2,545 matches
-
lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am mângâiat-o după urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-a întins pe acoperiș și a adormit instantaneu, moleșită de căldură. Când am mutat găleata, zgomotul a trezit-o și a deschis un ochi, surprinsă, m-a privit ofensată pentru un moment și l-a închis la loc. După ce am terminat și cel de-al treilea geam, am golit găleata în spatele clădirii și, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de căldură. Când am mutat găleata, zgomotul a trezit-o și a deschis un ochi, surprinsă, m-a privit ofensată pentru un moment și l-a închis la loc. După ce am terminat și cel de-al treilea geam, am golit găleata în spatele clădirii și, lăsând-o pe Shirley dormind buștean, am coborât pe geam direct în dormitor, cu găleata pe mână ca o replică a pieței Camden la gențile de mână Kelly. Eram încălzită de la soare și fericită, inundată de virtute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
privit ofensată pentru un moment și l-a închis la loc. După ce am terminat și cel de-al treilea geam, am golit găleata în spatele clădirii și, lăsând-o pe Shirley dormind buștean, am coborât pe geam direct în dormitor, cu găleata pe mână ca o replică a pieței Camden la gențile de mână Kelly. Eram încălzită de la soare și fericită, inundată de virtute și raze UV. Era încă prea devreme să mă întâlnesc cu Tom, dar simțeam nevoia să ies; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute și-mi recuperez geanta“, mi-am spus hotărât. Ana se retrăsese lângă perdea. Era pregătită de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged, în casă. Era cavoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged, în casă. Era cavoul acela chiar lângă gardul cimitirului. Ghemuiți după cruce, din dosul ierburilor înalte, ne uitam prin plasa de sârmă cum, în gară, lumea se agita, ca în filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în aceeași înserare, prin Cișmigiu, mândră nevoie mare de poșeta ei. Indiferentă la faptul că încă zece-douăzeci de alte femei se plimbau cu poșete identice pe aleile parcului. — Vă uitați la poșetă? Fata vecinului se oprise lângă mine cu o găleată cu gunoaie. Am aruncat-o adineauri. Facem curățenie și n-am mai păstrat lucrurile astea. Au rămas de la o mătușă care-a murit astă-vară și poate le ia femeia de serviciu. Nostimă gioarsa asta de poșetă, nu? Tanti ’cea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe terminate. Mi-a lăsat mie garsoniera, a chicotit fetișcana. Mă mut singură acolo. De Paște fac un party cu bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să-mi dau prea bine seama, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acela. Tocmai eram pe cale să renunț la căutarea unui drum de acces spre pivniță cînd, aproape Întîmplător, am dat, În celălalt capăt al coridorului, peste o portiță pe care, la Început am luat-o drept un dulap pentru mături și găleți. Am Încercat clanța, care a cedat de Îndată. De partea cealaltă se Întrezăreau niște trepte ce coborau În picaj către un hîrdău de Întuneric. Mă izbi un miros puternic de pămînt jilav. În prezența acelei duhori, atît de ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a-i atrage pe potențialii cumpărători, Însă fără succes. M-am apropiat să examinez instalația mai pe Îndelete și am constatat că era vorba de un sistem de radiatoare alimentat de un mic boiler. Dedesubt, am dat peste mai multe găleți de cărbune, bucăți de lemn presat și cîteva cutii din tablă despre care am prepuspus că trebuiau conțină petrol lampant. Am deschis capacul boilerului și m-am uitat Înăuntru. Totul părea În ordine. Perspectiva de a face să funcționeze rabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înțeles că erau doar sforăiturile lui Fermín, iar o clipă mai tîrziu lumea se stinse. În viața mea n-am mai dormit vreodată atît de adînc și de bine ca În noaptea aceea. CÎnd se crăpă de ziuă, truna cu găleata, străzile erau Înecate, iar ploaia biciuia geamurile cu furie. Telefonul sună la ora șapte și jumătate. Am sărit din fotoliu