19,543 matches
-
punte cuvîntul. Iar prin cuvîntul său Papa știa să se dăruiască tuturor. Nu cred, tocmai de aceea, că acest om care s-a ridicat din suferința unui întreg popor a pus punct, odată cu moartea lui secolului XX. Asta e o frază de efect, menită să consoleze obsesiile noastre calendaristice. Vizionarul Papă gîndea lumea de la o înălțime de la care timpul se judecă nu în ani, ci în acțiunea oamenilor de la o încercare la alta, la care sînt supuși.
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
obiceiul vremii, apreciind corect, pe baza atacului lui Brucan, cursul pe care-l vor lua evenimentele la noi în țară. Aflatul în treabă În DILEMA VECHE (nr. 62) ne atrage atenția precizarea că în Dilema nu s-a publicat niciodată fraza citată de Eugen Mihăescu în articolul său despre MAE din ZIUA (11 martie), conform căreia "membri fondatori ai revistei" ar fi declarat că n-au știut ce "hram poartă" regretatul Mihai Botez pînă cînd nu s-a dovedit că este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana standard, mizînd pe incisivitatea denotativului, este reprezentată de titlurile capitolelor, în fapt, fraza de început a fiecăruia din ele. În schimb, nu de cochetărie este vorba în pagina de sine stătătoare de la sfîrșitul cărții cu "Două, trei lucruri ce trebuie știute despre păduri" și cu informația că Andrea De Carlo contribuie la campania
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de activă în noua locuință, unde, din nou, prietenii fideli pe care nu știa cum să-i răsfețe mai bine (și reciproc) o ajutau să pună în ordine arhiva "Gellu Naum", dar plâgea și ofta și râdea și începea o frază din două cu Gellu. Aici am văzut-o pentru ultima oară, în februarie, înainte de a pleca din țară pentru 3 luni. Nu știam dacă o s-o mai găsesc la întoarcere. Pe 7 martie am aflat că n-o voi mai
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
spre elaborare acumulativă. Cea de-a doua formulă - "A înnebunit lupul !" (cu varianta " S-a țicnit lupul") - provine tot dintr-un spot-fabulă și corespunde nevoii limbajului familiar-argotic de a înnoi permanent expresiile referitoare la comportamentul judecat ca anormal al celorlalți: "fraza cu Ťa înnebunit lupuť, super-haioasă. La amicii mei și la mine a prins ok. Mă rog, o folosim când ne referim la situații așa... hilare... sau când face careva o questie așa mai Ťțicnităť" (IQads.ro). Formula "Gogule, probleme?" - la fel de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l în poarta Academiei Române și întrebîndu-l de noutăți, poetul primește acest uluitor răspuns: "Vin de la Biblioteca Academiei Române, unde cer din cînd în cînd vechiului meu prieten, domnul Obedenaru, cartea în care se găsește cea mai frumoasă frază din literatura română". Și pentru că Ion Barbu insistă în denunțarea prețiosului text, Mateiu răspunde cu seninătate, spre și mai marea uimire (și, desigur, încîntare) a interlocutorului său: Este regula de trei compusă în manualul de aritmetică, pe care am învățat
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
am învățat altădată. Amintirea splendorii ei îmi dă necontenit dorința s-o recitesc". Se pare că "splendoarea" regulii de trei compusă stă și la baza materialului limbii pe care scriitorul îl prelucrează în scopuri vădit estetice. Sorin Alexandrescu observă că frazele lui Mateiu conțin în medie trei propoziții, de regulă atributive. Întregul text este structurat pe ritmuri duale cu puternice tendințe spre ritmul ternar, grupul de trei elemente fiind propriu tuturor procedeelor poetice folosite de autor, indiferent că este vorba de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
cunoaște ca lumea mi-a trebuit un studiu îndîrjit. Acum, după patru ani, vorbesc bine și scriu cu puține greșeli, însă... E vorba de o limbă laborios învățată, și asta se va simți întotdeauna; accentul meu, felul de a formula frazele, de a intona - totul e străin și va rămîne ca atare. Există un prag de netrecut". Sînt mărturii tușante care acuză un timp, o mentalitate funestă ce l-a devastat, o categorie de "sub-oameni" care, între puzderia de fărădelegi, i-
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
prin Eugen Simion, care i-a lăudat inteligența, cultura literară și puterea de fabulație. Mai precis în determinări, Nicolae Manolescu, numind în G. C. pe poetul extazelor și al caligrafiilor, îl recomanda drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a frazei lirice". Cumva, pândit de un manierism precoce. Când Alex. Ștefănescu remarcă la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
