1,639 matches
-
pentru yia yia. Altă babă poate moare și Încearcă să ajungă lângă soțul meu. Dar pregătirile ei de Înmormântare nu s-au terminat aici. Desdemona nu și-a ales numai lotul pentru mormânt. Și-a ales și antreprenorul de pompe funebre. Georgie Pappas, fratele lui Sophie Sassoon, care lucra la firma de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu. Dar pregătirile ei de Înmormântare nu s-au terminat aici. Desdemona nu și-a ales numai lotul pentru mormânt. Și-a ales și antreprenorul de pompe funebre. Georgie Pappas, fratele lui Sophie Sassoon, care lucra la firma de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și aranjamente florale, s-a dus cu ele În casa de oaspeți și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apropiate? Cu ani În urmă, Capitolul Unsprezece mă convinsese să-mi dau jos chiloții ca să se uite la mine. Acum se uita la mine În sus, cu o privire la fel de stăruitoare. Îmi măsura capul defrișat. Se zgâia la costumul meu funebru. Aveam noroc că fratele meu luase atâta LSD. Capitolul Unsprezece se apucase devreme de lărgirea orizonturilor. Meditase la Maya și la vălul ei, la multitudinea de planuri ale existenței. Pentru o personalitate instruită astfel era cumva mai ușor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femei, și pentru bărbați. (Și i-am Îngăduit În sfârșit dragei de Sophie să mă tundă scurt, așa cum și-a dorit dintotdeauna.) Dar toate acestea au venit mai târziu. Atunci ne grăbeam. Era aproape zece. Limuzina de la compania de pompe funebre trebuia să sosească În jumătate de oră. ― Ar trebui să te pregătești, Îmi spuse Tessie. Înmormântarea a făcut ceea ce se presupune că fac Înmormântările. N-am avut timp să ne lăsăm copleșiți de sentimente. Luându-mă de braț, Tessie m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vremuri pe strada Hurlbut, până la moartea Desdemonei, În 1980. Tessie și Zoë sunt și acum În Florida - două femei care trăiesc singure. Sicriul lui Milton a rămas Închis În timpul slujbei. Tessie Îi dăduse lui Georgie Pappas, antreprenorul de pompe funebre, cununa de nuntă a soțului ei, ca s-o Îngroape o dată cu el. Când a venit momentul ca decedatul să primească ultimul sărut, participanții la Înmormântare s-au aliniat pe lângă sicriul lui Milton și i-au sărutat capacul lăcuit. La Înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
articole despre crime, accidente sau urmăriri cu mașinile. Merg la morgă, sun la spitale și la poliție și pun Întrebări despre ultimele decese. Câte au fost? Două? Slab, slab! Zece? Minunat! Mă Împrietenesc cu oameni precum avocații, antreprenorii de pompe funebre, medicii legiști și gardienii din New York. — Cum ai Întâlnit-o, atunci, pe Desert Rose? — Ne-am cunoscut la Închisoare. — O, sigur! Chinezoaica râse din toată inima. Pare foarte palpitantă meseria asta! spuse ea cu amabilitate. — Da, partea cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului cu sine, marea învățătură sau lecție a destinului uman este o oglindă somptuoasă și funebră în care oricine se poate pierde, atât timp cât nu mai poate glumi. Sau atât timp cât refuză să fie serios. Diverse atitudini corespund diverselor fețe ale morții. Aceasta ar putea fi o idee fundamentală în probleme de supraviețuire, care arată că moartea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
umorului pe care-l etalezi mi se pare extrem de nepotrivit pentru momentul de față. — Ei, dar ce e sigur e că n-or să fie în nici un caz în stare s-o incinereze, continuă dr. Board. Iar insul de la pompe funebre care se va dovedi capabil să introducă bucățica asta într-un coșciug nu va fi departe de geniu. Presupun că ar putea folosi liniștiți un baros. Undeva, într-un colț, dr. Cox leșină. — Eu cred c-o să mai iau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ștefan cel Mare, te năpădea mulțimea firmelor de toate formele, dimensiunile, culorile, scrise pe sticlă sau pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri și oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coșciug proptit de ușă, căptușit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriașă de lemn atârnată perpendicular pe perete, și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e metanoia, adică saltul minții dincolo de sine, în alt plan al înțelegerii“ (Andrei Pleșu, Minima moralia). În culturile arhaice și tradiționale, plânsului i se acordau valențe magice; ele se întemeiau, în general, pe analogia lacrimi=ploaie. Plânsul ritual, în cadrul ceremoniilor funebre (bocetul), e cunoscut aproape la toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e și cazul dacoromânilor, a existat și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e și cazul dacoromânilor, a existat și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană. Pe lângă tristețea despărțirii, aceste cântece funebre constituiau un adevărat ghid pentru sufletul „dalbului de pribeag“ în lunga și anevoioasa călătorie în lumea de dincolo, exprimând, totodată, și o rugă adresată mortului de a nu mai reveni printre cei vii. În aria noastră culturală se mai cunoaște
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
familiei. Dar au rămas de neșters resentimentele, față de instanțele de judecată comuniste, ca și antipatia provocată de uniformele milițienilor și de mașinile lor negre, cu numărul de înmatriculare „mic”, identice la culoare și prag de risc cu cele de la pompele funebre, care sunt mai de temut, căci nu au „marșarier”, în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Din prima plimbare cu o limuzină neagră, tata s-a întors după patru ani, dar nu și atunci când traumele fizice și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar spre cimitir au loc tot felul de incidente grotești care au rolul de a sugera insensibilitatea oamenilor în fața morții. Întâlnirea convoiului funebru cu o căruță cu purcei și cu un automobil în care se află un personaj important, se soldează cu un embouteillage care este rezolvat dupa o ceartă între șoferi. Eroul notează cu satisfacție că a devenit în sfârșit un mare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
