1,246 matches
-
primește astfel titlul de maestru al ordinului. Dar în 1330, când papa Ioan al XXII-lea oficializează prezența creștină în Țara sfântă, el acordă franciscanilor și nu ordinului Sfântului Mormânt această misiune. De fapt, din Cipru unde ei se retrăseseră, franciscanii au fost într-o măsură mai mare sau mai mică permanent prezenți la Ierusalim. Era și normal să fie insituită Custodia franciscană asupra Țării sfinte. Importanța pe care o capătă în Europa demnitatea de cavaler în secolul al XIV-lea
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În anul 1436, localitatea este menționată sub denumirea de Zent Demetrik într-un act al regelui Sigismund. După Reforma Protestanta biserică a fost luată de unitarieni. În 1722 datorită sârguinței călugărilor franciscani a reapărut viața catolică. În 1924 devine parohie de sine stătătoare, iar în 1929 a fost construită casă parohiala. Printre obiectele de valoare se numără: Icoana Înălțării Maicii Domnului, creație a lui Maulbertsch (cca 1750), baptizatoriul din piatră, o cruce
Biserica romano-catolică din Dumitreni () [Corola-website/Science/334937_a_336266]
-
monumentul apare cu codul 143469.66.01, 143469.66.02. Biserica Franciscană, fosta Mănăstirea a Clariselor, care după reforma luterană, a fost desființată, și utilizată ca depozit de cereale, suferind serioase deteriorări. În anul 1716, a ajuns în proprietatea Ordinului franciscan care în acel an s-a stabilit în oraș. În cripta bisericii sunt mai multe pietre funerare, printre care și a guvernatorului Transilvaniei, Iohann Haller, decedat în anul 1786. Biserica se mai mândreste și cu o statuie din lemn de
Fosta mănăstire franciscană din Sibiu () [Corola-website/Science/334941_a_336270]
-
dezvoltate în marile orașe ale Europei în această perioadă și ordinele clericale rivale din cadrul Bisericii au început să lupte pentru controlul politic și intelectual asupra centrelor de educație. Două ordine principale ce au fost fondate în această perioadă au fost Franciscanii și Dominicanii. Ordinul franciscan a fost fondat de Francisc de Assisi în 1209. La mijlocul secolului, liderul lor era Bonaventura, un tradiționalist care a apărat teologia lui Augustin și filosofia lui Platon. A preluat doar puțin din filosofia lui Aristotel împreună cu
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
ale Europei în această perioadă și ordinele clericale rivale din cadrul Bisericii au început să lupte pentru controlul politic și intelectual asupra centrelor de educație. Două ordine principale ce au fost fondate în această perioadă au fost Franciscanii și Dominicanii. Ordinul franciscan a fost fondat de Francisc de Assisi în 1209. La mijlocul secolului, liderul lor era Bonaventura, un tradiționalist care a apărat teologia lui Augustin și filosofia lui Platon. A preluat doar puțin din filosofia lui Aristotel împreună cu mai multe elemente neoplatonice
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
lui Augustin și filosofia lui Platon. A preluat doar puțin din filosofia lui Aristotel împreună cu mai multe elemente neoplatonice. Urmându-l pe Anselm, Bonaventura credea că rațiunea poate descoperi adevărul doar când filosofia este luminată de credința religioasă. Alți scriitori franciscani importanți au fost Duns Scotus, Peter Auriol și William Ockham. În contrast, ordinul dominican, fondat de Sf. Dominic în 1215, a pus mai mult accent pe folosirea rațiunii și a folosit pe larg noile surse aristotelice venite din est și
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
și corăbierii italieni, la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a unei mănăstiri (reședință) a acestora, a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului al XIV-lea. În acest secol, odată cu scăderea rolului economic și cultural al Vicinei - din care mitropolitul bizantin alături de tot mai mulți meșteșugari și
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
care l-a urmărit până la casa patriarhului greco-ortodox din Alep. Din acea vreme numărul georgienilor din mănăstire a început să scadă, într-atât că în anul 1685 georgienii au fost nevoiți să o vândă Bisericii greco-ortodoxe a Ierusalimului. Un călugăr franciscan a cărui scrisoare se afla în arhivele Bibliotecii Vaticanului a scris la începutul secolului al XVIII-lea că în mănăstire locuiesc câțiva călugări georgieni, de asemenea câțiva călugări greci" Exploratorul german Constantin von Tischendorf scrie în cartea sa din anul
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
