1,316 matches
-
România, George Breazul, Constantin Brăiloiu și Emil Petrovici au utilizat fonograful pentru culegeri de folclor sau pentru cercetări lingvistice. În 1910, Béla Bartók a cules și înregistrat cu ajutorul fonografului 260 de melodii populare românești din Transilvania. Între 1912 și 1916, folcloristul Dumitru Georgescu-Kiriac a cules cu ajutorul fonografului 108 melodii populare românești. Începând cu anul 1928, Ovid Densusianu și asistentul său au colindat prin diverse ținuturi locuite de români, pe cheltuială proprie, și, cu ajutorul fonografului din dotarea laboratorului de fonetică experimentală, au
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]
-
(n. 25 iulie 1938, Brașov), scriitor de limba germană, istoric de artă, etnolog și folclorist originar din România. După absolvirea școlii primare (1952) n-a fost admis la liceu fiind clasat de către autorități ca “fiu de fost exploatator”. Pentru a urma totuși liceul seral (1952-1958) a fost nevoit să se angajaze la vârsta de 15
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
literar, dans și teatrul popular. Pentru a cataloga componentele folclorului, în studiile de specialitate se recurge adeseori la termeni precum „gen” și „specie”. Cum nu s-a putut stabili exact „întinderea” fiecăruia și ambiguități continuă să existe, vom aplica recomandarea folcloristului Gheorghe Oprea, de a numi toate aceste componente sub denumirea unică de „categorii”, fără a lăsa loc vreunei ierarhii. Folcloristica este o știință tânără; însuși termenul din care provine s-a stabilit în a doua jumătate a secolului XIX (după ce
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
ale literaturii universale, cu texte scrise de Rabelais, Anatole France, Charles Perrault, etc. În aceeași perioadă criticul va da un studiu separat despre " Estetica basmului", prima tentativă de sistematizare de la noi a unei bibliografii uriașe, un studiu foarte util pentru folcloriști. Monografia consacrată operei sau biografiei lui Nicolae Filimon aduce la suprafață atît elementele operei, privite în paralel cu textele literare propriu zise, fiind un titlu de referință în exegeza lui Filimon. Inițial acest volum conținea prelegerile pe care profesorul G.
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
și folclor, editată chiar de Institutul condus de G.Călinescu, mai precis în numerele 3-4 din 1957 și 1-2 din 1958. Studiul care trece în revistă stereotipiile basmelor, este influențat de un alt studiu de naratologie, Morfologia basmului, scris de folcloristul rus Vladimir Propp. Criticul va inventaria motivele și procedeele narative, cele mai mici cărămizi din compoziția basmelor, atît din literatura populară cît și din cea cultă, atît din literatura română cît și cele din literatura universală. Studiul va fi reluat
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
se gaseste somptuoasa să locuința. Aici au fost găzduiți veri la rând, muzicienii Valentin Gheorghiu (pianist) și Ștefan Gheorghiu (violonist). Zinca Țâțos a fost funcționara superioară la Universitatea din Cambridge. Rudă cu familia Millo, l-a primit că oaspete pe folcloristul Constantin Brăiloiu. A donat bibliotecii "Nicolae Beldiceanu" din cadrul Muzeului Orășenesc circa 1000 de volume din literatura engleză, germană și franceză, în ediții de lux. Gestul său generos a adus orașului Fălticeni ediții complete din Shakespeare, Scott, Shelley, etc., dar și
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
mai călărea în frunte, ca un tânăr erou ce cucerește jucându-se: îl duceau pe targă. El avea trei răni pe dânsul, și fierul unei săgeți țărănești îi rămăsese, nu în față, ca să se poată mândri măcar, ci în spate. Folcloristul Gheorghe T. Kirileanu (1872-1960) menționează în lucrarea ""Faptele și vitejiile lui Ștefan cel Mare și Sfânt"" (Casa Școalelor, București, 1943) o legendă locală. Potrivit acesteia, domnitorul moldovean s-a suit într-un arin de la marginea târgului Baia pentru a se
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
1918, urmată de licența în geografie. În iulie 1919 obține a treia licență, în litere și filosofie, cu specialitatea istorie. Se căsătorește la 16 iulie 1921 (3 iulie pe stil vechi), la Zorleni, județul Vaslui, cu Emilia Popa. Nași sunt folcloristul Mihai Lupescu și soția sa, Luțica. Vor avea două fiice, Ioana-Ruxandra-Genoveva, născută la Paris, căsătorită cu academicianul profesor Dan Berindei, și Teodora, căsătorită cu profesorul Nicolae Zaharia. Profesor la Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău din 1919 până în 1921. În
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
(n. 11 iunie 1883, comuna Țepu, județul Tecuci, în prezent județul Galați - d. 31 octombrie 1921, Chișinău) a fost un scriitor, etnolog si folclorist român, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909. A urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum și studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după care a
Tudor Pamfile () [Corola-website/Science/308889_a_310218]
-
însemnătate a fost subliniată mai cu seamă pentru încadrarea istorică a fenomenelor studiate într-o cronologie bine delimitată. Nu sunt lipsite de interes semnalarea și publicarea acelor documente al căror cuprins poate interesa, alături de istorie și pe etnograf sau pe folclorist. Plugarul este un obicei agrar atestat încă din 31 octombrie 1767 la Comăna de Jos și sărbătorește ieșirea primului fecior din sat la arat. Textul documentului, păstrat în Arhiva de Stat Cluj, Colecția de documente, fond Blaj, document numărul 556
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
(n. 7 martie 1864, Făgăraș, Principatul Transilvaniei - 28 ianuarie 1928, Sibiu, România) a fost unul dintre cei mai renumiți intelectuali sași ai timpului său, lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor și teolog. Între 1919-1926 a fost senator din partea Partidului German din România. Tatăl său, Gustav , a fost pastor evanghelic în Făgăraș. Dintre frații săi, au devenit cunoscuți Anna Schuller-Schullerus, povestitoare și scriitoare de limba germană, iar fratele său, Fritz
Adolf Schullerus () [Corola-website/Science/309913_a_311242]
-
Petri Mór, aici a funcționat, către sfârșitul secolului XIX, prima grădiniță de copii din Ardeal, cu Teleki Júlia ca educatoare. Din orașul Jibou s-au afirmat mai multe personalități, unele ocupând funcții distinse, fapt datorat și instituțiilor de învățământ autohtone: Folcloristul Ioan Taloș a semnalat în zonă existența a două colinde specifice: "corinda cu zidari" (o versiune inedită a legendei "Monastirii Argeșului") și "corinda cu fata de maior" (o variantă disputată a "Mioriței"). Filiala ASTRA din Jibou a fost condusă de
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
()a fost un rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist român-evreu de rit sefard, erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea Ateneul Român în 1885
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
("Вук Стефановић Караџић ") (7 noiembrie 1787 - 7 februarie 1864) a fost un filolog, lingvist, folclorist, scriitor, istoric și traducător sârb care a pus bazele limbii sârbe standard și a reformat scrierea și ortografia acesteia. (1787-1864) s-a născut în satul Tršić din Serbia de vest, într-o familie ai cărei copii muriseră, de aceea, după
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.
