2,299 matches
-
privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau poate chiar mai mult decât înfățișarea lui ciudată, veșmintele și chipul acoperit de văl până la ochi. — Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
excursii în străinătate, în timp ce alții s-au tot strâns, până și-au vândut apartamentul sau garsoniera, că nu se mai ajungeau de nici un fel, vai de soarta lor de nesocotiți, și au băut banii și au rămas pe drumuri ca să fluiere la stele, păi, lumea-n ziua de azi... Tot așa se întâmplase să audă și de Mirela, și ea una printre altele și la fel cu celelalte, și ea friptă cine știe cum de un soț care a lăsat-o cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se urmărească scara descendentă pentru a Înțelege raționamentul nostru, sala de muzică, camera pianului, camera violoncelului, până aici Încă ar mai fi acceptabil, dar să ne imaginăm unde ne-am opri dacă am Începe să spunem camera clarinetului, camera fluierului, camera tobei, camera trianglului. Cuvintele au și ele ierarhia lor, protocolul lor, titlurile lor de noblețe, stigmatele lor de plebeu. Câinele veni cu stâpânul și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vreo zece minute de mers și am intrat pe un platou. Ne-am odihnit puțin, ștergându-ne sudoarea de pe frunte, trăgându-ne suflarea și bând niște apă. Reiko a găsit o frunză și a suflat în ea ca într-un fluier. Am început să coborâm o potecă înconjurată, pe ambele părți, de iarbă înaltă. Am mers așa vreo cincisprezece minute până când am ajuns la primul cătun. Nici urmă de ființă umană pe-acolo, iar cele douăsprezece-treisprezece case păreau a fi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să se fi gîndit că nu-i nimeni În casă. Or fi venit doar să confiște marfa. Dar de ce au pornit sirenele?“ Îi auzi În spate cum sparg ușa. Se Împrăștiaseră În jurul casei. Cineva suflă de două ori Într-un fluier și el continuă să se tîrască. „Ce proști sînt“, se gîndi. „Da’ de-acum tre’ să fi găsit coșul și vasele. Ce oameni! Ce fel de a percheziționa o casă!“ Ajunsese aproape de marginea cîmpului și știa că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte mic, grăbit și decupat În mai multe secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu-i prea cinstit. Da’ pînĂ la urmă e mitraliera lor. — Trebuie să ne așezam iar, repede. Nu cred că mașina e prea avariată. — Vedem după aia. — Auzi? Întrebă Red. Am ascultat, după care am suflat de două ori În fluier și s-au ascuns cu toții, În timp ce Red Îl trăgea pe ultimul friț de un picior, lovindu-ul cu capul de pietre și capcana era din nou gata. Dar n-a apărut nimic și Începusem deja să-mi fac griji. Porniserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față plină de coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani, nu știam să dansez, să petrec la fel ca acei de vârsta mea. Nu mergeam la distracții, la discotecă sau la nunți. Eu doar cântam la fluier oilor și nedespărțiților mei prieteni - câinii. Tata nu-mi dădea bani, ba mă înjura și când se îmbăta, căuta să mă lovească. Și am răbdat cât am răbdat de dragul mamei care suferea mult, fiind bolnavă. N-avea nici 40 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara următoare cu ceva porumb, cartofi, fasole și legume, căci avea apă cu ce să le ude. Uneori, la asfințitul soarelui, când era frumos, se așeza pe prispă, în fața casei și își scotea fluierul și flautul cu care venise din prizonierat și slobozea acolo, lângă cimitir și în căușul acelui loc melodii de singurătate care păreau că vin dintr-o altă lume. Probabil, în prizonierat, învățase să cânte la aceste instrumente. Melodiile coborau în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături avea fluierul și flautul cu care, înainte de a pleca din lumea aceasta, mai cântase o doină sau o melodie tânguitoare la flaut, ca un rămas bun de la lumea în care trăise. Preotul și cu câțiva gospodari iau făcut cele trebuincioase de îngropăciune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acea zi (sau cu o seară înainte), iar când o întâlnește, abia se ținea de mâhnire. Să-l amintim și pe tatăl deznădăjduit care îl grăbește pe Isus spre casa sa: „Ajungând la casa înaltului funcționar și văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă” (Mt 9,23). După cum se vede, când au ajuns, fetița deja murise și pregătirile funerare, împreună cu muzica și plânsul, erau în toi. După moarte, trupul era spălat și înfășurat cu o pânză. Această uzanță se găsește în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cap, și am regretat cu toții... Ei bine, când s-a întors după un timp, era de nerecunoscut : cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