cînd e cazul, hermeneutica, semiotica și analiza psihologică), criticul găsește de fiecare dată calea cea mai scurtă către specificitatea operei pe care o analizează. Iar unele dintre observațiile sale merită cu siguranță reținute. Ca acest subtil raționament declanșat de o frază a lui I. Negoițescu: "Într-o singură reflecție metatextuală, de la pagina 112, Negoițescu observă că scrisul autobiografic - pentru autor o retrăire, la bătrînețe, a propriei vieți - debordează rigiditățile estetice, pur literare, astfel încît, precizează autorul, Ťcondeiul îmi înaintează rapid pe
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
de-a lungul întregii vieți, în volume colective și reviste de specialitate. Cunoșteam multe dintre ele dinainte, pentru că erau repere sigure ale domeniului: sintetizînd direcții și idei fundamentale de cercetare (ca și cartea ei de sintaxă a oralității, Subordonarea în frază în româna vorbită, 1980), au fost adesea citate și comentate. Reunirea lor în volum (editorii anunță cel puțin un al doilea) e o idee excelentă, pe de o parte pentru că le face mai ușor accesibile, pe de alta pentru că oferă
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
Cum am cunoscut pe Caragiale și a apărut în "Flacăra" din decembrie 1911, semnat de Mircea Rădulescu și Ernest Ene (p. 159-168). Cei doi reporteri relatează întâlnirea la un cenaclu cu maestrul, sosit de la Berlin, scump la vedere. Sunt aproximate fraze ale scriitorului care a opinat că prea mulți tineri scriitori, abia alfabetizați, se cred maeștri, fără să fi parcurs o perioadă de ucenicie. Gustând dintr-un pahar de vin, Caragiale citește un poem de Coșbuc, lăcrimează și face apoi elogiul
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
din păcate inexistente: "Societatea română actuală este prea serioasă și prea pozitivă ca să aibă raporturi cu o artă de lux; iar literatura noastră este prea independentă și prea mândră ca să aibă raporturi cu o societate utilitară" (p. 55). Iată două fraze care pot fi puse fără nici o modificare și pe frontispiciul unei dezbateri în 2005! Caragiale trage din această situație și concluzia cea mai dureroasă: "rezultă că producția literară nu mai poate fi considerată ca o marfă de oarecare valoare cât
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
la curent cu publicațiile culturale și cu planurile editoriale, vorbind dezinhibat despre întâmplări și personaje ale vieții publice și culturale din țară. Inutil să spun că discuția în trei s-a purtat în românește. Când, din politețe, am încercat câteva fraze în franceză, și apoi, în italiană, ambii m-au rugat să vorbim românește: "Ne face o deosebită plăcere să continuăm conversația în română! E limba pe seama căreia ne câștigăm pâinea și îi datorăm acest respect!" Nu era nimic demagogic în
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
am reușit să ies din mine, ca să pot pătrunde în alții, ca să mă întorc îmbogățită, dispusă să mă privesc. Am plecat pe 14 februarie, de ziua iubirii și am citit, ca o mașinărie uzată, de zeci de ori la rînd, fraza scrisă pe o cană primită cadou de Sf. Valentin din partea companiei austriece: "Lass die Liebe in Deinem Herzen wurzeln und es kann nur Gutes daraus hervorgehen." Adică, "lasă iubirea să prindă rădăcini în inima ta și așa va scoate numai
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
pe drumul acesta. Cu adevărat Pentru Anna Ahmatova Cine nu a mai fost lovit de un cuvânt, vă spun eu - care m-am ajutat și de cuvinte - nu poate fi salvat. Nici imediat, nici pe termen lung. Să faci o frază rezistentă, să reziste la vibrația cuvintelor. Nimeni nu scrie această frază dacă mai întâi nu a subscris. Exil Sunt ca un mort care umblă neînscris în vreun registru necunoscut în această prefectură nedorit în cetatea aurită și pe câmpia înverzită
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
mai fost lovit de un cuvânt, vă spun eu - care m-am ajutat și de cuvinte - nu poate fi salvat. Nici imediat, nici pe termen lung. Să faci o frază rezistentă, să reziste la vibrația cuvintelor. Nimeni nu scrie această frază dacă mai întâi nu a subscris. Exil Sunt ca un mort care umblă neînscris în vreun registru necunoscut în această prefectură nedorit în cetatea aurită și pe câmpia înverzită. Șters deja din timp nu mă ocup cu nimic. Nici cu
