KorAP: Find »[drukola/base=furtună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...463 >

11,568 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

spunea că împărăția cerului este a celor ca tine... Vezi tu, când L-am cunoscut eu, să tot fi avut vreo treizeci de ani. Se spune că era frumos. Pe atunci, eu nu vedeam. La puțin timp după ce scăpasem din furtună, îmi pierdusem vederea. Tata spunea că m-oi fi lovit de o stâncă, fiindcă mă găsise zăcând pe țărm fără cunoștință, cu capul plin de sânge... Așa că eu nu-L vedeam, dar Îl auzeam vorbind... Îți aduci aminte cum te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
El vindecase chiar și cioturile acelea de oameni, pe care-i curățase și se făcuseră oameni sănătoși de-adevărat... și frumoși, fiindcă tot ce atingea El se făcea sănătos, frumos și bun... Așa spunea bătrânul... Într-una din seri, când furtuna bântuise câteva zile la rând și nu ieșise cu barca în larg, întorseserăm barca, ne adăpostiserăm sub ea și ne amăgeam și noi foamea cu o turtă de făină adusă pe ascuns de una din femeile pescarilor. Știți ce mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
decât pentru voi!" Iar de vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea, ca și răutatea, trebuie să și-o vindece omul, singur. Începând cu răutatea. Tăcuserăm amândoi. Furtuna se potolise. Deasupra noastră strălucea chiar Orion. Constelația Orion. Cu stelele spadei lui, închipuia o cruce. Ca aceea pe care o făcea bătrânul pe piept, când vorbea cu tatăl nostru. Mă învățase și pe mine cum se face. Și așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Îmi părea rău că-l înfruntasem. Dar vroiam să știu, fiindcă mi-ar fi fost și mai drag Fiul acelui Dumnezeu al străinilor, dacă ar fi fost liber. Auzi tu ! Jug... Într-un târziu, m-a întrebat : Ai văzut vreodată furtună pe mare ? ! Am rămas fără grai : unde vroia să ajungă ?! Întrebarea asta n-o pui unuia crescut pe malul mării, decât dacă-l iei în râs. Ai văzut, așa-i ? Poate că te-a și prins furtuna pe mare, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Ai văzut vreodată furtună pe mare ? ! Am rămas fără grai : unde vroia să ajungă ?! Întrebarea asta n-o pui unuia crescut pe malul mării, decât dacă-l iei în râs. Ai văzut, așa-i ? Poate că te-a și prins furtuna pe mare, nu ?! Dac-ar ști cât m-am chinuit să-mi treacă frica asta și câte nopți n-am visat că mă zbat iar și iar în valuri, ca atunci când se sfărâmase bărcuța noastră... și tata mă prinsese de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
uit la mare, ca sa nu mai văd sângele fratelui meu, și nici la el ca să nu văd, în locul chipului bătrânului, Soarele. Un Soare însângerat, care-mi vorbea despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e roșu, vine furtuna. Știam asta, dar prea repede se întâmplase totul. Vântul se pornise deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ai început să te încălzești, ți-a venit repede sângele-n obraji, da' mai întâi ți s-a descleștat limba -of, gură bogată ! și strigai cât te ținea gura nu știu ce despre grădină ! Grădina și iar grădina ! Înțeleg să strigi de furtună, de mare, de stânci, orice dar grădina unde vedeai tu grădină ?! Cine știe ce-o fi fost în capul tău ! Hai, ridică-te uite, aici e cald și uscat, bea ceva să te-ntremezi. De-acuma o să ieșim mai des

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
orice dar grădina unde vedeai tu grădină ?! Cine știe ce-o fi fost în capul tău ! Hai, ridică-te uite, aici e cald și uscat, bea ceva să te-ntremezi. De-acuma o să ieșim mai des când e vremea a furtună, să te obișnuiești. Cine a mai auzit un grec să se teamă de mare sau să leșine-n furtună ?! Aoleu ! mi-am zis. Dacă a vorbit așa de mult bătrânul, înseamnă că făcusem urât de tot. Cine știe, s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
uite, aici e cald și uscat, bea ceva să te-ntremezi. De-acuma o să ieșim mai des când e vremea a furtună, să te obișnuiești. Cine a mai auzit un grec să se teamă de mare sau să leșine-n furtună ?! Aoleu ! mi-am zis. Dacă a vorbit așa de mult bătrânul, înseamnă că făcusem urât de tot. Cine știe, s-o fi speriat și el ! Eu mai văzusem pe cineva odată, leșinat. Fusese cald toată ziua, stătuserăm noi când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Și cu gândul ăsta chiar am adormit. A doua zi, m-am strecurat tiptil afară. Frig mai era ! Soarele nu răsărise încă. Pe mal, tot felul de ierburi și lemne, scoici de toate culorile și mai mari, și mai mici, furtuna aruncase și câteva stele de mare și meduze săracele de ele! Dar eu căutam pietre. Adică, o anumită piatră. Bine, nu zic nu! Adunam eu și alte pietre, mai colorate, mai lucioase, mai transparente v-am spus doar că o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau să găsesc piatra care face aur. Izbucni într-un râs care se rostogoli până hăt, departe... Te-a bătut în cap furtuna de ieri ori ce-i cu tine ?! Ce vrei să faci tu cu aurul ?! Ia lasă prostiile și vino-ncoace ! Să mâncăm și pe urmă mai vedem noi. Azi e încă hulă pe mare și ți-a ajuns spaima de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
la mine: curios și, într-un fel, încurcat parcă mă vedea pentru prima oară: Chiar așa, ce-i fi vrând tu să faci cu aurul ? Ai uitat ?! i-am răspuns. Tu mi-ai povestit de grădina aceea frumoasă. Acolo, în furtună, credeam că o să mă ia tata la el, în palatul de mărgean, la zeițele mării dar eu vreau să merg în grădina de care mi-ai vorbit tu ! E mai frumoasă și e în cer. Ce să caut eu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268