Simion Balint () [Corola-website/Science/306147_a_307476]
-
mai toate satele din Gorj. Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj. În 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști alcătuită din Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Mihai Pop. Încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra. Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu au fost efectuate, pe cilindri de
Maria Lătărețu () [Corola-website/Science/306376_a_307705]
-
(născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu; data nașterii incertă, între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist român, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. s-a născut în preajma anilor 1796-1798 în localitatea Sliven din Bulgaria, pe atunci
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
(n. 14 septembrie 1906, Ialoveni - d. 12 iulie 1942) a fost un folclorist, etnograf, dialectolog, publicist, pedagog și sociolog român basarabean, director al Institutului Social din Basarabia. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice în 1940 și apoi, din nou în 1942, a fost acuzat de "românofilie", "fascism" și "antisovietism", pentru poziția sa categorică
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
mulți sunt convinși că el a fost o persoană reală, al cărui portret a fost prezentat cu mai multă sau cu mai puțină acuratețe. În același timp este posibil ca Robin Hood să fi fost doar o persoană fictivă, iar folcloristul Francis James Child declara: „Robin Hood este fără îndoială, o creație a muzei baladelor”, iar punctul său de vedere n-a fost contestat. Altă teorie este aceea că Robin Hood își are originile în folclor sau în mitologie și, în ciuda
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
(în ucraineană:Си́дір Воробке́вич, în germană: Isidor Worobkiewicz, n. 18 mai 1836, Cernăuți — d. 18 septembrie 1903, Cernăuți) a fost un preot, pedagog, dirijor de cor, folclorist, compozitor și scriitor ucrainean din Bucovina. A trăit și activat în timpul stăpânirii austriece; a scris în limbile ucraineană, română și germană și a adus contribuții însemnate la cultura muzicală românească. Ivan Franko l-a caracterizat drept „cea dintâi ciocârlie a
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
născut balada Miorița, un munte se cheamă și azi Răiuț, adică «raiul mic»”. Adrian Fochi (1964) - născut la Cernăuți - n-a agreat niciodată această teză: Miorița e „cu atât mai puțin vrânceană, cum ar dori-o patriotismul local al unui folclorist din acea parte a țării”. Copleșit însă de perseverența „moldovenilor”, în anul 1964 A. Fochi realizează un compromis. Fiind un susținător fervent al obârșiei transilvănene a Mioriței, el afirmă că ulterior concepției versiunii-colind a existat un al doilea moment decisiv
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
funerare ale tinerilor nelumiți, rit identificat în versiunea baladă a Mioriței. Atât C. Brăiloiu, cât și A. Fochi îi vor împărtăși exegeza. Prima culegere masivă de folclor cuprinzând exclusiv texte mioritice avea să apară în anul 1930, rod al expedițiilor folcloristului Ion Diaconu (1903-1984) - "Ținutul Vrancei", I, București, Atelierele grafice Socec - și conține 91 de texte convorbiri (documentare) în transcriere diacritică, însoțite de note critice. (Această colecție de texte va fi inclusă mai târziu în monografia "Ținutul Vrancei: Etnografie - Folklor - Diatectologie
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
fi inclusă mai târziu în monografia "Ținutul Vrancei: Etnografie - Folklor - Diatectologie", volumele I și II, Editura pentru Literatură, București, 1969 (redactor Ioan Șerb). În 1989 vor apărea volumele III și IV, la Editura Minerva (ediție de Paula Diaconu Bălan - fiica folcloristului).) În 1931, H. Sanielevici (1875-1951) lansează o nouă teorie potrivit căreia „eroul Mioriței era un Zamolxis” (H. Sanielevici, Miorița sau patimile unui Zamolxis, în Adevărul literar și artistic. În anul în care Lucian Blaga (1895-1961) devine membru al Academiei Române (1936
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
al morții care îl reflectă în fel și chip colinzile maramureșene (sau cele transilvănene în general)” . Orice efort de decriptare a mesajelor nu se poate circumscrie decât unor realități de ordin etnografic, în primul rând. Într-un bocet consemnat de folcloristul V.T. Doniga e relatat cazul unui păstor, pe nume Mihai, care a murit în munți - în circumstanțe neprecizate, dar avem toate motivele să credem că a fost vorba de un accident - lăsând în urmă o soție și patru copii. Conform
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]