1,681 matches
-
ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul frunzelor și chemarea îndepărtată a unei păsări. Doamna Macfee luă o conservă de pe un raft și o apăsă. O ceață fină cu miros de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem mai apoi să mă adăpostesc pe sub copaci, prin tufe, auzisem atâtea foșnete liniștite, indiferente, amestecate în golul tăcerii, încât mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început; dar n-aveți grijă, curând voi fi într-o cameră uscată, undeva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în golul tăcerii, încât mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început; dar n-aveți grijă, curând voi fi într-o cameră uscată, undeva, la căldură, printre foșnetele liniști toare și indiferente ale oamenilor și ale lucrurilor care, ei și ele, vor gândi și vor respira pentru mine. Prin apropiere, pe malul stâng al mlaștinii, se afla casa acoperită de iederă a domnului Sima; pe el îl cunoșteam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toți, ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi. După un timp, m-am dus cu Zenobia la pădure - noi nu ne-am despărțit niciodată, vă rog să rețineți amănuntul acesta chiar dacă uneori o să vi se pară altfel - ca să ascultăm foșnetul tufelor și să aflăm vești despre lume; era în zodia bătrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
luceau ca două stele triste, dar, într-o noapte, i-am simțit respirația în ceafa mea, o ușoară adiere de aer m-a făcut să-i bănuiesc clătinările capului iar după tremuratul ritmic al crengilor așternute pe jos și după foșnetul veșmântului său de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai localizat, o unghie care zgâria ușurel pe dinăuntrul cutiei de carton de pe masă. Atunci mi-am amintit de fluture, am luat Intimitatea și am deschis-o; fluturele a ieșit, era încă viu, încerca să se târască greoi spre un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
modestie obscură și plană căreia numai rămășițele orgoliului meu mai încercau, din când în când, să i se opună. Pentru mine, Zenobia reprezenta mirificul dezlegat; naivitatea și spaimele ei erau de altă natură : ea tresărea și se speria la orice foșnet, auzea cum se mișcă umbrele pe ziduri. * În Venezuela, membrii unei expediții au descoperit întâm plător o pădure care crește într-o peșteră subterană. Pădurea, formată din copaci foioși, înalți și atât de deși, încât a fost nevoie de topoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea că cineva vrea să glumească pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca pe niște cuțite sub arșiță. El era pe atunci un copil și, până când se-nsurase, șopârlele dispăruseră. Fără ele, orașul părea ca o urmă închegată la soare, ca o gură uscată. Omar cel îndrăgostit de o fată aștepta mai departe foșnetul de metal al reptilelor peste pietrele încălzite. — Ce îți place la ele? încerca să se lămurească Rashid, stând și el cu privirea fixată printre crăpăturile lespezilor. — Dacă-ți spun, ai să știi? întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud foșnetul pomilor din Paradis, tu nu cunoști freamătul acelor frunze, fiindcă îți trebuie auzul inimii, și nu ochii!... Întâmplarea făcuse înconjurul orașului chiar din zori. Bătrânul Beheshti dispăruse, dar Omar nu ar fi putut să spună cuiva ce se petrecuse. Nici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
însă când se duse înainte, chiar înspre răsărit, constată că peretele devenise elastic și putu să treacă prin el, ca printr-o membrană subțire, care se făcuse la loc, după ce pătrunsese într-o grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru că-s făr de mâni trăiesc aici. Eu făr de mâni, tu făr de picioare, om trăi bine. CĂLIN - NEBUNUL se prinde cu mînile de gâtul feciorului de-mpărat și se primblă prin pădure. Așa, într-o zi, aude un foșnet în frunze. Da fratele lui cel de cruce zice - așa: - Eu m-oi apropia încetișor și ți-oi da drumul și tu prinde cu mînile. Dîndu-i drumul, prinde pe smeoaica cea scăpată și zice - așa: - Fă-mi mie picioare și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apă să te saturi? - Câte iezăre a fost în pădurea asta toate le-am băut și tot mi-i sete. - Hai cu mine. - Hai. Mergând ei așa mai departe a intrat în altă pădure tustrei ș-aude sub tufe un foșnet. Cine era? Vântul de amiază cel cu buzele mari. - Bună vreme, vântule, ce faci aici? - Mă stăpânesc să-mi țin suflarea și să-mpușc un țînțariu. Da să-l împușc să nu-i sparg pielea. - Da unde-i țânțarul, că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem... Sculptorul șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe el... Auzi un foșnet și întoarse capul. Manșeta unui ziar apăruse sub ușă. Făcu câțiva pași. Glasul lui Popa îl opri: ― Pardon, tinere! E gazeta mea! Sunt abonat! Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung voi avea, și Corto zâmbește, abandonându-se acestei noi stări a existenței sale, iar sunetele care se coboară din cer îl îmbracă în foșnetul lor discret, ca într-un giulgiu de ape.
