1,494 matches
-
se dădu pe lîngă ea. Miroși a săpun. Helen se cabră. — Chiar așa? — Da. Ca un mînz. Ți-ai mai făcut o baie? Trebuie să fii absolut curată. Te-ai simțit singură? — Nu, nu prea. — M-am gîndit să mă furișez la tine, Înapoi. Da? Kay zîmbi. — Ei, nu tocmai. Mi s-a părut o pierdere de timp, asta-i tot, să nu fac nimic cînd tu erai aici. Da, zise Helen. Încă o ținea pe Kay de mînă, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șold, tuși și scuipă. Apoi se uită În sus. Se apropiase foarte mult de inima incendiului, dar nu recunoștea nimic. Clădirile din jurul ei, pe care ar fi trebuit să le cunoască, pompierii care alergau, băltoacele de apă, furtunele care se furișau pe pămînt - totul era scăldat Într-o lumină țipătoare, de o intensitate nefirească, sau ascuns de umbre negre lunecoase. Încercă să strige la unul dintre oameni, dar acesta n-o putu auzi din cauza vîltorii flăcărilor și vibrației pompelor. Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sforăiturile lui de purceluș și oftaturile ei de prințesă. Când nu pot să dorm, și credeți-mă, aș visa somn dacă mintea mea nu ar fi plină de o groază de alte lucruri decât de vise, Îmi place să mă furișez În camera lui Ben, să mă așez pe scaunul albastru și să-l privesc. Copilașul meu arată ca și cum s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înfundate urmate de chicotitul lipicios, à la Sid James, al lui Ben. Probabil Rich se preface că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez afară din propria casă ca un hoț, când se aude un claxon acuzator de la Volvo-ul parcat peste stradă. Angela Brunt, capul Lojei Șorțurilor locale. Fața ei Îmi amintește de un Ford Anglia. Cu ochii bulbucați ca niște becuri, plasați Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și opintelilor mașinilor care fac dragoste Între ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară din clădire. Afară, centrul e scăldat de o lumină din zori apocaliptică - o adiere caldă de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi, o lumină neclară galbenă la orizont. Fac cu mâna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01.05: V-ați gândit vreodată cât timp se pierde adormind? La prima vedere, pare destul de rapid, dar de fapt nu adormi pur și simplu, nu-i așa? Descopăr că trebuie să mă furișez către somn și să cer permisiunea să intru, asemenea cuiva care stă la coadă În fața unui club și Încearcă să prindă privirea unuia dintre cei de la ușă care se uită Însă tot timpul În altă direcție. Șapte minute de aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Xanax este că, la un moment dat, cineva ca Julie te anunță că nu-i bine să mai iei. Câteva ore mai târziu, când efectul i s-a evaporat, spaima s-a strecurat pe ușa terasei și mi s-a furișat sub cearșafurile fine ale lui Julie. Singurătatea mă învălui ca fumul ce se-nălța dintr-una din lumânările ei aromate. Am început să transpir, fruntea mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a început să sune. —Sunt jos la mașină, mă anunță Patrick. —Vin, i-am spus de parcă nu aveam nici cea mai mică problemă. Nici măcar n-o să observe cu ce-s îmbrăcată, mi-am spus. Bărbații nu observă niciodată. M-am furișat pe scări - rochia părea să fie mai largă decât scara - și am încercat să mă strecor în mașina lui Patrick. De fapt, de-abia am încăput pe portieră cu rochie cu tot. Câteodată moda te face să te simți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la capătul lor o fi un birou cu telefon. Când am ajuns sus, m-am trezit în fața unui coridor lung, cu multe uși. Am deschis-o pe prima. Înăuntru era un pat cu baldachin din mătase chinezească franjurată. M-am furișat în el. Ascunsă în spatele stofei scumpe, era o mică pictură înfățișând o fată acoperită cu flori. Arăta exact ca tablourile lui Fragonard de la Muzeul Frick. Probabil e autentic, mi-am zis. Somnul vegheat de Maestru era exact genul de chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de la Muzeul Frick. Probabil e autentic, mi-am zis. Somnul vegheat de Maestru era exact genul de chestie pe care ar fi încurajat-o un lord englez. Ultima cameră ce se deschidea de pe coridor era o bibliotecă vastă. M-am furișat înăuntru. Nu se putea să nu fie un telefon aici, m-am gândit eu. Acum voiam să ajung acasă. Peretele din spate era plin de rafturi cu cărți îmbrăcate în piele, iar, într-o parte, deasupra unui șemineu imens din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bem niște Bucks Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Julie. Ne întoarcem imediat, mamă, am spus, luând-o pe Julie de mână și trăgând-o afară din cort. Ne-am furișat în bucătărie. Înăuntru era extrem de cald, deoarece mama insistase să-și ia un Aga, aragazul bogătanilor englezi. Absolut toți trebuie să aibă unul, așa cum toată elita americană trebuie să aibă un frigider Sub-Zero dacă vrea să-și țină rangul. Dezavantajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
