2,337 matches
-
o tonă de povești amuzante despre ce se întâmplă în spatele camerei la Cafeaua de dimineață, iar ei m‑au ascultat cu mare atenție și au zis că e „chiar interesant“. — Sigur, voi britanicii sunteți foarte diferiți de noi, zice Kent gânditoare. Și eu termin de povestit despre ziua când Dave, cameramanul, a venit atât de afumat, că a căzut din picioare în mijlocul unui cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea în nas. Doamne, cât am râs atunci. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în sens opus acelor de ceasornic? Să răsucești ceainicul? N‑am auzit în viața mea de nici un ceainic răsucit. — Ăă... stai să‑mi amintesc. Mă strâmb, gânditoare, încercând să‑mi amintesc când a fost ultima oară când am băut ceai dintr‑un ceainic. Dar singura imagine care îmi vine în minte este Suze aruncând un plic de ceai într‑o cană, în timp ce rupe cu dinții ambalajul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Walters de la Blue River Productions, și mi‑a zis că vrea să‑mi dea propria mea emisiune. Și ieri cineva a pomenit de Hollywood! — Mă bucur, zice Michael. Foarte tare. Ia o gură de cafea și se uită la mine gânditor. Pot să‑ți zic ceva? — Ce? — Despre oamenii ăștia de televiziune. Aș zice să nu crezi chiar tot ce‑ți spun. Mă uit la el ușor deconcertată. — Ce vrei să spui? Indivizii ăștia vorbesc câte‑n lună și în stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oftează. — Să văd dacă reușesc. Melodia metalică reîncepe, apoi Kent e pe fir. — Bună, Becky, ce faci? — Bună! zic, încercând să par relaxată. Bine, mulțumesc. Am vrut doar să văd ce facem azi. Cu testul video. — A, da, spune Kent gânditoare. Sinceră să fiu, Becky, au intervenit niște probleme, la care trebuie să ne gândim. OK? Așa că mai lăsăm puțin testul video până când luăm niște hotărâri în legătură cu niște chestii. Chestii? Despre ce chestii vorbește? Ce naiba... Subit, sunt ca paralizată de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pus la punct. În majoritatea situațiilor. — Toate situațiile, răspund instantaneu. Nu‑ți forța norocul, spune Luke, cu ochii licărind amuzați și nu îmi pot împiedica zâmbetul care mi se așterne pe față. — Păi... rămân cu privirea în caiet o clipă, gânditoare. Cred că e acceptabil și „majoritatea“. Date fiind circumstanțele. — Deci. -Ochii lui plini de căldură îi întâlnesc pe ai mei-, e un da, Becky? Accepți să fii... consiliera mea vestimentară personală? Face un pas spre mine și aproape îl ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cela de Sapșa: că toți Învățătorii români sunt antisemiți - nu dau vina pe altul, dar el, dobitocul, care trăise atâta timp dincolo de Nistru, În Ucraina, nu-i cunoscuse pe Ucraineni? - aceia mâncători de Ovrei, nu plăvanii noștri! Mama lui de-de-de gânditor cu curu’! Să-ți spun un lucru - n-ai să-l afli nici din cărțile comuniștilor, nici din gura marilor Români, mai ales dacă-s nebasarabeni: povestea cu antisemitismul au scornit-o comuniștii și-au muls-o și-au pompat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pauză și că ai nevoie de ajutorul ei. Alison dădea frenetic din cap în semn că era de acord. Chestia asta ar putea să funcționeze. Susan a luat o linguriță de spumă de cappuccino și-a început s-o guste gânditoare. Era tocmai pe punctul să deschidă gura, când Fiona a început să-și agite brațele și i-a distras atenția. —Aaaa, știu! Am o idee și mai bună! a chițăit ea. Lui Milly îi place să doarmă în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încercată și asta. Nu poți să produci un copil fără ajutorul lui. —Așa e. Alison a zâmbit cu înțelegere către femeia de la masa alăturată, care se chinuia să-și tempereze bebelușul extrem de activ. Întorcându-se către Fiona, Alison a oftat gânditoare. — Știi, e ceva ce mă uimește. Din multe puncte de vedere, sunt o persoană puternică, încrezătoare în forțele ei. Dar când vine vorba de ceea ce e probabil cel mai important lucru din viața mea, sunt ca o legumă. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
carierei. —Ei, ăsta nu e și cazul tău, nu-i așa?! i-a replicat James în batjocură. Asta dacă nu consideri că mersul la cumpărături e o carieră. Julia nu a răspuns la provocare și a continuat să-l privească gânditoare pe James. După câteva clipe a spus: —James? — Da. Bărbatul nu s-a uitat la ea, preferând să se holbeze îm gol. De ce te-ai însurat cu mine? Pentru că ești cea mai splendidă femeie pe care am văzut-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aceasta l-a acoperit cu mâna. — Ce s-a-ntâmplat? Doar poți să mai bei puțin și să nu cazi din picioare. Preț de câteva clipe, Susan a tăcut. S-a uitat la fiecare dintre prietenele ei cu o expresie gânditoare. —Uitați care-i treaba. N-am vrut să vă spun nimic fiindcă e încă foarte devreme, dar... —Doamne-Dumnezeule! Fiona a sărit în picioare. Ești gravidă, nu-i așa? Susan a dat din cap. Ochii i se umpluseră cu lacrimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
