pacea nu vine...a încetat să
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]
-
să mă alini! Dorule, fă-mi orice-ai vrea, numai dă-mi iar dragostea! *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului 19 Februarie 2015 În fiecare seară adorm cu mirosul de pâine în gând, cu mirosul de pâine lângă sufletul meu... Dimineața mă trezesc, odihnit și flămând, în cuvântul trimis de Dumnezeu! Mirosul de pâine, sfânt și curat, mi-a rămas din pruncie, ca un legământ dintre adevărul ei și veșnicie. Și versurile mele, de care mi-e cugetul plin, poartă în ele mirosul acela divin... Referință
POEZIA ȘI MIROSUL DE PÂINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353196_a_354525]
-
de iarbă la steaua ce clipește în liniștea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine și frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie și-l crește dragostea... Întâi dragostea. Dragostea care înflorește cireșul, care crește copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creația Sa. Așa vine pacea, pacea desăvârșită, pacea raiului și a vieții veșnice. Pământul e ușor sub pasul tău, ușor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina crește și înflorește pe buzele, pe ochii
EUGEN BACIU de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352612_a_353941]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Constantin Voicescu - cel care a ajuns, în urmă
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stână Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]