oprească pe securist când a dat buzna În sala de operație, a Îngăimat, tremurând: ― Eu... Eu, domnule profesor, i-am spus să nu intre, că nu-i voie, da’ el m-a izbit de perete și a intrat ca o furtună... Cu un calm olimpian, profesorul și-a Întors capul, privind spre securistul care zăcea ca un leș pe mozaicul sălii de operație. În cele din urmă, și-a ridicat privirea spre sora rămasă În ușă, timorată, cu mâinile la gură

Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

permisese să înșele în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-a mai rămas nimic din ceea ce făcea splendoarea de altă dată. O să mai băgăm în casă lemne ca să nu ne pese de nimic. Casa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

luminat înălțimile și hăurile, lăsându-l la vedere pe bădia Băbălean, dezbrăcat până la piele și cu brațele ridicate rugător către ceruri, undeva pe creasta de la Brodnicii de Sus. Vijelia vuia dinspre înalturi, ploaia lovea nemilos din mai multe părți deodată, furtuna bătea cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul se manifesta numai pe văile Sucevei și Brodinei, în timp ce pădurile, fânețele, zmeurișurile, zona afinelor, așezările omenești și adăposturile animalelor erau în totalitate cruțate de mânia monstrului cu limbi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

peste mine, nu dă semne de viață. Nineta refuză, pur și simplu, să-l mai răsfoiască. Tăcerea devine jenantă. Nimeni nu se-ncumetă să interpreteze visul. Până și moderatoarea dezbaterii științifice, îngrijorată puțin de lipsa de apetit pentru provocarea unei furtuni de idei pe seama visului, pare să fie un pic nemulțumită, pentru că simt cum bate, puțin nervos, darabana, pe coperta cărțoiului. Dar nu deschide cărțoiul. Ciulesc și mai bine urechile, îndrăznesc să deschid ochii, pentru că simt apropierea unui triumf: Nineta va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca prin minune, într-un deșert. Era Sahara, în toată splendoarea ei. Căldura sufocantă, dublată de furtuni de nisip, mă făcea să-mi doresc din nou Polul Nord. Nu auzisem că în Sahara, potopit de soare și nisip, a murit cineva fericit. Dar știi cum e: uneori nimeni nu e singur pe lume. Văd în depărtare un cort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nu merită să consumi puterea magică a ierbii fiarelor pentru a salva relația noastră. Păstrai această putere pentru a salva ceva mult mai important în viitoarea ta viață. Știi, mai cred că, deși nu te-au ocolit mai apoi marile furtuni ale vieții, nici până acum n-ai desfăcut plicul cu floarea magică. Și știi de ce? Pentru că tu crezi, aidoma mie, că nimic nu se întâmplă important în prezentul vieții tale; că marile provocări ale ființării tale încă n-au sosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie a vântului. Cele două straturi își mișcau marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se ca o masă unită și compactă înspre partea cerului rămasă pierdută și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor. Înaltul cerului părea mândru și fastuos, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
facem o drumeție pe munte. Cum să nu! Vrei, Irin? întrebă Angi. Îhm, încuviințai. E cam frig, așa că să vă îmbrăcați bine, spuse Hélène. Anul trecut un cuplu s-a suit până pe una din culmile munților și i-a prin furtuna. Noroc că cei cu care veniseră le-au anunțat dispariția și i-au putut căuta, căci altfel, spuse Charles. În orice caz, i-au găsit în ultimul hal. Am înțeles că au ajuns la spital. Astfel de tragedii se pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
simțea moartea aproape, oh, nu! Asta-1 seca la culme. Iubitoarea lui familie, mult râvnitul său cămin. Avusese o copilărie și o maturitatea într-o armonie și o înțelegere de invidiat. Apoi începură cu toții să moară unul câte unul. Afară era furtună. Durerea trecu imediat și nu-și mai aminti de ea până în acea seară. Câți mai rămaseră din familie îi fură apropiați. Ținuse la toți. Tex îi fusese mentor. În clipa morții îl rugă pe Doru să îl găsească și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
știi că vom învinge. În asta am crezut dintotdeauna. Și știi ceva? Am sentimentul că și Alex a înțeles. Te iubesc mult, te voi iubi veșnic. Știu, și eu pe tine. Niciodată în Veșnicie n-a fost noapte mai rece, furtună mai sălbatică, Lună mai luminoasă sau natură mai fioroasă. Nu erau spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]