2,159 matches
-
un țț-țț-țț de dezolare, după care, vindecat repede de melancolie, după sărutări de mâini și salutări, se retrase în pripă, tăind din notes punctul efectuat. Bineînțeles, Gaittany nu era omul necivilizat care să spună lui Conțescu de unde venea, vorbind de funie în casa spânzuratului; adevărul este că cele două vizite, la o moartă și la un bolnav, prezentau în program ceva sinonim: obligația socială și plăcerea de a circula. În curând, trecând drumul, apăru și Ioanide cu Hergot. Fiindcă atmosfera de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acolo am recunoscut pe sus numita damă, care se afla în adevăr periculos bolnavă din cauza unei emoragii însemnate; pe lângă bolnavă am găsit pe onor d. dr. Ratcu, care scosese un făt avortat dintr-însa, la care ocazie s-a rupt funia buricului și d-sa să năcăja deja de trei oare spre a scoate și locul rămas înăuntrul și a opri emoragia. După ce am dat ajutorul necesar și am parvenit a opri scurgerea de sânge, am discutat cu d. dr. despre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Zona etnografică brâu (reproducere după „Zona etnografică - a Colinelor Tutovei”) Grafică a Colinelor Tutovei). Fig. 4 Ustensile folosite în industria casnică: 1 - raghilă;2 - rășchitor;3 - furcă de tors; 4 - scripete;5 - mai de rufe;6 - piepteni; 7 - crivală pentru funii;8 - vârtelniță; 9 - fofează de vârtelniță (detaliu) Concluzionând, se poate afirma că prelucrarea cânepii, a inului și a lânii a constituit o îndeletnicire străveche a locuitorilor ce au populat aceste meleaguri, tehnicile și uneltele folosite fiind aceleași ca cele folosite
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe gospodari să aibă un an mai îmbelșugat în această zi, oamenii nu munceau, ci doar făceau curățenie prin case. SĂRBĂTORI DE PRIMĂVARĂ De 1 Martie se poartă un șnur din alb și roșu, șnur care mai este numit și „funia anului”, simbolizând cele 365 de zile adunate în cele două anotimpuri distincte - vara (roșu) și iarna (alb). În trecutul îndepărtat, oamenii înstăriți legau de șnur câte o monedă de aur sau argint, pentru a fi sănătoși și curați precum metalul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se lua sânge de la cap, tăindu-se un pic urechea. La bovine se stricnea la gât, la burtă sau la coadă. Caii erau stricniți la gât sau la burtă. Procedeul folosit era următorul: se leagă de gât animalul cu o funie și se sucește călușul până când apare vâna, se așează stricneaua pe lungimea acesteia și se lovește cu un bețișor până ce o crestează. Se lasă să curgă sânge până la 1-1,2 litri, după care se dă animalului pe gât un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lui G. Tutoveanu. Mai apar: Cronica artistică - Expoziția de pictură A. 153 Georgescu‐Delahuși; Foița bibliotecii pentru popor, de Virgil Gabrielescu etc. Ziarul are rubrici diferite și bogate: politica din lăuntru, străinătatea, o vorbă pe săptămână, ‐ „Boul se leagă cu funia și omul cu cuvântul” - boli și leacuri, știri mărunte, Petreceri, semnate de Nenea Știetoate - mersul târgului - cu prețurile la zi din piețe și oboare, poșta redacției - uneori semnată de G. Tutoveanu, Calendarul săptămânii, o rubrică „Răsăritul” care se referă la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
15 este relatat episodul alungării negustorilor din templu. Lăsând aspectul exegetic cercetătorilor de profil, ne vom opri asupra detaliului tăcut de către sinoptici și amintit numai de evanghelistul Ioan. Alungând negustorii din templu, Cristos s-a folosit de un bici din funii. Valoarea istorică a unui asemenea detaliu este secundară, întrucât s-a păstrat nonviolent, din moment ce cuvintele lui Isus sunt mult mai eficace decât efectele unui bici. Nonviolența nu este o atitudine pasivă în fața nedreptăților și nici o complicitate silențioasă cu asupritorii. Evanghelia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
opoziția fantasmă/realism, a fi cu capul în nori/a fi cu picioarele pe pământ. Am văzut un desen care reprezenta doi măgari legați unul de altul, fiecare având de partea sa o traistă cu fân îmbietor. Fiecare trăgea de funie pentru a ajunge la traista sa, dar erau la fel de puternici, iar funia nu era destul de lungă pentru ca cei doi să ajungă la traistă. Un al doilea desen arăta că cei doi schimbaseră tactica. Unul din măgari s-a dus lângă
