5,695 matches
-
erau curioase să vadă, cum aceste urme își extind lumina, de parcă s-ar fi îndreptat spre cer. Gerul lui ianuarie, era stăpân peste întreaga natură,, în aparență viu, nu avea nici o închipuire despre ce gândeau fetele și dimensiona cu delicatețe fulgii ce începu să-i înșiruie tocmai în această noapte. Erau pitorești, acești fulgi ai cosmosului, care, câzând în noapte, nu se topesc, ci transcend o altă împărăție a veșnicelor zăpezi. -Hai, să tăcem, cum tac acești fulgi, să devenim comprehensibile
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
fi îndreptat spre cer. Gerul lui ianuarie, era stăpân peste întreaga natură,, în aparență viu, nu avea nici o închipuire despre ce gândeau fetele și dimensiona cu delicatețe fulgii ce începu să-i înșiruie tocmai în această noapte. Erau pitorești, acești fulgi ai cosmosului, care, câzând în noapte, nu se topesc, ci transcend o altă împărăție a veșnicelor zăpezi. -Hai, să tăcem, cum tac acești fulgi, să devenim comprehensibile mai întâi dezghețului din noi, să ne topim noi de o așteptare, de
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
dimensiona cu delicatețe fulgii ce începu să-i înșiruie tocmai în această noapte. Erau pitorești, acești fulgi ai cosmosului, care, câzând în noapte, nu se topesc, ci transcend o altă împărăție a veșnicelor zăpezi. -Hai, să tăcem, cum tac acești fulgi, să devenim comprehensibile mai întâi dezghețului din noi, să ne topim noi de o așteptare, de o puternică iubire de viață pentru o nouă zi, care iată, că, deja, vezi, că a venit! Iar la Kamceatka, să deie Dumnezeu să
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
rotație, hrana apărătorilor Bastionului breslei. Și într-o dimineață, venise rândul familiei Siegel. Cahtarina, fiica starostelui (de-acum - bătrân și bolnav) se-nhămă la sania umplută ochi, iar verișoarele sale și frățiorul mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
sunt eu acum Nu da sufletul meu cuvios pe drum Bun și blând și milostiv ești n-acuzi Și ascultă Doamne rugăciunea mea Ia aminte la glasul rugii mele În ziua de necaz am chemat stele Calea sfântă să fie fulgi de nea Vin neamurile pe care le-ai făcut Și vor slăvi numele Tău minunat Că prea mult în cele rele am zăcut Caută spre mine și miluiește Dă tăria Ta slugii Tale damnat Să vadă păgânii cine domnește PSALMUL
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT? de Ștefan Lucian MUREȘANU Fulgi mari se jucaseră în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
pentru diagnosticare. Criminaliștii îl priveau triști la vestea că inima îi cedase din cauza gerului năprasnic din noaptea trecută, dar și a zăpezii reci care se așternuse peste trupul lui, acoperit doar de paltonu-i negru și lung ce îl ferise de fulgii mari, care acum nu mai conteneau. Toți se întrebau cine poate fi enigmaticul om, căzut în stradă și unde nimănui, dintre cei care au trecut pe lângă el, nu i se făcuse milă să se aplece, doar pentru un minut, oprindu
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
că a obosit în pieptul meu să bată. Și asculta cum susura lichidul vâscos ce mă încălzea prea mult decât aș mai fi vrut să fie. E-atâta liniște în casa mea și eu privesc afară; prin geamul ferestrei văd fulgii mari, răzleți, ce încă mai cad lin pe pământul înghețat. știu că într-o zi voi fi primit, în loc tihnit pentru odihna trupului meu obosit, nu de vârstă, ci de timpul pe care l-am trăit printre ei, cei care
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
și-ai tăi ... lasă-mă să le împlinesc și, după aceea, cum crezi, iubită mamă ... mă simt atât de obosit, dar încă nu-mi întinde mâinile să te-nsoțesc. În zori de zi, pe scaun, priveam sau doar îmi închipuiam cum fulgii de zăpadă se strecurau din norii plumburii. Am închis ochii, am ațipit și am așteptat să mai văd măcar odată chipul drag al mamei? Mă întrebam de ce oare venise după atâta timp de dor și ce a vrut să însemne
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
cu muzică populară, slăbiciunea vieții lui... - Alo! Domnul are rezervare, abonament ori...? - Nu am, duduie! Nu am rezervare și nu am nici abonament, dar am o foame în mine că sunt în stare să te mânânc și pe dumneata cu fulgi cu tot! - Vai, domnule! Se poate să vorbiți așa? - Păi, ce? Nu m-ai auzit? De ce mai întrebi? Și vreau ceva condimentat bine, că sunt tare plictisit de viața asta... - Asta-i treaba dumneavoastră, domnule... Singura posibilitate ar fi pe
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SĂ FIU UN CUIB Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
fină și bronzată de soarele românesc, îndepărtându-i scaunul, pentru a-i face loc să iasă de la masă. Ne-am încadrat în cercul larg de dansatori, iar pașii ni s-au acordat din mers. Dansa elegant și plutea ca un fulg, având o ținută distinsă, nici eu nu mă lăsam mai prejos și câteva perechi de ochi ne urmăreau deja cu admirație. Atunci i-am luat primul “interviu”, aflând că este unguroaică, dar locuiește la Košice în Cehoslovacia și mai are