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la locul lui rușinat ― încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? ―, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întîmplase nimic, ținîndu-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
serviciul dumneavoastră". Bătrânul tăcea. Eram mulțumit de discursul meu și puneam pe seama emoției tăcerea Bătrânului. Obișnuindu-mă însă cu întunericul, am descoperit uimit că mă aflam într-o cameră folosită pentru creșterea viermilor de mătase. Se auzea din toate părțile foșnetul frunzelor de dud devorate. Bătrânul s-a ridicat, sprijinindu-se pe piciorul sănătos și, o clipă, i-am întîlnit prin întuneric privirea rece. "Anume te-am chemat aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie grandios în opera lui. Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri." Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de radio-emisie". După care a amuțit. "Lei", șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învîrtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicîndu-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și o singură dată am fost pe punctul să-mi încalc făgăduiala când am făcut o insolație și m-a cuprins amețeala în timp ce vorbeam. M-am oprit să-mi revin. Se auzeau zgomotele valurilor, țipetele pescărușilor și, când bătea vântul, foșnetul bălăriilor. Încolo nimic. Bătrânii nu scoteau nici un cuvânt, parcă ațipiseră cu toții în picioare, în jurul meu, hai treziți-vă îmi venea să le strig, dar ei tăceau din cauza mea, așteptând, tăceau ca și cum ar fi spus, continuați, domnule sculptor, vă rugăm, continuați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea mea emoție, l-am zărit la vreo douăzeci, treizeci de pași înaintea mea pe Hingherul, pe care l-am recunoscut imediat după bascul lăbărțat pe cap. Călca apăsat, fără să se uite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un timp oarecare ca să sesizezi ce anume îl deosebește de atâtea alte orașe comerciale de pe toate meridianele. Cum să-ți poți închipui, de pildă, un oraș fără porumbei, fără arbori și grădini, unde nu auzi nici bătăi de aripi, nici foșnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem tot ? Schimbarea anotimpurilor nu se citește decât pe cer. Primăvara se anunță numai prin calitatea aerului, sau prin coșurile de flori pe care mici vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde că acest început îl făcea curios să cunoască urmarea. Dar celălalt spune cu însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Crezi că știi totul despre viață ? îl întreabă acesta. Răspunsul a venit din întuneric, adus de aceeași voce liniștită : \ Da. CÂND AU IEȘIT ÎN STRADĂ, AU VĂZUT CĂ ERA DESTUL DE TÂRZIU, POATE ORA UNSPREZECE. ORAȘUL ERA MUT, POPULAT DOAR DE FOȘNETE UȘOARE. FOARTE DEPARTE, RĂSUNA CLOPOȚELUL UNEI AMBULANȚE. S-AU URCAT ÎN MAȘINĂ ȘI RIEUX A DAT DRUMUL LA MOTOR. ― Va trebui, spune el, să vii mâine la spital pentru vaccinul preventiv. Dar, ca să încheiem, și înainte de a intra în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]