1,521 matches
-
prințul în urma ei. — Ce-e? Cine ți-a interzis? Întoarse capul într-o clipă, de parcă ar fi înțepat-o cineva cu acul. Prințul ezită să răspundă; simțea că îl cam luase gura pe dinainte. Cine ți-a interzis? strigă cu frenezie Lizaveta Prokofievna. — Aglaia Ivanovna mi-a interzis... — Când? Spu-ne odată! Azi-dimineață mi-a trimis vorbă ca nu cumva să îndrăznesc să trec pe la dumneavoastră. — Ce ți-a trimis? Prin cine ți-a trimis? Prin băiat? El ți-a transmis vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și practică, poate că într-adevăr e blestemată. — E cu siguranță blestemată sau numai s-ar putea să fie? Doar e foarte important în acest caz, se interesă Evgheni Pavlovici. — E blestemată, blestemată, cu siguranță e blestemată! întări Lebedev cu frenezie. — Nu te grăbi, Lebedev, dimineața ești mult mai bun la suflet, observă Ptițân zâmbind. — În schimb seara sunt mai sincer! Seara sunt mai cordial și mai sincer! se răsuci, înfierbântat, Lebedev spre el. Mai simplu și mai precis, mai cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să anunțe la secție și atunci istoria va fi anchetată de poliție. Domnul Ferdâșcenko se va duce, fiindcă mă cunoaște. Se făcu gălăgie; Lebedev se înfierbântase și depășea deja măsura; Ferdâșcenko se pregătea să plece la poliție; Ganea susținea cu frenezie că nimeni nu se va împușca. Evgheni Pavlovici tăcea. — Prințe, ați zburat vreodată de pe o clopotniță? îi șopti deodată Ippolit. — N-nu... îi răspunse prințul cu naivitate. — Chiar vă imaginați că n-am prevăzut toată această ură! îi șopti din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
remarcă, însă Lebedev îl trase după el. Ippolit îi privea pe musafirii care râdeau. Prințul observă că dinții îi clănțăneau, ca și cum l-ar fi scuturat cele mai puternice frisoane. — Cât sunt de ticăloși! îi șopti iar Ippolit prințului, cuprins de frenezie. Când vorbea cu prințul, se apleca spre el și șoptea. Dă-le pace; ești foarte slăbit... — Imediat, imediat... plec imediat. Brusc, îl îmbrățișă pe prinț. — Găsiți, poate, că sunt nebun? spuse el și îl privi, râzând ciudat. — Nu, dar dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
câte există pe lume. O, să n-o faci de ocară, să nu arunci cu piatra în ea. S-a chinuit prea mult cu conștiința rușinii ei nemeritate! Și cu ce-i vinovată, Doamne-Dumnezeule! Ah, clipă de clipă, cuprinsă de frenezie, strigă că nu-și recunoaște nici o vină, că e victima oamenilor, victima unui desfrânat și nelegiuit; dar orice ți-ar spune, să știi că ea e prima care nu-și dă crezare și că, dimpotrivă, cu toată forța conștiinței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plină de durere și începuse să geamă. O, niciodată după aceea n-a putut uita această întâlnire cu ea și și-o amintea mereu cu aceeași durere. Ea se lăsă în genunchi în fața lui, chiar în stradă, cuprinsă parcă de frenezie; speriat, el se trase înapoi, iar ea încerca să-i prindă mâna ca să i-o sărute și, exact ca în visul lui de mai înainte, lacrimile străluceau pe genele ei lungi. — Ridică-te, ridică-te! șoptea el speriat, trăgând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
insinuă Ippolit. — Nu, nu tirbușon, pentru că, în fața ta, sunt general, nu sticlă. Am medalii, medalii de merit... iar tu n-ai nici pe naiba. Sau el, sau eu! Hotărăște-te, domnule, chiar acum, imediat! strigă el din nou, cuprins de frenezie, la Ptițân. Kolea îi întinse un scaun și generalul, aproape epuizat, se lăsă să cadă pe el. — Cred că ar fi mai bine... să dormiți puțin, bâigui Ptițân, care rămăsese perplex. — Mai și amenință! îi spuse Ganea surorii lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repezindu-se să-și oprească fiul. Toți spuneți prostii! le-o reteză Varia furioasă. Ajunge, mamă! spuse ea, apucând-o de mână. — Te cruț numai de dragul mamei, rosti Ganea pe un ton tragic. — Spune! urla generalul, cuprins cu totul de frenezie. Spune, dacă nu vrei să ai parte de blestemul meu de tată... spune! — Ce să zic, m-am și speriat de blestemul dumitale! Cine-i vinovat că de opt zile parcă ai înnebunit? De opt zile. Vezi, știu și datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rusesc. Dacă unul dintre ai noștri trece la catolicism, atunci negreșit ajunge iezuit, ba încă dintre cei mai subterani; dacă devine ateu, negreșit se apucă să ceară stârpirea credinței în Dumnezeu prin violență, adică și prin sabie! De ce, de ce atâta frenezie deodată? Se poate să nu știți? Pentru că și-a găsit patria, pe care aici nu a întrezărit-o, și e fericit; a găsit limanul, pământul și s-a repezit să-l sărute! Doar nu numai din vanitate, nu doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de suferințele patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise membră într-un comitet din străinătate care milita pentru restaurarea Poloniei și, pe deasupra, nimerise în confesionalul unui celebru pater, care pusese stăpânire pe sufletul ei până la frenezie. Averea colosală a contelui, cu privire la care acesta îi prezentase Lizavetei Prokofievna și prințului Ș. dovezi aproape incontestabile, se dovedise inexistentă. Mai mult chiar, în nici o jumătate de an de la nuntă, contele și prietenul său, celebrul confesor, izbutiseră s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adică acceptă posibilitatea ca fiecare om să devină Hristos, urmând cu severitate modul de viață ascetic al lui Iisus. Liturghia lor constă din lecturi și explicații ale Sf. Scripturi, din cântări însoțite de sărituri și alergări care-i împing la frenezie și delir, luate drept stări profetice. 80. Adept al așa-numitei doctrine slavofile, curent de gândire din secolul trecut, centrat pe ideea de specific național. 81. Versuri din poezia Elegie de Pușkin. 82. Aluzie la romanul Părinți și copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ted, care avea o aventură (ce avea să se termine la fel de tragic ca și mariajul cu Sylvia) cu Assia Wevill. În octombrie, mamă a doi copii mici, Sylvia începe să devină creatoarea volumului ce a imortalizat-o, Ariel. Scrie cu frenezie, zi de zi, la ore târzii, când copiii săi dorm, poeziile care o vor reprezenta veșnic, după ce dying, atât de des dramatizat în opera ei, devine death, în încercarea, reușită de data aceasta, de sinucidere din 11 februarie 1963. În