punând cutiuța emailată înapoi în geanta-plic și coborând din mașină. —OK, gagico! Să nu te lași prinsă. Ν Dumnezeule, mă gândeam în timp ce mă strecuram pe intrarea principală, ar fi grețos iâh să dau nas în nas, din nou, cu majordomul. Furișându-mă în sus pe scări și pe coridor, spre bibliotecă, m-am simțit groaznic când mi-am amintit de istericalele mele de ieri. Nu voiam decât să pun cutiuța la loc și să plec cât mai repede. Chiar dacă nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
stătea În vîrful dealului său și se uita sumbru la oglinda neclintită a apei, ținînd În mîini cămașa de noapte. Lumina care cădea asupra complexului de bungalouri, nemaifiind reflectată de stropii iscați din piscină, se estompase, ca și cum sufletul ei se furișase pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra era deschisă, iar pe pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească spre tînăra femeie Închisă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Georgiana și ce inspirată am fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta supărare? Mă plâng puțin agasată că nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o de câteva ori, se îndrăgostise de-a binelea de ea. Nu era o dragoste abstractă și platonică, pentru o minte zbuciumată și un roman nescris. Era în primul rând o dragoste trupească. O cercetase cu atenție, cu privirea lui furișată pe sub pleoapele pe jumătate căzute, ca pe un model dintr-un studiu de desen. Clara avea un corp bine proporționat și niște forme armonioase și calme, care ascundeau în fiecare celulă o impetuo zitate anevoie reținută și o extraordinară energie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altădată. Căută un moment când nu era nimeni prin preajmă și scoase din buzunar briceagul de care nu se despărțea niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la bogăția verde, taina nepopulată a ținutului Devon pe care șansa istoriei mi-a oferit-o, a fost explorabilitatea. La vremea respectivă gândeam că Învăț să vânez și să pescuiesc (ba chiar, mă tem, să fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să urmăresc comportamentul păsărilor; de fapt, nu făceam altceva decât să mă Înrobesc incurabil plăcerilor descoperirii și trăirii solitare. Cu cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
melancolic, mai mult pentru sine însuși decât pentru auditoriu: Cred că m-am întâlnit cu o Fată nemaivăzut de frumoasă și cu tatăl ei, Vânătorul, care poartă numele O'Piatră. Dacă nu mă înșeală intuiția mea naturală, Vânătorul s-a furișat după mine în timpul urcușului. Poate că și acum o fi încă prezent, pe aici, prin preajma noastră. După un scurt moment de cugetare, în timpul căruia își pipăi inelul de platină din ureche, ghidul-șofer o porni cu un mers agil de prepelicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aprobator la ideea alcătuirii unei fastuoase delegații de stat, rânduită să-i reprezinte într-o vizită oficială, și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se furișa în grupul reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
votcă și energizant, vorbindu-i lui Alexi despre o altă blondă și golind Înc-un pahar. Confuz? Mda... fiindcă n-ai fost de față. Și chiar de-ai fi fost, cititorule, tot n-ai fi Înțeles! Cum de Alexi: cu mâini furișate pe genunchii groși ai Vivianei, povestindu-i despre cât de mult ar putea-o iubi pe să-i spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unul dintre rafturi, fotografia unei tinere elegante îl întâmpină cu un zâmbet atrăgător. În colțul de jos, o dedicație scrisă cu cerneală ușor decolorată taie în diagonală umărul fetei: "Sunt aici pentru totdeauna, Smaranda". Deschide larg ferestrele prin care se furișează mirosul proaspăt al primăverii. Dincolo de perete, din apartamentul vecin, acolo unde locuiește o studentă la conservator, pătrunde trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor." În timp ce privește zâmbind spre Viorel, versurile din "Nunta Zamfirei" se furișează în mintea lui Marius, arătând imagini parcă predestinate clipei de față: "El, cel mai drag! El a venit, Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel, Și fata s-a-ndrăgit de el, Că doară tocmai Viorel I-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă. Cu patul bine sprijinit în umăr, continuă să urmărească cu luneta armei cele trei siluete abia sesizabile care se mișcă furișat printre dărâmături. Ajuns aproape de stadiul perfid când extenuarea poate să devină mai puternică decât conștientizarea pericolelor, sublocotenentul Darie Novăceanu pășește cu greutate printre dărâmături, mânat doar de un singur gând să-și îndeplinească misiunea încredințată ca apoi să se întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
repede în buzunarul pantalonilor. O mică recompensă pentru curajul tău. Copilul nu înțelege ce i se spune, dar zâmbește la auzul vocii prietenoase. Novăceanu îi ciufulește ușor părul, apoi explică prin semne preotului că trebuie să plece. În timp ce sublocotenentul se furișează afară, părintele face semnul binecuvântării. Deus tibi benedicas, miles 114! Ziua se îndreaptă către asfințit, dar rugurile incendiilor întârzie noaptea. Acalmia suspectă, întreruptă doar de acel bombardament, continuă. Puținul timp petrecut pe front îl învățase pe tânărul ofițer că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]