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
metode noi - specifice cinematografiei - de organizare a materialului epic. Unghiurile variabile de privire, planurile suprapuse, mobilitatea spațială și temporală sînt elemente care dau prospețime acestei cărți. Răsvan Popescu nu este un mare stilist. Scriitura sa este una directă, cursivă, cu fraze scurte, fără zorzoane inutile, apropiată stilului publicistic. Calitățile epice ale prozatorului devin evidente însă la nivelul construcției (destul de bine elaborată, cu siguranță, la nivelul acestei cărți, a acordat o atenție specială acestui aspect) și, cum spuneam, la cel al imaginii
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
hashtag Cartea de versuri Fără hashtag, confesiunea tânărului Tudor A. Ursente, se înscrie în literateca de azi cu un mesaj contemporan denotativ prin chiar titlul volumului. O definiție a semnului implicat, #, sună așa: “Un hashtag este un cuvânt sau o frază, precedate de semnul #. Este o modalitate de a înștiința prin etichetarea tipului de conținut. Cuvintele care apar în mesajele de blogging și rețele de socializare precum Facebook, Twitter, Google+ sau Instagram pot fi etichetate prin inserarea semnului # în fața lor, fie
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
noastră. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și o rimă rebelă ieșită din lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. AL DOISPREZECELEA CEAS Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
să aibă credință în Isus Hristos, cel care a zis „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“. Aceste adevăruri erau revelații uimitoare pentru ascultători. Chiar au început să îngâne, să repete după Teodosie frazele pe care acesta le citea din Evanghelie. Imitau și rugăciunile lui, chiar dacă încă nu înțelegeau prea bine cuvintele. Atunci când socoti că dragii săi ascultători pricepuseră bine mesajul din Evanghelie, și după ce aceștia promiseseră să înceapă o viață nouă, neîntinată de
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
ajungea nici pentru o singură seară de ieșit în lume, ca lumea! Profesorul a scris o cărțulie, un miniroman vîndut în trei exemplare, cu titlul " Nimeni nu moare pe gratis". Cale de un film, personajul va rămîne blocat la o frază stupidă, de început al altei cărți, "Noaptea se furișa pe tăcute în oraș"... Dar cui îi mai arde de scris, pe lumea ASTA? Și ce sens are să scrii, cînd, oricum, nimeni nu prea mai are chef de citit, cînd tragi
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
ei: Pentru mine, literatura are de-a face cu ideile, cu capacitatea de a avea idei, nu cu limbajul, cu limba. Cînd spun asta nu-mi propun să contrazic opinia comună, dar nici nu mă tem de ea." Aceasta este fraza cu care debutează cartea lui Pierre Pachet, o carte ce reușește să ne intrige și să ne seducă încă de la primele rînduri, antrenîndu-ne în aventura pasionantă a unei gîndiri în prada timpului. Pierre Pachet - Opera zilelor, traducere și prefață de
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
în spatele meu, vocea d-lui Gherman, adresîndu-mi-se: Domnule Paler, aș vrea să vă întreb ceva". M-am întors, politicos, să aflu ce dorea de la mine președintele Senatului. Mă așteptam să-mi reproșeze vreun articol. Și, absolut siderat, am ascultat două fraze pe care mă străduiesc să le reproduc întocmai, deoarece ele mi-au dezvăluit un bizantinism șiret sub masca de bunic, ușor somnolent, arborată de Ovidiu Gherman în furtunile parlamentare: Cu siguranță, aveți în mintea dumneavoastră niște sertare. Aș fi curios
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
felul de a vorbi. Gîngăvea zgomotos, dîndu-și despre orice părerea cu aceeași siguranță, abia ascultîndu-și tovarășul. Apoi cuvintele erau urît alese. Făcea mereu aceleași greșeli și, cu toată bunăvoința, nu putea să se dezbare de ele. Întotdeauna își termina astfel fraza cu cîte un "parole d'honneur". Spunea "miniuțios" pentru minuțios și cuvîntul, lovind așa de tare, părea întrebuințat la orice frază. Și, de fapt, îl spunea des. I se atrăgea atenția totdeauna asupra pronunției greșite. Provocînd rîsul, nu protestase nimeni
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]