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ca rădăcini surâsul cercuiește în aer un profil și-n talgere de umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o unitate a poemului dincolo de explozia mozaical-caleidoscopică a imaginilor, ea s-ar afla mai degrabă la nivelul stării de spirit: frenezie a sentimentului erotic, amintind în parte de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspândită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Zodiac (1930), nu pare, la prima vedere, să producă schimbări importante la nivelul universului imaginar și al tehnicii discursive. Poetul rămâne în continuare o sensibilitate prin excelență deschisă, cu aceeași extraordinară disponibilitate de a surprinde „miracolul” metamorfozelor universale, cu o frenezie senzorial-imaginativă ce se dezvăluie ca agent transformator, într-un proces mereu reluat al „alchimiei imaginii”. „Printre versurile sale - scria Pompiliu Constantinescu în recenzia cărții - te poți plimba ca printr-un hățiș nesfârșit, poți schimba direcția, fără teamă de a pierde
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fantastică peste pleoapele voastre închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizând cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității în sensul participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntârzii în minune”) - noua versiune a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil într-o lume ostilă, ale cărei înfățișări amintesc în scrisul său de coșmarul expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsându-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie în haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, “înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu în recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, “înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu în recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată în același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
puțin frecvente. Ilarie Voronca nu face excepție de la regulă. Ba, mai mult, - cum am avut prilejul să remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune în susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încât pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage în spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rânduri melancolice: „Dar vocea ta, cântecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decât scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește însă cu o particulară frenezie - ca și în versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, în genere, în datele sale concrete, într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, într-un prim moment, în figuri - cum am văzut - ale închiderii, stagnării
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
desface în vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă dinspre finalul poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea spațiului imaginar ca deschidere pluriperspectivică, succesiune de „priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmând un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sângele-n fereastră / din tine se desface priveliștea într-o glastră / și evantaliu-n
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cuprindă totul, - iar această obsesie e constantă pe parcursul întregii opere. Ea se referă în egală măsură la extensiunea spațiului imaginar și la intensitatea cu care exteriorul se oferă sensibilității transformatoare. Acumularea, enorma adițiune de imagini, merge mână în mână cu frenezia afectivă a întâmpinării lor, încât e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație la „balul” integralist din primele volume de factură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrângeri, absoluta libertate, decât jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și încântare în fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca în spațiul avangardei a fost de natură să-i întrețină, poate chiar mai mult decât la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se dilată în toamna unde crești”, „cu unghiile-n talangă sporești stelarul pântec”, „obrazul tău se-mparte talangă, poate cântec”, „deschizi ca o barieră noaptea” etc. etc. Prins în ritmul trepidant al marelui oraș din Ulise, subiectul liric trăiește alternativ frenezia participării la spectacolul „evenimentelor șceț se succed ca ferestrele”, încordarea nervilor „atleți negri pneuri serpentine afișe”, și drama însingurării, a „obișnuinței șcareț e pe umerii tăi ca o cămașă uzată”, a izolării și stagnării. Ieșirea din aceste ultime stări de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al echivalențelor imagistice, care-l acoperă până la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt având ca efect sfărâmarea discursului într-un mozaic de imagini derivând unele dintr-altele, coagulate, relativ, la nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate de eros. Iată una, la întâmplare, din partea a 4-a a poemului: cristale de aer stau limpezi în ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tâmplele ca hățuri când vorbele-n întoarceri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adune „toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sunt însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi în mișcare, translate în frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a îngăduit să înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei în acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror modelări. În acest spațiu dinamic, „miliardarul de imagini” s-a cheltuit cu o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]