observă sadismul bărbatului în a construi scenarii cauzatoare de suferință și înțelege situația ridicolă în care în care se găsește Sandu: „Cînd te gândești că dacă aș muri eu, în loc să țipi sau să te arunci în mare, ai combina scene funebre și apoi le-ai scrie, bineînțeles pricepându-te să le gradezi cum trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la momentul dorit... Și apoi publici volumul, vezi cum se vinde, vezi daca ai o presă bună.” Cu o ironie inteligentă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la momentul dorit... Și apoi publici volumul, vezi cum se vinde, vezi daca ai o presă bună.” Cu o ironie inteligentă tânăra îi reproșează lui Sandu faptul că se folosește de obsesiile sale funebre: „Ai exploatat puțin gândurile tale despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că îl poate vindeca.” Tema majoră a romanelor lui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
relațiunile în cari am stat odată. O noutate care vă va interesa poate este că a murit aici în Berlin Matache Beldiman, un văr a lui Alecu și cumnat a lui Rosetti. Tinerimea română de aici a asistat la ceremonia funebră. Afară de aceea am făcut aicea cunoștință locotenentului Balș (ginerele lui Florescu), a doamnei Ghica (născută Rosnovanu) și a madamei Beldiman, soția lui Alecu și-mi pare că fata lui Calimah. Eu aș ține-o de rău lui Iorgu că nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
baionetă, lui Jones i s-au dat papucii. Părinții l-au dezmoștenit, un lucru pe care părinții mei nu mi l-au făcut cu adevărat niciodată. Fără o lețcaie, Jones a găsit de lucru ca ajutor de îmbălsămător la Pompele Funebre ale Fraților Scharff, la Pittsburg. În doi ani a devenit director. Un an mai târziu s-a căsătorit cu proprietara, Hattie Scharff, rămasă văduvă. Hattie avea cincizeci și opt de ani la vremea aceea, iar Jones avea douăzeci și patru. Numeroasele persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
devenind ceva ce latent fusese toată viața. Jones a devenit genul de agitator rasial despre care se spune că a ieșit târându-se de sub o stâncă. Jones a ieșit târându-se de sub stânca sa în 1928. Și-a vândut Pompele Funebre cu optzeci și patru de mii de dolari și a fondat ziarul Luptătorul creștin alb. Jones a fost lichidat de crahul bancar din 1929. Ziarul lui și-a încetat apariția după paisprezece numere. Cele paisprezece numere fuseseră expediate gratuit tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dentiție și rasă. În penultimul număr, Jones s-a trecut în ziar drept „Dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D.“. Din nou fără o lețcaie, acum în vârstă de patruzeci de ani, Jones a răspuns unui anunț dintr-o revistă a pompelor funebre. O școală de îmbălsămare din Little Rock, statul Arkansas, avea nevoie de un director. Anunțul era semnat de văduva fostului director și proprietar. Jones a luat și slujba și văduva. Pe văduvă o chema Mary Shoup. Avea șaizeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Bund-ului germano-american. Krapptauer avea șaizeci și trei de ani, stătuse închis unsprezece ani la Atlanta, era gata sa dea ortul popii. Dar avea încă un aspect strident tineresc, de parcă s-ar fi dus regulat la un cosmetician de la pompele funebre. Cea mai mare realizare a vieții lui fusese organizarea unei întruniri comune a Bund-ului și a Ku-Klux-Klan-ului în New Jersey în 1940. La acea întrunire, Krapptauer a declarat că Papa era evreu și că evreii aveau o ipotecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
însoțitori sunt omorâți de o trupă de 200 de ruși. Asta e, pe scurt, trama. Mai important e că bătrânul Tolstoi reușește să creeze, fără mari dificultăți Ăaparent), o atmosferă sumbră, încă de la prima pagină. Întreg romanul e un marș funebru, fără ca nici o aluzie de tip prolepsă să ne prevină în mod direct. Mândrul Hagi-Murad e un erou reținut, plin de eleganță, un luptător experimentat care a ieșit mai întotdeauna din capcanele cele mai dibace puse în cale-i de dușmani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
-a, din prima și ultima parte a simfomiei a V-a, din uvertura ,,Leonora 3”, din partea I-a și din Scherzo-ul simfoniei a IX-a. În creația simfonică a lui Beethoven, ritmurile de dans și de marș, de victorie, funebru, de imn, sau de chemare, au o însemnătate uriașă. El a generalizat aceste ritmuri cu o forță unică, a extras dim ele însuși caracterul și sensul mișcării lor. Astfel de ritmuri se întâlnesc mai ales în prima și ultima partea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dinamică și amplă. Este interesant de semnalat faptul că în această secțiune a formei apare și o a treia temă, cu o înfățișare melancolică, temă care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care-l îngână ceilalți suflători de lemn, apare apoi în major o melodie mai lumi noasă; amintirea faptelor
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
parte scrisă în stil fugato răsună asemeni celor mai tragice pagini de requiem. Către sfârșit, durerea devine copleșitoare. Auzim parcă suspine adânci, înecate de lacrimi. Partea a III-a - scherzo (allegro vivace) - care urmează, constituie un contrast izbitor față de Marșul funebru. Reânvie aici energia, avântul, ritmurile impetuoase; dar totul păstrează o notă reținută. ,,Nu prea înțelegi la prima vedere - spunea Berlioz - ce rost are un astfel de gen muzical în această compoziție epică. Trebuie să-l asculți ca să-ți dai seama
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]