1,377 matches
-
manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
târa cu o încăpățânare țintită. N-a reușit să-l împiedice. Și racul s-a făcut nevăzut pe sub șirul de scaune din fața sa. Apoi a ieșit încă un rac, și încă unul. Racii ieșeau unul după altul și bocceluța toată fremăta fără încetare. Dumnezeule! Câți urmau să mai iasă? Pe un scaun din față, cu vreo două sau trei rânduri înaintea sa, l-a văzut pe un spectator tresărind violent și uitându-se în jos speriat. Încă puțin și racii aveau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunt adesea artificiale, aproape teatrale. Niște prelungiri onctuoase, reflexive, ale creierului unui levantin puturos, amator de matineuri. Dar, acestea fiind spuse, trebuie să recunoaștem că inspirație este cuvântul care definește cel mai bine ce a făcut Carol în continuare. Carol fremăta de nerăbdare. Mai avea de așteptat vreo trei ore. Se dezbrăcase și se masturbase de alte câteva ori, până când reușise să-și tumefieze organele genitale de atâta frecat; cu toate acestea, era abia 16:30. Urcase treptele până la dormitorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua îngustă și acoperită cu ghemotoace de praf a vestibulului pentru a privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată ziua, năuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru el idiosincraziile personale și răutăcioase, fără să le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul gonea printre câmpurile de un verde crud, într-o zi însorită, de primăvară englezească, și toți fremătau la gândul meciului ce va urma. În vestiar, Bull fusese deosebit de atent să se protejeze. Își pregătise modul de operare cu mult timp înainte. O genuncheră elastică, dintr-acelea purtate în general de sportivi, acoperea cu totul ansamblul format din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu, cine devenise nemuritor și cine urma să plece pentru prima dată. Era, deci, un gest de curaj să apari în fața a aproape un miliard de oameni, din care poate jumătate știau că ești român. În tot acest timp mulțimea fremăta, fredonând abia auzit primele acorduri ale României de vânzare, dar din suficient de multe piepturi pentru a face Lumea de Deasupra să vibreze. Numai că primele măsuri se lungiră necontenit și se repetară, și se repetară, astfel că... ...muzica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
El, timpul, nu avea cum și nici de ce să existe, iar cel care a delapidat planurile clepsidrei într-un moment de supremă inconștiență ar fi făcut bine să nici nu se fi născut. Cine să fi fost acela?... Ce făptură fremătând ca și mine de durerea existenței, bolborosind blesteme împotriva celor de deasupra lui, asemenea cărora nu putea să fie? Ce spirit străbătut de neliniști și de ură împotriva celor ce l-au creat?... Degeaba, degeaba îmi mai pun astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
precipitat, și știam că încearcă să-și stăpânească plânsul, să-și țină lacrimile, fiindcă nu vrea ca tata s-o vadă plângând, și știam că acuși o să strig, acuși o să urlu la tata, și atunci nările tatei au început să fremete, a luat de două ori aer, horcăind, și a treia oară inspirând adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Am lovit-o jos, cu forță și îndesat, spre reverul lui Fielding, după care m-am împleticit precaut până la fileu. Mare greșeală. A fost momentul ales de Fielding pentru a lansa o lovitură trasă cu ambele mâini. Mingea a trecut fremătând peste fileu, s-a înălțat ușor, apoi și-a reluat traiectoria curbă și impulsul - și m-a izbit drept în față. M-am frânt, în timp ce racheta mi-a căzut din mână cu zgomot. Câteva secunde care mi s-au părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmei? Uitați-vă la câinii de pe stradă, cum se vâră în orice, cum îi interesează totul, cum se avântă spre marea descoperire. Imaginează-ți, deci, ce durere trebuie să simți când ești legat de un gard și în jurul tău totul freamătă de viață - și joacă și idei și fascinație - și totul se derulează în imediata apropiere a frânghiei țintuitoare. Am înțeles dintotdeauna că America e pământul șansei. Corcitură viguroasă, America e o țară în care succesul plutește în ozon, lumea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
