KorAP: Find »[drukola/base=fum & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...639 >

15,951 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În cap că vei putea deveni scriitor. Au apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
o are În față, mai precis al celor două caiete cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două caiete și, pentru că avem obligația de-a nu respinge nimic fără să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul de deasupra cu mișcările de dans ale unui derviș. În cameră plutea un miros greu de maci de Cașmir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de ceață. Cineva zăcea pe covor. Mi-au trebuit câteva secunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de ceață. Cineva zăcea pe covor. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi dau seama că este Georgie, nu numai pentru că părul tuns cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui târziu al după-amiezii. Din nou deslușeam voci dinspre hol. Acum vorbeau Însă mai Încet decât mai devreme. Dar acest vizitator ce era oare, femeie sau bărbat? Mi-am dat seama surprins că era imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze cu „Else Oloaga“. ) S-a Întâmplat ceva și am nevoie de ajutorul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze cu „Else Oloaga“. ) S-a Întâmplat ceva și am nevoie de ajutorul tău. Dar trebuie să-mi promiți că nu mai zici nimănui. Și după ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Întâmple așa. Spre deosebire de noi, cei de la moravuri, Karla Manetti de la omucideri e de părere că, de fapt, avem de-a face cu o crimă și s-ar putea să vrea să schimbați două vorbe cu ea. Dădu la o parte fumul cu un gest delicat. Să sperăm că e vorba de moarte naturală, nu-i așa? Neobișnuită - bizară chiar, dar orișicât. E mai bine așa, sunteți de acord cu mine? Permiteți-mi, așadar, să vă Întreb din nou: unde ați fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
calm. M-am gândit de multe ori, că dacă ar fi să-l văd vreodată, ar trebui să-i dau eticheta, ca să-și completeze numele cu mâna lui, asta vreau să zic. Tu n-ai face la fel? Rotocolul de fum scos de Dora se destrămă În aer ca o aură rătăcitoare, și tocmai mă pregăteam să-i răspund când adăugă pe un ton scăzut: — Nu, n-am regretat niciodată. Doctorul Îmi promisese că Îl va plasa la o familie bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul unei crize. N-ai observat ce palid era? Am expirat fumul. — Nu, sincer să fiu, habar n-am avut. Acum că zici tu, poate că mi-l pot imagina ca femeie. Când am ajuns și vă roteați prim cameră, mi-era greu să vă deosebesc. Dar mai târziu - vocea și gesturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi modificat. Uită-te la umeri, șolduri sau Încheieturi. Astea sunt părțile care trădează. Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar fi fost fabricat din membre asamblate la nimereală. Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
femeia despre care amintea Anton. Ne despărțisem cu un an Înainte să Încep să vizitez Hotelul Kreuzer, din motive niciodată lămurite. Mă Întrebam oare ce-a mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mine mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu mă mai poate ajuta. Trebuia să-i povestească și lui tata. Fumul șerpuia neregulat În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
birou, de parcă ar fi Încercat să Înoate. Nu sunt sigur c-am Înțeles, domnule polițist. — Ofițer, Knisch. Ca și Pieplack, aici de față. Dar cu un rang superior. Ridicându-și degetele În formă de V, Diels scoase un nor de fum mulțumitor. Totuși, ai dreptate. Puteam să avem mai mult tact, nu-i așa, Pieplack? Înainte ca partenerul său să găsească răspunsul potrivit, Diels ridică de pe jos niște obiecte și le Îndesă În sertare Într-o ordine aleatorie. Dar a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
meu colegul lui mormăi ceva. Inspectoarea Manetti este de părere că acesta e un caz de omucidere. Diels Își stinse brusc țigara apăsând-o cu degetul mare. Un caz „normal“ de omucidere, cum spune partenerul meu. Un ultim nor de fum Îi părăsi buzele. Ce mi-ar plăcea să-i cred! O grijă În minus! Dar eu când văd un viciu, Îl recunosc. Își scutură capul. Și dacă nu avem grijă, exact ce i s-a Întâmplat femeii ăsteia, Wilms, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
I-am Înmânat cutia. Ce s-a Întâmplat cu Klaus și Harro? De ce vroiau să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă aveam la hotel, dacă asta te neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu, ce-ți mai trebuie? Din moment ce În apartamentul damei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă aveam la hotel, dacă asta te neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu, ce-ți mai trebuie? Din moment ce În apartamentul damei ăleia nu e nimic care să te incrimineze, nu Înțeleg ce te tot agiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fi În locul tău, i-aș urma exemplul și aș Închide ochii. Cine știe ce secrete avea prietena asta a ta? — Apreciez grija, i-am spus. Dar din câte-mi amintesc, doamna la care se referea deschisese deja ochii, expirând un nor de fum amenințător care Începuse s-o cuprindă - „ca aura aia pe care ai scos-o tu adineaori“. Imperturbabil, prietenul meu continuă, dând din cap Înspre vânătăile mele. — Vreau să zic că ai deranjat deja liniștea cuiva. Dacă nu știi, a cui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de țigară. — Mulțumesc, i-am spus, ridicând caseta. Dar e Încuiată. — În orice caz, mai am un motiv să presupun că mai era o a treia persoană În apartament. De fapt, e cel mai plauzibil. Mă tot gândeam că vizitatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

e regula pe care o încalci: încălcarea în sine e de-ajuns ca să-L scoată din sărite - pur și simplu. El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că ofițerul vamal fusese impertinent În privința faptului că avea două perechi de pijamale de mătase. De la mojicia omului, disprețul lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]