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
picioarele pe pământ. Am văzut un desen care reprezenta doi măgari legați unul de altul, fiecare având de partea sa o traistă cu fân îmbietor. Fiecare trăgea de funie pentru a ajunge la traista sa, dar erau la fel de puternici, iar funia nu era destul de lungă pentru ca cei doi să ajungă la traistă. Un al doilea desen arăta că cei doi schimbaseră tactica. Unul din măgari s-a dus lângă celălalt: au mâncat împreună prima traistă, apoi și pe a doua. Au
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
urmă, infanteria a pornit năvală la atac. Batalionul de dorobanți, în frunte cu maiorul Șonțu, se afla în primele rânduri. Gorniști sunau atacul. Drapelele fâlfâiau în vânt. Ostașii, cu baionetele la arme, mergeau înainte, tot înainte. Unii purtau scări și funii, cu care să urce pe redută până sus, la parapetele de unde trăgeau dușmanii. Așa, ostașii au străbătut, în pas alergător, o distanță de mai bine de un kilometru. Mai aveau puțin până la redute. Deodată, s-a ivit în cale o
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
clipă, dorobanții au stat nedumeriți. Nu le venea a crede că ofițerul lor a căzut. Din urmă venea însă batalionul comandat de căpitanul Valter Mărăcineanu. Băieți, după mine!... Asalt... Înainte... Dintr-un zvâcnet au ajuns sub redute. Unii au aruncat funii. Alții au pus scări și-au urcat pe redute. Luând drapelul din mâinile portdrapelului, Mărăcineanu a urcat primul scara, sus, pe parapet. Soldații l-au urmai, cu avânt. Din întăriturile lor, otomanii, cuprinși de spaimă și de mânie, trăgeau glonț
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
m-a luat, mi-a zis Niță, dragul meu, să cumperi lumânărele și să le împarți pe la biserici. A tâta știu și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i trebuia mai nimic, ci pentru alții. Dacă la un schit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
coroane - căci flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
câ nd a vea vreo 20 de ani, el a plecat din sat, fără să spună cuiva și s-a deprins să dea lumânări pe la bisericile târgurilor. Îmbrăcat cu un suman, cu o cămașă de cânepă, înci ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un snop de lumânărele de ceară în mâni, mic de stat, oac heș, blând la față, cu barba mică, cu părul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ținutul Tutovei. Un imitator al lui Lumânărică. Era Titinaș. Numele lui era tot Ion. Când trăia Lumânărică îi fusese de ajutor. Acum, întocmai ca și cel mort la 1843 , Ti tinaș umbla și el îmbrăcat în suman, încins cu o funie, cu capul descoperit, cu căciula subsuoară, în picioare cu imenei, mij loci u la stat, smolit, cu părul des și cu barba deasă, cărunt, bătea satele, orașele și cânta și el: „Lumânărele, dragele mele!”... Calimah mărturisește că pe Titinaș nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pești care populează apele județului: păstrăv, clean, mreană, scobar, știucă, crap, somn etc. Pentru ilustrare am expus: vârșă de pescuit, ostie, setcă, ventior cu cercuri, plasă crâsnic, plasă de mână cu bețe, sac de pește, coș pentru pește, prostovol cu funii, undiță. Industria casnică țărănească privește operațiile de prelucrare a fibrelor animale și vegetale în gospodăria tradițională. Gospodinele din județ au folosit în decursul timpului diverse fire pentru relizarea hainelor cu care își îmbrăcau familia sau a țesăturilor cu care își
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
că nu i-am văzut niciodată ochii. Totdeauna ochii săi erau strânși de parcă ar fi dormit tot timpul. De fapt Costică Cioată, că așa îl chema, făcea veșnic economie la vedere și dormea oricând, chiar când mergea cu vacile de funie pe drum. Totuși erau și momente când fața lui se însuflețea și asta se întâmpla când povestea cum a luptat el în 1919 sub comanda generalului Prezan (viitorul mareșal) în campania din Ungaria. Acum păștea vitele colectivei din sat și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