monahi și monahii, ale războiului din Spania. Simțul patriotic accentuându-se, dragostea de glie cucerind cotele acoperite de lecțiile istoriei, îl fac să ajungă la Liceul Militar “Ferdinand I”, din Chișinău, pe care îl absolvă în 1939. Un an care fremăta de evenimente. Europa și planeta fierbeau de tensiuni. Lumea, de îngrijorări. România, de fapte însângerate și refugiați din toate punctele ei cardinale. Țara sângera, înotând în lacrimi. Un rege trădător încă din Primul război mondial și mai apoi, corupt până în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
domeniu deosebit al preocupărilor noastre - s-au petrecut în afara criticii, ba chiar și în pofida criticii: Baudelaire și al său frisson nouveau, Rimbaud, după care aproape nimeni n-a întors capul, Mallarmé, lăsat în seama acelui tînăr singuratic care, în provincie, freamătă deasupra versurilor sale, cum îi spunea Valéry... exemple sînt de ajuns, și secolul al XIX-lea a desăvîrșit într-adevăr făcurirea marelui poet necunoscut, ca instituție estetică de prim ordin”. Văzînd în Poe, Baudelaire și Coleridge principalii critici ai secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a recunoscut imediat trăsăturile însă nu mai era fetița pe care o știa. Subțire dar bine făcută, fusta scurtă iar bluza strâmtă îi punea în evidența sânii. A observat imediat, nu purta sutien și abia reușeau să îi liniștească din freamăt cei câțiva năsturași ai bluziței. Șatenă, nasul drept, gura potrivită, buzele cărnoase și ochi căprui, iscoditori. Purta tocuri mici la sandale și ca înălțime îi ajunge dincolo de umeri, are mâinile mari, curate, frumoase și albe de la apă, se cunoaște că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sărută buzele moi, arzătoare. Ea îi răspunde imediat. Îl îmbrățișează puternic și se lipește de el, deci nu visează! Abia aștepta să o ia în brațe! Realitatea îi spulberă orice temere, o mângâie apăsat pe sâni. Sunt fantastic de plini fremătând ca două clopotnițe uriașe. Are impresia cum îi fărâmă degetele ca de-un porțelan fierbinte. Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
echipa pentru această seara și surâde. Flora își face apariția printre băieții gălăgioși, fiecare spunând ceva despre care ceilalți uită imediat. Poartă o rochie lungă, cu talia înaltă, groasă și culmea, vaporoasă, dintr-un material neidentificat, probabil străin. Îi cade fremătând pe umerii drepți, este largă, bogată, parcă intenționat să îi elibereze fiecare pas mai uriaș. Are desenate diverse forme geometrice, linii și culori cu tonuri delicate; este închisă cu nasturii până la gât care-i ascund trupul superb. Este hipnotizat însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aș fi fost de vina? Când lumea-n mine tace. Chemare... Rămâi aici sau pleci de tot? Mi-am pus-o întrebarea Căci te-am rănit fără să pot Să-ți mai aud chemarea Se-aude-al apei veșnic susur Iar codrul freamătă divin Și mă cuprinde-al lunii tremur Căci am plecat fără să vin Când soarele pe cer răsare Iar zările se întețesc S ă știi că n-am să dau chemare Greșelilor ce dăinuiesc. Și-a cerului lumină sfântă Să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din vale îmi par toate rupte dintr-un basm cu zâne bune! Pădure dragă, tu m ai așteptat? În trecerile repetate dinspre zi înspre noapte ori în diminețile răcoroase ți-ai adus aminte de mine, copila cu ochi mari albaștri, fremătând de bucurie la vederea copacilor tăi? Și vreau să rătăcesc fără țintă, ca o frunză mânată de vânt pe potecile goale, să fug fără oprire peste stânci și peste pietre, să mă opresc brusc în inima ta și să stau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
degrabă, să rămână în cameră să citească, dar nu a protestat în niciun fel. În fapt, avea ideile ei bine formate, dar îi lipsea acel entuziasm al comunicării sau dorința de a împărți cu cineva. Mai precis, era sterilă, nu fremăta sau rezona la nimic, nici măcar la imaginea ei din oglindă, pe care simțea nevoia s-o consulte inacceptabil de des, vreau să spun, era complet întoarsă către sine. Totuși, când ne plimbam, mă lua aproape timid de mână, gest aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent din vene. Foarte aproape de umărul meu, convoiul de furnici înaintează febril și frunzele-vele freamătă ca niște bănuți de argint sub suflarea calmă a vântului. Urmăresc îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de un guru, menit să iasă ca din întâmplare, cu câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]