bărcile de excursie operate de Parcul National Krka , deși se poate ajunge cu un drum public . În interiorul parcului este insula Visovac , care a fost fondată în timpul domniei lui Ludovic I al Ungariei ,pe insula se află Mănăstirea Visovac fondată de franciscani în 1445 în apropiere de Miljevci. Parcul include, de asemenea și o mănăstire ortodoxă, Mănăstirea Krka înființată în 1345. Insula poate fi vizitat de un tur cu barca de la Skradinski Buk . Mănăstirea Krka este un centru spiritual al Eparhiei Ortodoxe
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
Châtelet, Villon a fost prins și reîncarcerat în această temniță, s-ar părea, pe un motiv minor: participarea pasivă la o altercație al cărui responsabil principal a fost un anume Rogier Pichiart, care a izbutit să fugă cu ajutorul unor călugări franciscani. Alți trei arestați cu această ocazie au fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
din temelii. Parohia Târgoviște era una dintre cele mai vechi ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, datând din veacul XIV-lea, atunci când orașul era și capitala Țării Românești. Timp de cinci veacuri comunitatea catolică din Târgoviște a fost păstorită de misionarii franciscani observanți din cadrul Custodiei Bulgariei și Valahiei, care au ctitorit o mănăstire și biserica Sfântul Francisc, care la sfârșitul secolului XIX-lea era în ruină. Pe locul acestei biserici, parohul de Târgoviște, Vitus Bianconi, a ridicat între anii 1895 și 1897
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
meșteșugări, ostași, medici și diplomați. Biserică catolică „Sfântul Francisc de Assisi” este menționată în documente încă din anul 1532. Francesco della Valle Padovanul scria în 1532 că la Târgoviște „a fost o biserică a Sfântului Francisc, având alături câțiva călugări franciscani observanți, care fac slujba bisericească potrivit regulilor Bisericii Romane”. Această biserică este amintită încă în anii 1813 și 1836, în ciuda celor opt incendii suferite. Mai mulți domnitori au sprijinit refacerea ei, ultimul fiind Constantin Brâncoveanu, în 1698. În anul 1885
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
Reforma din secolul al XVI, mănăstirea a fost desființată iar corul vechii biserici gotice a fost folosit de comunitatea luterană maghiară, în timp ce nava și restul clădirilor mănăstirești au servit ca magazii. În anul 1711, mănăstirea este reînființată sub patronajul călugărilor franciscani, iar în anul 1716 intră în posesia iezuiților. În anul 1766 vechea biserică gotică este demolată, iar în anul 1773 preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei Maria Tereza pentru reconstruirea bisericii. Lucrările au început oficial la 3 iunie 1776, sub
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
Biserica Franciscană (în ) și Mănăstirea Franciscană (în ) sunt o biserică și o mănăstire asociată din centrul orașului Graz (Austria). Mănăstirea a fost fondată de Ordinul Franciscan, care o are încă în administrare, și este menționată pentru prima dată în 1239. În biserică, un altar înalt, dar îngust, din secolul al XIV-lea contrastează cu nava relativ joasă și lată. Altarul a fost spintecat de o bombă
Biserica Franciscană din Graz () [Corola-website/Science/333663_a_334992]
-
- citat și ca Petrus (latină) sau Pietro (italiană) Tocanel (n. 3 noiembrie 1911, Barticești, județul Roman (azi Neamț) - d. 1 decembrie 1992, Roma) a fost un preot-călugăr franciscan conventual din România, asistent general al acestui ordin, profesor universitar de drept și de teologie la Vatican, avocat al "Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana", judecător prosinodal în cadrul "Congregației pentru Doctrina Credinței", consultor și comisar deputat în "Curia Romană
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
în cadrul "Congregației pentru Doctrina Credinței", consultor și comisar deputat în "Curia Romană", votant al "Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice" și cercetător în domeniul științelor juridice și al istoriei Bisericii Catolice. Și-a început activitatea de pregătire pentru a deveni călugăr franciscan la gimnaziul de la Hălăucești în 1924 și a continuat-o ca elev de liceu la Beiuș, iar mai apoi ca novice la Săbăoani. Între 1932 și 1938 a studiat filozofia și teologia la "Colegiul Franciscan "Sfântul Bonaventura"" din Luizi-Călugăra, localitate
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
pregătire pentru a deveni călugăr franciscan la gimnaziul de la Hălăucești în 1924 și a continuat-o ca elev de liceu la Beiuș, iar mai apoi ca novice la Săbăoani. Între 1932 și 1938 a studiat filozofia și teologia la "Colegiul Franciscan "Sfântul Bonaventura"" din Luizi-Călugăra, localitate în care fost sfințit ca și preot la 4 aprilie 1937. A obținut licența în teologie la Roma (1938). Urmând voința superiorilor săi a mers din nou la Roma pentru studii de specializare, unde studiat