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce se-aprind în fulgii de nea sudălmile maicii în rouri se-aștern litanii uitate-n răspântii, etern mai merg și mai caut căușu-mi de prunc mă învârt în ce sens ? pe unde-o apuc ? vina m-ascunde în zarzări - icoană aleasă cineva se scutură
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
temeri, din orgolii ... De-atunci sunt mii de vieți în care Umbra Sa călătorește, ca să repare în timpuri tot ce-a stricat un om... De-atunci și el și Umbra Sa își caută perechea-umbră, Iubirea - salvarea sufletului gol! Din cer fulgi albi, mici fluturi, pluteau deasupra acelor umbre imbinate, Un dans ușor sub palide acorduri, suave ritmuri prin care mă privesc intens și rugător cerându-mi aprobarea. Zâmbesc privindu-i regăsiți, înconjurați de razele de lună, de licăriri de stele, Tacit
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
țară - pașii marunți ai bătrânilor chemați de toaca 62 doar lacrimi în palmele bătucite - bătrân în umbră 63 Doar atât din pescărușul prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
detalii și descrieri, cu o acută conștiință a tragicului, imaginea dorului de copilarie, pe care o percepe ca pe o vreme idilică: „Nu știu de ce, dar/ fascinantă, zăpada/ îmi pătrunde întotdeauna/ în ungherele pustii/ și-mi aduce ceva din odinioară./ ...Fulgii înfloresc la fereastra/ speranței/ și mirosul merelor coapte/ îmi inundă creierul./ Ca un laser, amintirile/ îmi sfredelesc tăcerea/ coborâtă în mine./ Moș Crăciun gârbovit de secole/ apare ca din neant/ și colindele stramoșești/ mă răpesc, purtându-mă/ în sunet de
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
ca nevoie de a contempla locul unde a văzut lumina zilei, de a pătrunde în intimele structuri ale lucrurilor și ale naturii. „Miroase-n mine-a satul meu/ Cu fân uscat și eleșteu,/ Cu șezători în seri de iarnă,/ Când fulgi mirajul vor s-aștearnă./ Cu ulițe ce duc în cer/ Și când e soare sau e ger,/ Și când în ușă crivaț bate./ De satul meu sunt azi departe!/ Îl simt în schimb pulsând în mine/ Cu fiecare spic sau
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
calculator, alții în... frigider, alții în telenovele și alte moduri mai creative sau mai puțin creative de a anestezia durerea singurătății. Eli Henteș, părăsită de soț, fostă actriță: Rămasă singură, știu că eram lângă geam și priveam cum ninge cu fulgi mari - priveam la fulgi și plângeam. Eram foarte bolnavă atunci când soțul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie. Apoi am învățat să iert și să iubesc. Iertându-i pe cel și pe cea care mi-au făcut rău
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
alții în telenovele și alte moduri mai creative sau mai puțin creative de a anestezia durerea singurătății. Eli Henteș, părăsită de soț, fostă actriță: Rămasă singură, știu că eram lângă geam și priveam cum ninge cu fulgi mari - priveam la fulgi și plângeam. Eram foarte bolnavă atunci când soțul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie. Apoi am învățat să iert și să iubesc. Iertându-i pe cel și pe cea care mi-au făcut rău, am fost vindecată de
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății,/ gând spre ceea ce ar fi putut fi,/ rar de tot,/ o zi de mâine;/ cer albastru de adânc,/ poartă/ spre neuitare,/ spre libertatea/ de a împiedica timpul să curgă/ cu nonșalanța/ unui fulg de nea/ rătăcit/ și/ fără rost” („Poezia”). Prin marea putere de abstractizare de care dă dovadă, stilul Corinei Petrescu amintește de cel al lui Nichita Stănescu și Ion Barbu. Iată o definiție a poeziei, în viziunea celui dintîi: „...poezia nu
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
ca zeii Și cred că eu am nimerit-o Era în clipele femeii În care ea, cu voluptate, A prins-o iute și-a jertfit-o!! @ȚI-AM CULES DE PE BUZE 20/08/2009 Ți-am cules de pe buze un fulg de zăpadă Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele Din care zăpada nu voia să mai cadă Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
cititorii, în universul necuprins în care-și fac loc cerul, pământul, floarea, copacul, iubirea, „pârâul din argintul lumii”. „Mai stau! Nu mult! Doar cât clipește steaua Peste argintul lumii prins în rouă, Sau cât pumnalul de lumini când plouă, Ori fulg pe mâna ce-o mângâie neaua”. (pârâul din argintul lunii...) Intrăm de asemenea în cel al triumfului, măiastra, în care un fenix nu se lasă-ngropat în cenușă ca apoi să apară, ci are pasagere scânteieri de ciclop peste miriștea
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
cu vlagă.../ Cheia Destinului o voi purta ca giuvaier,/ Fapte, trăiri, toate le-oi pune în desagă!” Numai astfel își va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „Să mă adun din firimiturile-mprăștiate-n haos,/ De lanț să mă dezleg, fulg să fiu de nea zburdalnic... Din trupul meu să îmi ridic spre nori, sfințit naos,/ Acolo să mă-nchin sufletului meu, cel regăsit și darnic!” Sporadic, dar de bun augur, în volum se regăsesc și poeme optimiste în care strălucesc
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]