găsit ei rezolvarea cap-coadă a algoritmului,. Multe probleme ale românilor au ca partener de suferință un câine și de aceea multe știri sunt din această categorie. Uite de pildă, un bărbat din Cegani, județul Ialomița, șia legat câinele cu o funie de brâu și a încercat să traverseze înot brațul Borcea. Nu a legat numai câinele de el, ci a legat în jurul său și al câinelui sticle de plastic, multe sticle de plastic, evident goale. Și totuși istoricul expediției spune că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și docil, suficient de analfabet social, (chiar dacă unii inși au câte două, trei facultăți absolvite), încât să voteze fără să gândească pe orice călău ce se autopropune drept adept a libertății poporului, acesta știind sigur că libertatea este de fapt funia din casa spânzuratului, el doar trebuind după alegeri să-i procure la timp coaja de săpun necesară alunecării perfecte a frânghiei în laț. Închei nu pentru că nu aș mai avea ce spune, ci pentru că din respect pentru dumneavoastră nu aș
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
după legea dintâi. Era nevoie de ființa cea mai apropiată, cea mai necesară, cea mai iubită, fără de care existența s-ar face țăndări" (p. 153). După eradicarea fenomenului, oamenii se adaptează noilor condiții: locuiesc sub cerul liber, în case din funie, devin mândrii, aroganți, bănuitori, astfel încât ispita zidului să nu-i mai încerce vreodată. Conduita exemplară a protagonistei nu lasă să se întrevadă evenimentul ce-i schimbă întreaga viziune asupra lumii: îndrumată de partener, cunoaște zidul și odată cu el, pacea și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să cânt în limba rusă „Pescarul amator” și încă alte cântece. întotdeauna, însoțit de o mandolină ne învăța diverse cântece. Nu se pot uita plimbările pe care le făceam în împrejurimi, escaladările pe diferiți versanți ai dealurilor noastre, legați cu funii escaladam malurile abrupte, eram adevărați alpiniști. După terminarea studiilor (liceu și facultate), m-am întors ca profesor de matematică în comună. Doamna învățătoare nu mai era, a plecat în lumea umbrelor, dar muzeul era finalizat, oaspeți din țară dar chiar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
va mai fi niciodată în stare să aibă, ca lumea, purcei în ogradă. în una din zile, năravul făcîndu-ni-l, îl ispitirăm, așa pe Alexa Ion din Rîșcani - om bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să plece, cu vita luată, pe drumul ce-l duce spre casă. Alexa Ion, plin de seninătate, a spus: ,,E-he-he, poi, atuncea se dezhobotează mireasa”. Cu asta ne-a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dai frînghia, că pierzi pe vecie a vitelor tale sămînță ”. Cercare mai facem, aici, la Dănești, întrebînd-o pe Luța lui Mantu, nu tare bătrînă dar, totuși, trecută de cincizeci de ani și pe loc ne dă știre că, dacă dai funia, dai și norocul. Așa, că de faci o ,,tocmală“ și vinzi dintre vitele tale pe una, să nu te împingă păcatul să dai împreună cu vita și funia care o ține legată, ci, cată s-o iei și s-o strîngi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de cincizeci de ani și pe loc ne dă știre că, dacă dai funia, dai și norocul. Așa, că de faci o ,,tocmală“ și vinzi dintre vitele tale pe una, să nu te împingă păcatul să dai împreună cu vita și funia care o ține legată, ci, cată s-o iei și s-o strîngi și să-i faci nodul bine și după aceea, s-o treci peste lungul spinării aceleia vite zicînd: ,,Eu vînd vita cutare (spui numele vitei), da nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tîrg, ori pe cale, ori și din ogradă. Ci, pînă mai scapă un licăr ici colo, murind, este bine să prindem puțin înțelesul de ce ar putea să ne înfățișeze și ist prea ciudat obicei prelungit peste cîte milenii de închipuirea că funia poartă norocul sămînței de vită crescută cu dragoste lîngă bordei!... Oare nu zăbăvește în prea jinduitul curmei amintirea de tot prizărită a sculei viclene, a lungii frunghii, cu laț larg la un capăt, icoana mult ștearsă a unui arcan - descîntat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]