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
în 1944 a căpătat diploma de avocat la Rota Romana și pe cea în Dreptul oriental vechi. La Roma s-a și stabilit pentru tot restul vieții. După ce la începutul anilor '90 a revenit în România pentru a dirija învățământul superior franciscan din Moldova, s-a reântors la Roma datorită unor probleme de sănătate, unde a și decedat, fiind înmormântat în cimitirul Verano din Cetatea Eternă. Strămutarea rămășițelor pământești de la Roma la Roman ale preotului Tocănel s-a făcut în octombrie 2004
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
responsabilități atât în sistemul de învățământ al Vaticanului cât și în ordinului Fraților Minori Conventuali precum și în ierarhia statului papal. A fost astfel decan al Facultății de Drept a Universității Pontificale Laterane, prorector, apoi rector și guardian superior al Colegiului Franciscan „La Vigna”, judecător prosinodal în cadrul "Congregației pentru Doctrina Credinței" și al Vicariatului din Roma și al jurisdicției sale, consultor și comisar deputat în "Curia Romană", votant al "Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice". A avut funcțiile de secretar, prodirector și director
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
începând cu 29 octombrie 1968 în București, în cadrul primei delegații oficiale de la Vatican de după expulzarea Regentului Nunțiaturii de la București. Tot în România Padre Tocănel a devenit după schimbarea de regim din 1989, primul rector al noului înființat Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. La Roma s-a făcut remarcat prin opera sa juridică legată de dreptul canonic. Pentru România cercetările sale în arhivele Congregației „De Propaganda Fide” și ale Curiei Generale a OFMConv din Roma sunt relevante în ceea ce privește istoria locală a
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
de referință privind istoriografia catolică românească au venit din partea sa și sub forma unor articolele publicate revista „Buna-Vestire”. Materialul său arhivistic și biografic recoltat este însă imens, fiind subiectul unui alt proiect de cercetare desfășurat sub patronajul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Numele părintelui Tocănel este purtat actual de biblioteca "Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan" din Roman precum și de unul din centrele sale de cercetare.
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
articolele publicate revista „Buna-Vestire”. Materialul său arhivistic și biografic recoltat este însă imens, fiind subiectul unui alt proiect de cercetare desfășurat sub patronajul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Numele părintelui Tocănel este purtat actual de biblioteca "Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan" din Roman precum și de unul din centrele sale de cercetare.
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
munte, la Vălenii de Munte. Nu a profesat niciodată în magistratură, dar a continuat să predea între 1945-1985. A intrat în învățământ ca suplinitor începând de la școala care aparținea de "Liceul Roman Vodă" și, a continuat cu "Gimnaziul și Seminarul Franciscan" din Hălăucești, județul Iași (1945-1948), "Școala de Muzică și Arte Plastice Roman" (1959-1972), "Liceul Roman Vodă" (1960-1985), "Liceul Agricol Horia". După 1989 a mai predat încă un deceniu la "Institutul Teologic Franciscan" și Seminarul Ortodox din localitate, până în 2002 (în
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
Vodă" și, a continuat cu "Gimnaziul și Seminarul Franciscan" din Hălăucești, județul Iași (1945-1948), "Școala de Muzică și Arte Plastice Roman" (1959-1972), "Liceul Roman Vodă" (1960-1985), "Liceul Agricol Horia". După 1989 a mai predat încă un deceniu la "Institutul Teologic Franciscan" și Seminarul Ortodox din localitate, până în 2002 (în total 6 decenii de activitate didactică). S-a dovedit a fi un cadru didactic, apreciat pentru erudiție, pregătire profesională și metodică. În perioada în care a predat la Hălăucești a cunoscut-o
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
au ajuns în patrimoniul Muzeului de Artă al "Liceului Roman Vodă" și al "Muzeului de Istorie" al Romanului. De asemenea, există date care îi atribuie un rol în salvarea a ceea ce a mai rămas din biblioteca-arhivă a "Gimnaziului și Seminarului Franciscan din Hălăucești" (în mare parte confiscată și arsă odată cu venirea la putere a regimului comunist), aceste cărți recuperate găsindu-se, decocamdată, în patrimoniul "Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”" din Iași. Primele încercării literare datează din perioada 1935-1947, cu poezii și
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]