3,241 matches
-
am căsătorit. Fiindcă a venit la mine un văr și mi-a zis: „Fură bă și tu“ - „Ce?“ - „Gâște“. Și gâște am furat prima oară și mi-a fost greu, până când mi-am dat seama că e foarte ușor. Luam gâsca din cârd, ciripea cât o prindeai, puneai mâna pe bot. Aia a fost prima dată. Dar și la frati-miu am furat tot porcul. Să mănânc și eu cu băiatul. Nu am furat mare lucru. Numai ce vedeam la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte infracțiuni. De toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte infracțiuni. De toate. Tâlhării mai puțin am făcut. Am muncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de nevastă? Tare mi-ar plăcea să-l văd.“ Din fericire, sunt o mulțime de zicători vechi ce ridică-n slăvi bărbații și desconsideră femeile: „E greu să crești fiice și pitici“ sau „Vrăbiuțe, cum puteți voi pătrunde taina marilor gâște?“ Pe când Tomoe stătea cufundată în ziar, Takamori s-a străduit să-și amintească zicătorile și i-a mai trecut puțin iritarea. Dar adevărul e că de multe ori marea gâscă trebuia să se împrumute tot de la vrăbiuță și situația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și pitici“ sau „Vrăbiuțe, cum puteți voi pătrunde taina marilor gâște?“ Pe când Tomoe stătea cufundată în ziar, Takamori s-a străduit să-și amintească zicătorile și i-a mai trecut puțin iritarea. Dar adevărul e că de multe ori marea gâscă trebuia să se împrumute tot de la vrăbiuță și situația nu era tocmai de invidiat. — La urma urmei, sunt fratele tău, se scuza el, ploconindu-se. Nu putea uita că ea era cu șase ani mai mică. — Neghiob sentimental! Îi arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. [1926] * FUM CĂZUT S-aude zbor scurt și zadarnic de gâște peste pajiști reci. Undeva un cântec se pătrunde de chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată. Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt, vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am luat-o la goană spre curte, speriind gâștele și găinile. Tăunii s-au ținut după mine o bună parte de drum, după care s-au întors în umbra lor jilavă în care trăiau. Cei care văzuseră scena râdeau acum de mine. Printre ei și Rotari, care avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am lăsat caii la un individ șchiop care avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până-ntr-o pădurice ce se rărea treptat, dând la iveală un luminiș de o frumusețe ieșită din comun. Ținuturile acelea încă nu-mi erau familiare; cu atât mai puțin traseul întortocheat pe care, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții piei de iepure sălbatic sau de casă, cu tălpi de lemn fixate cu o împletitură de vene de animal uscate, care-i făceau să meargă ca și cum ar fi avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a vorbit la rândul ei, dovedind o cultură remarcabilă. La sfârșit, m-am convins că, dacă frumoasă n-avea cum să fie, măcar distinsă ar fi putut fi. S-a ridicat cu greu, bolborosind și suflând. Legănându-se ca o gâscă, m-a dus într-o încăpere alăturată, unde se afla o masă de scris plină de cărți tencuite dezordonat. Atunci m-a întrebat pe neașteptate: - Stiliano, nu-i așa că arăt oribil ca femeie? De data aceea am decis să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din ochiul deschis și din bandaj. Îi bag un fitil În curul ilotului ăstuia și-l fac să se bășească, spunea Anzalone. Ceilalți, excitați, țipau ca niște corbi. Camilla renunță să explice prietenelor avantajele de a fi pește - prea erau gâște pentru acele povestiri de oameni mari - și le lăsă baltă. Kevin Buonocore dispăruse cu băieții de la a cincea C și nu-i acordase nici măcar o privire. Ce lucru trist e iubirea. Camilla Însă Îl privea mereu. Și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare. Apoi pleca tocmai la pădure și aduna crengi ca să aibă ce să ardă până spre amiază, când băgau pâinea la copt. Pe urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții, cea mai delicioasă mâncare pe care mi-aș fi putut-o imagina, verde și dulce. Chiar și în căldura soarelui, un castravete mângâia limba ca răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de servitoare prea temătoare față de stăpâna lor ca să se poarte ca niște surori. As-naat n-a avut o naștere ușoară, dar nici n-a fost cel mai greu travaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Este indispensabil pentru a permite deschiderea către lume.» Bruno tresări, se Întrebă dacă totuși maică-sa nu se trezise, dimineața, când Își pironise privirea În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu, continua Bruno, am Înțeles că lucrurile nu stau pe roze. În vara aceea nu-și putuse lua decât două săptămâni de concediu. Nu‑mi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la încăperea tăcută. Acum sunt aici. Și nu acolo. Acea parte din viața mea s-a sfârșit. Când intru cu respirația tăiată pe ușă, căsuța lui Iris arată la fel de idilic ca întotdeauna. Poate chiar și mai idilic, pentru că acum o gâscă se plimbă în voie prin fața mea, printre găini. — Bună. Ridică privirea zâmbind din locul în care stă, cu o ceașcă de ceai în mână. Pari grăbită. — Mi-a fost teamă să nu întârzii. Mă uit în jur în grădină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din nou categoriile temporale și spațiale pentru ilustrarea ieșirii din planul ficțional, ireal, realizându-se, printro conjuncție adversativă, o relație de opoziție contingentală. Ceea ce reținem din modul de încheiere a basmului este
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia, lîngă rîu, cînd eu am crezut că păsările alea mari sînt gîște, iar Connor a zis că sînt lebede. Exact. SÎntem normali. Știam eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sînt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu niște sulițe, numai că până și unui copil i-ar fi părut prea ușoare. Îți venea să crezi că acele sulițe subțiri se puteau frânge În orice clipă. Aveau vârfuri ascuțite, iar cozile erau Îmbrăcate În pene scurte de gâscă. - Hai! strigă la noi din nou cel mai mare dintre ei. - Hai la ei, Enkim. Oricum, n-am Încotro. Moru mi-a zis că trebuie să Împart vorbele cu toți cei pe care-i Întâlnesc. - Cu toți?! După cât de Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape singur la masă. Fătuca veterinarei se apropie și, aplecată peste umărul lui, îi șopti: „Mai vă aduc ceva părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider.“ Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul pietros, spre el: Jangolița se așeză și ea la masă. - Ce-au ăia? o iscodi popa. De la ce s-au luat? - ’Ce nea Milică că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era o moașă, a murit, tot din neamul lui Brandaburlea, lucrase Andropata pă vremurile de dinainte de război la casa de dame cu felinar și perdeluță roșie, știa să facă și chestii de-astea cu fusul, cu ventuza, cu pana de gâscă, discreție mare la ea, cum le făcea, cu ce le făcea, dar te scăpa, a râs o vreme Magda, da de atâta râs când să iasă de la Wintris nu i-a mai dat drumul, a băgat-o și în secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Janey, mi-era foarte foame, prea foame ca să risc să comand nu știu ce minunăție de mâncare: voiam să merg la sigur. Și apoi, Janey se puse pe încercat toată gama, de la pâine prăjită cu susan și crevete vegetal până la file de gâscă vegetal. Probabil că avea de gând să pună capac cu friganele din banane. I-am înapoiat meniurile chelnerului. Pun pariu că ai comandat o chestie ciudată, îi spusei cu aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zisei eu. Margery ar fi în elementul ei. Ben pufni. Nu se lasă bătrâna Margery dusă de aici. O să plece numai cu picioarele înainte. Aoleu! Se uită la mine, cu un zâmbet până la urechi. Nu era vorba numai de laba gâștei sau de cutele din jurul gurii; era un rânjet care se întindea pe toată fața. Avea unul dintre cele mai molipsitoare zâmbete pe care le văzusem vreodată. — Nici c-o puteam zice mai bine, nu? S-au cărat deja destule cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-a plânge, Când e noapte-afară, Cântă la vioară, Și când este soare Și când este soare Vrea un nor mai mare... Ce-o să se facă, drăguța Bunicuța - Furnicuța Și Bunelul - Furnicel Cu-n nepot...puțin altfel? G Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! Gâștele-au pornit, așa, Ca bărcuțele-argintii Cu lopeti portocalii. Și bărcuțele mai mici, Ba încolo, ba aici, Cu albastru se adapă Ciupind soarele din apă; E mălai sau alteceva? Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! H Hai la joc În cojoc Pune haina La
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]