KorAP: Find »[drukola/base=fute & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...52 >

1,282 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

câinii, să-i lingă foaia și pixul și în final să îl declare "cetățean de onoare" al stânei pe care domnia sa și-a propus să cultive orhidee... Dacă vii în Maramureș doar pentru a-ți exhiba frustrările regale, vii de... futu-i pomana. Maramureșul îți dă, dar nu îți pune și în traistă! Văd că te-ai enervat, Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem un exercițiu de imaginație

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
al românului este sinceritatea. Românul nu știe să mintă! Dar în numele lui au mințit conducătorii, politicienii. Românul este credibil în orice afacere. Doar că imediat în spatele lui apare "românul erectil", spusa lui Radu Țuculescu, și ăsta îl ia și îl fute cum vrea. Dacă ar exista meseria de poet, cum ar arăta fișa postului pentru o zi de muncă? Sincer că mi-ar place "meseria de poet". "Alo, societatea de servicii publice de poezie? Îmi curg la țeava de la bucătărie câteva

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
La așa stradă, la așa societate, cum ai vrea să arate clasa politică? Nu e ea o emanație, cum s-a mai spus? O societatea care îi trimite pe Gigi Becali sau pe Vadim Tudor în Parlamentul European, votând la "futu-i mă-sa", "de-al dreacului" sau cu iresponsabilitate cretinoidă, nu pare să fie o societate responsabilă pentru prezentul și viitorul ei. Și apoi strada aceasta puturoasă a deversat preaplinul pe ecranele televizoarelor și în presa scrisă, pentru ca populația să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497

raccorda pleinement à la manière occidentale de pratiquer la recherche historique. Cette démarche, dont îl ne faut pas ignorer leș difficultés à s'imposer dans le canon de l'historiographie autochtone, est liée au nom de l'éminent chercheur que fut Alexandru Duțu. L'image et l'imaginaire, la sensibilité et le sensible font pârtie de șes thèmes de prédilection. Se plaçant sous l'autorité intellectuelle de deux éminents savants, Roger Chartier et Alexandru Duțu, la présente collection souhaite promouvoir des

Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422

de fufe care se plictisesc și, ca remediu, încearcă să ofere o dimensiune culturală și snoabă vieții lor. Și mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu o carte adevărată, o carte sinceră până la demență. Să-i fut în gură pe toți troglodiții, papagalii, maimuțoii. Oameni care în fond nici nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
de pildă, zvonise că o pune pe bani. De ce crezi că e liber la 315? Fac și doctorii un ban cinstit cu ea. O scot la produs. Că e amanta directorului spitalului, mai zicea. Nu vezi cum arată? S-o fuți cu căciula-n mână. Avea o imaginație destul de productivă Marian. Nu vorbeam aici cu prea multă lume, pentru că una-două riscai să dai de povești cumplite. Vizavi era o țigancă care, abia acum, la 40 de ani, a aflat că e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
ta aproape că are întemeiere în sacru. Ești, pe undeva, regizorul unui rit de trecere. - Nu m-am căsătorit. Stând în Predealu’ ăla, veneau 20 de zile grupuri de suedeze... am dus o viață mai libertină, vorba aia, încalecă și fute, descalecă și du-te, am mai stat cu o fată un timp. Dar destinul, implacabilul destin... Nu m-am căsătorit, că nu te gândeai la chestii d-astea. Și, după aia, trecând o perioadă, vârsta înaintează - nici nu-ți dai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de baroc al străzii, baroc popular. Normal că se simțise lezat că ăștia mai tineri îmi luaseră partea - și îmi făcuse o cronică la futu-i mă-sa. Îl loviseră pe el la ficați. Cartea mea era pretext într-o dispută. Nici nu mai conta textul în sine. Hai să mă dau mare, să mă pup singur în cur. Spuseseră ăștia tineri că io nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
deja un prieten și io eram varianta de rezervă. Ăsta e adevărul, nu trebuie să facem pe deștepții, dacă toți indivizii și-ar recunoaște nepriceperea, stângăcia lor în ce privește femeile, totul s-ar socoti după o altă măsură. În loc s-o fut, îi povesteam ore în șir, și ea ajunsese la concluzia că aș fi bun să fac pregătire. Îmi găsise și mie o întrebuințare. Îi povesteam. Cam astea au fost dintotdeauna în mare parte relațiile mele cu tipele. N-am o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
vă dați seama cum se desfășoară examenele după un futai la Cheia. Vorba unui prof de la Litere, de pe vremuri, și, critic literar, după ce scria câte o cronică favorabilă vreunei farfuze fără un gram de chemare literară: „Cum dragă, seara o fut și a doua zi să spun că n-are talent?”. Asta e important: că profii de la noi își epuizează puținele idei în pregătirile pe care le fac și, când aceiași oameni le vin la curs, nu mai au ce să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
chiriașul ideal. Pentru că lumea noastră îți refuză dreptul de a fi surd. Imun la semnalele lumii exterioare. Trăiam doar în trecut, cu Țeavă, Gogu, pe strada unde copilărisem. Într-o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe niște grămezi de moloz și de-aici încolo nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
surd. Imun la semnalele lumii exterioare. Trăiam doar în trecut, cu Țeavă, Gogu, pe strada unde copilărisem. Într-o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe niște grămezi de moloz și de-aici încolo nu mai știam ce ar trebui să-i facem și o trăgeam de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe niște grămezi de moloz și de-aici încolo nu mai știam ce ar trebui să-i facem și o trăgeam de păr, de nas. Dar așa trebuia să zicem, că o futem. Așa ne lăudam, dacă ne întreba cineva. Preluam doar violența actului. La nesimțirea asta a mea contribuia din plin și spitalul. Îmi aduc aminte de Marian, care avea o chestie interesantă. Îl cercetau doctorii și el striga profesorului și armatei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
acum despre Făcălețu. Guvidele lui Făcălețu. A vrut s-o ia pe una cu japca aseară, de la discotecă. În pușcărie își băgase rulmenți pe pulă. Un lucru util, pentru că acum zici că e știulete de porumb. Nu se infectează. Rupi. Fuți ca un măgar. Toți afară de mine au peste douăzeci de ani. Sunt șomeri sau nu. Doar Motanu are cazier. I-a șparlit găinile unuia. A venit cu căruța ca la piață. Apoi câțiva puști mai sunt. Și io, a lu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
în echipe. O flegmă în palmă tăiată cu latul celeilalte palme. Flegma care se oprește pe pieptul lui Măslină. Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
de muri, peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem pe islaz. Teren prost, denivelat. E unul cu caprele. Îl alungăm p-ăla cu caprele lui d-acolo. L-a mințit Jderilă că, dacă vrea să se facă căprar, trebuie să fută-n cur niște capre. Așa trebuie. Dacă vrea. E mare islazul, are unde să se ducă. Mai ales de aici, de sus, lumea se vede cu totul altfel. România. Capeți dreptul să pronunți cuvântul. Se vede până departe. Un râu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
la un ciufut ca mine vine așa o fată drăguță, cum zicea ea. Am surprins odată involuntar un dialog în care nea Titi îi explica ei ceva de genul: habar n-ai tu ce e aia o pulă! Trebuie să fută la vârsta lui. Vrei să se ducă prin boscheți? Adică tot utilitarul prima. Omul are un întreg set de necesități. Și regulatul, e din punctul lor de vedere, așa cu spunea un poet, o simplă chestie de igienă, între un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-a pus să mă uit și mi-a dat 100 de dolari, ăleia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-a pus să mă uit și mi-a dat 100 de dolari, ăleia doar 50. Am douăzeci de ani, dar deja nu-i mai înțeleg pe ăștia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
trebuie să simtă permanent atingerea mă-sii. A trecut mult de când n-a mai fost pe la mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
printre coji de portocală uscate, într-o pungă mai e o jumate de pâine mucedă. Bea cafea dintr-o ceașcă a mea fără toartă. Acum ce să faci cu ea? Momentele penibile de dimineață. Să-i dai o utilizare. Ai futut-o și gata, ai consumat-o, oamenii se consumă. - Uite așa era albastrul de Bucșoiu, îmi arată niște chiloți întinși la uscat pe un balcon de vizavi. Apoi râde. De ce credeți voi toți că inventez? face. Mă rog care toți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
mă întâlnesc, cu care am contacte. Și asta nu e bine. Aceștia se transformă treptat în niște ființe de hârtie și eu însumi, încetul cu încetul, încep să am sentimentul că mă transform într-o ficțiune. Un egoism funciar. Ai futut-o și ai consumat-o. Te-ai descărcat, după care revii în carapacea ta, de unde poți să filosofezi fără nici o răspundere. Femeile sunt bune din când în când, pentru utilizare temporară. Mi-e teamă că mă doare-n cur de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614

lor... -În pașopt de ore rezolvăm situația toașe prim, rezolvăm..., a mai găsit puterea Gârmoci să repete mecanic ce i se șoptise. -Bine, pașopt de ore, atât. Apoi sunteți niște oameni morți. Morți, bă, și tu, și Fanache, șmecheru ăla, futu-vă muma-n cur de boi... Telefonul s-a închis. Gârmoci s-a prăbușit pe fotoliul lui de șef. Nu-și mai dădea seama dacă e viu sau mort. -Și acu ce facem, Fanache, ce facem, cum rezolvăm? -Să trăiți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
a răstit la el Fanache, nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste ei: dacă e adevărat ce l-a informat ăla de la miliție, atunci chiar că rezolvă cazu cum le-a cerut tov Cameniță și ies iar basma curată, futu-i dumnezeii mă-sii... Elevul ăsta pipernicit, slăbănog și negricios, care se pișa pe el de frică, susținea că doi cunoscuți de-ai lui, tot elevi, doi bandiți, împreună cu o armă de foc, au fugit în pădurea Galimea să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
adăugând expres: Și, mai ales, lupta pentru victoria orânduirii populare tot cât zece sau cât o sută. Curând, experiențele lui amoroase (deși, zicea tov Cameniță, nu de amor era vorba în cazul lui, ci de sex, de futut, el le futea așa cum te-ai spăla pe dinți sau ai bea un kil de vin bun...) s-au lărgit cuprinzând în cercuri din ce în ce mai întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]