organizate în locuri special amenajate unde, alături de participanți, să poată încăpea un număr cît mai mare de spectatori. Pe parcursul derulării acestor întreceri, membri ai sistemului îmbrăcați într-o uniformă care să emane simbolurile sistemului vor oferi spectatorilor pixuri, calendare, șepci, fluiere, trompete, toate încărcate cu simbolurile sistemului. La sfîrșitul întrecerii se vor acorda premiile. Acest lucru trebuie foarte bine gîndit, pentru ca sistemul să iasă în evidență. Acordarea premiilor poate fi organizată în felul următor: pe un podium încărcat de simbolurile sistemului
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
locuri! Fiți gata! Start! sunt ajutate de un sistem combinat, precum în acest tabel cu semne și semnale pentru conducerea subunităților de pompieri: Fiecare probă sportivă utilizează un anumit tip de semnale, care se referă la specificul relației cu publicul, fluierul arbitrului fiind una dintre comenzile cele mai cunoscute, urmate de tipul de sport; ceasul la șah, drapelul la curse, etc. Ritmul schimbărilor activității sportive este mult mai rapid în mileniul al treilea, politica sportului poate fi comentată pe verticală de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
departe îi aștepta sublocotenentul. Ce s-a întâmplat? Toader e rănit la piciorul stâng. Pierde sânge mult. Hai să-l pansăm și apoi vom chibzui ce putem face. Trestie l-a pansat ca un adevărat sanitar, dar a constatat că fluierul piciorului stâng era rupt. Cu mare greu au ajuns la drumeag, unde se retrăsese deja Urecheatu cu grupul lui. Huruitul motoarelor de mașini a luat locul răpăitului armelor automate. Din când în când, se auzea geamătul de durere al lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sub a cărui prelată erau înșiruiți la rând ca niște saci mai mulți răniți... Întunericul se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne! Mi-au tăiat piciorul și mi-au pus unul de lemn! Ce mă fac? Cum am să merg eu?” - i-a trecut prin gând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întrebat ofițerul. Doar un „brava”. Dar după atacul de peste o zi, ne-au citat prin ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța că vor mai trece durerile. Soarele nu aștepta însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai dus întreg și acum te întorci sprijinit în cârjă”... Toaibă i-a înțeles gândul și i-a răspuns tot în gând: „M-am jucat puțin cu moartea, Marandă... Și cum ea nu știe de șagă, m-o mușcat de fluierul piciorului”. „Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ai scăpat numai cu atât” - i-a răspuns Maranda, tot în gând. Apoi, cu voce tare: Să te ajut să te dezbraci. Am să pun un ceaun mare cu apă la fiert, ca să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce să-ți aduc: Poate măcar brațul acela de crengi Sau o umbră cuprinzătoare de nuc; Voi pleca fără grija zilei de mâine, Cu siguranță mă aștepți cu mult drag; Am să-ți aduc un ecou de pădure Și-un fluier din lemn tânăr de fag. Buletin de știri „Un soldat a murit în Afganistan!” Ministrul său spune că era bine instruit, poate cu ceva neajunsuri în ceea ce privește dotarea pentru zona aceea. Cei mai apropiați spun că era chiar foarte bine instruit
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31. Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei? 32. Seamănă cu niște copii, care stau în piață, și strigă unii către alții: "V-am cîntat din fluier, și n-ați jucat; v-am cîntat de jale, și n-ați plîns." 33. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîine, nici bînd vin, și ziceți: "Are drac." 34. A venit Fiul omului, mîncînd și bînd, și ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]