potrivit pentru un picnic. Ce înseamnă potri... potri... vit? —Hai cu mine și-o să-ți explic. Nick a luat-o de mână și-a scos-o din dormitor. După ce amândoi au dispărut, Susan a zâmbit singură și s-a cufundat gânditoare în perne. Nu voia să-și mânieze soarta, dar simțea că niciodată nu fusese mai fericită decât era în clipa aia. Punându-și o mână pe abdomen, Susan s-a gândit la copilul care creștea înăuntru, care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cuiva și-atunci bănuiesc c-o să fiu în stare să acopăr ratele la bancă. La naiba! a exclamat Fiona țuguindu-și buzele. Deci povestea chiar s-a încheiat! Crezi c-o să se întoarcă la Sofia? Nu știu, a răspuns Alison gânditoare. Presupun c-așa ar fi logic, pentru că Luca își adoră băieții și-n felul ăsta i-ar fi mai simplu să-i vadă... iar ea, dac-ar putea, cu siguranță că și mâine l-ar primi înapoi. Și tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
caste a sclavilor akli. Se așeză lângă el, îl privi drept în față cu imenșii ei ochi negri, întotdeauna plini de viață și sclipiri ascunse, și îl întrebă cu blândețe: — Te îngrijorează oamenii ăștia, nu-i așa? — Nu ei, răspunse gânditor. Ceva ce îi însoțește, ca o umbră sau un miros. — Vin de departe. Și tot ce vine de departe te îngrijorează, fiindcă bunica mea a prezis că n-o să mori în deșert. întinse mâna cu timiditate, până o atinse pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rasa ta și a mea, Suilem. Voi, akli, acceptați jignirile și opresiunea și vă simțiți mulțumiți ca sclavi. Aveți asta în sânge, din tată în fiu, din generație în generație. Și întotdeauna veți fi sclavi. Făcu o pauză și mângâie gânditor lunga sabie pe care o scosese din cufărul unde păstra lucrurile sale cele mai de preț. Dar noi, tuaregii, suntem o rasă de oameni liberi și războinici, care s-a menținut așa pentru că niciodată n-a acceptat o umilință sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce-i în mintea unui targuí? — Nu-mi place. — Nici mie. Locotenentul se gândi câteva clipe, vădit îngrijorat. Presupun că va încerca s-o șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îmi pare rău... Te întorci mâine? N-am altă soluție! Ni se termină apa. Ai grijă de tine! — Vreo noutate la bază? — Azi-noapte a fătat... O fetiță. — Bine. Pe mâine! închise și rămase câteva clipe cu receptorul în mână, privind gânditor pustiul ce începea să se acopere cu o pâclă cenușie. Se născuse o cămilă, iar el urmărea un targuí fugar. Era, fără nici o îndoială, o săptămână cu o activitate excepțională la Postul Militar din Tidiken, unde treceau luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dormi nu consumi energie... Ieși. Afară noaptea era întunecoasă, cu un cer negru fără lună presărat de stele care acolo, în munți, păreau și mai aproape, de parcă ar fi atins crestele piscurilor ce se înălțau deasupra capului său, și rămase gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul rând, avea nevoie de cămile, o mare cantitate de provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul nins ce dispărea înghițit de umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slăbănog e și că, din partea ei, ar face mai bine să nu se mai obosească să arunce banii direct pe fereastră! — Nu știam că Jeff mai bea porcăriile alea, am spus eu. — Costă o avere, asta e adevărat, zise Rachel gânditoare. Linda Îi nimerește Întotdeauna punctul sensibil. — De ce-l urăște atât de mult? Întrebă Lesley, cu ochii cât niște farfurioare albastre. Părul bălai i se ciufulise În jurul capului și Încă mai purta canadiana de schi roz bombon și strălucitor. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu astea, dnă Jones? Întrebă el. Așa, ați putea să lăsați la noi echipamentul pe care-l purtați acum. M-am Întristat brusc. ăsta era tricoul meu preferat. Odată Îndosariat ca probă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la interogatoriu. Sigur, nici o problemă, l-am asigurat eu, cu un zâmbet luminos. Se uita fix peste umărul meu și, urmărindu-i privirea, am constatat că ținta era instalația mobilă. — Vă place? — Dvoastră ați făcut-o? Întrebă el, examinându-mă gânditor. Am arătat cu mâna spre uneltele ce zăceau de jur Împrejurul meu, pe podea. Acum, că Felice plecase, locul Își recăpătase oarecum aspectul normal. — După cum se vede. — E foarte reușită, Încuviință el din cap. Foarte expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu de-al lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le Înfățișez celor care poartă paloșul Islamului, lui Nizam al-Mulk și lui Malik Șah. În aceeași seară, Khayyam l-a condus pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru ochi. Nizam și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o expresie de neliniște. Atunci când cadiul tace, Îi aruncă: Știi tu oare cine e adevăratul vinovat pentru nenorocirile din Samarkand și pentru toate nenorocirile noastre? E bărbatul acesta, care te-a Întovărășit până aici! — Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când În când cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele. În fața murmurelor de aprobare ale asistenței, cadiul se retrage, mormăind amenințări. După ce a râs, suveranul e cuprins de Îngrijorare, se teme de urmări În anumite cartiere. Cum chipul i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]