să răspund, cu inima cît un purice. Fermín, În halat de baie și papuci, și tata, cu cafetiera În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a produs o pană generală de curent În tot cartierul, care a durat pînă la prînz. Asta mai lipsea, suspină tata. La ora trei, Începură primele infiltrații. Fermín se oferi să urce pînă la Merceditas ca să ceară cu Împrumut niște găleți, farfurii sau orice receptacul concav după tipic. Tata Îi interzise categoric. Potopul persista. Pentru a-mi omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe piele mirosul mîinii acelui om, Însă de data am asta am recunoscut duhoarea fricii. M-au reținut În acea Încăpere, pe Întuneric și fără apă, vreme de șase ceasuri. CÎnd mi-au dat drumul, era deja noapte. Ploua cu găleata și străzile ardeau de aburi. CÎnd am ajuns acasă, m-am pomenit cu o grămadă de dărîmături. Oamenii lui Fumero fuseseră pe-acolo. Printre mobile căzute, sertare și rafturi răsturnate, mi-am găsit hainele făcute zdrențe și cărțile lui Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aprindea un singur fir de pai, după care se evapora din piesaj... Stogul lua foc, arzând În vâlvătăi, Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă, uneori apăreau și două sau chiar trei, care aruncau În grabă câte o găleată de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi Într-un balot, apoi În stivă și apoi În acoperiș, reușind să stingă la timp focul ce tocmai ajungea la subsuori. Din pricina aceasta, omul-paie se alegea cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asistenții doreau să-și Însușească În mod samavolnic ideile sale despre Dumnezeu și om, pentru a le răstălmăci În fel și chip, compromițându-l pe Oliver În fața Întregii lumi și a le arunca apoi, ca pe niște resturi puturoase, În găleata de gunoi. Nu, orice, dar pe pat nu! Puteau să-l amenințe cu bătaia. Cu dușurile reci. Oliver avea să rămână neclintit pe poziția lui. Chiar dacă ar aduce drujba electrică sau bormașina, amenințându-l că-i vor tăia trunchiul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
singură zi, anume o zi de vară, lungă și cu schimbări de tot felul - gata să dea Împreună impresia că el Însuși s-a schimbat În acea zi cât alții Într-un an. În tindă se afla tot timpul o găleată cu apă rece, acoperită cu un fund de lemn și cu un ștergar gros de in. Într-o altă cameră agoniza cineva, un bătrân sau o bătrână, bunic, unchi, rudă Îndepărtată sau pur și simplu strămoș. Semiântunericul și răcoarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el e rudă cu șampnaia „Zarea“ sau cu ceasurile de mână sovietice: „Zaria“, „Luci“, „Pobeda“ etc. D. Despre numere matricole, despre nume și eroi Turul lui Grințu continuă prin casa scărilor unde doi băieți dintr-a noua aruncă apa cu găleata și o lasă să se scurgă apoi din treaptă În treaptă. „Mai Încet, mă, că stropiți pereții și vă pun să plătiți zugrăveala!“ „Da, to’ar’șu!“ De aici urcă la etajul al doilea și se mai rățoiește puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
duș de cap și să-ți scriu - nu-i de ajuns?). Repartiția se desfășoară Într-o zi călduroasă de iulie (1 iulie de fapt), Înainte de masă și după, cu 2 ore Întrerupere. După-masa nu mai era nici cald (ploua cu găleata de nu găseai un taxiu), nici transpirație, nici nevroză, nici citronadă, nici așteptare cu migrene, ci era liniște și ici-colo câte un hohot de râs. Doamne, cât am putut să râdem, tu, Zare! Ce posturi! Eu primisem Rio della Burlești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întrebându-l cu o voce mai puternică și mai autoritară: — Care ești, mă? — Nu vă supărați... - Începu el, dar omul tocmai mișca drugul Încuietorii și scârțâitul care se produse acoperi cuvintele. Celălalt intrase În gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
soarta de acum a țărilor din Orientul Apropiat nu-l tulbură prea mult. „Era un cazan tocmai acolo, pă vale, la nea Costică Sfârânel, parcă era mai mare ca ăsta și, ce, crezi că băga apa cu furtunu? Cărai cu găleata până-ți săreau ochii din cap. Când venea alde nea Mite Bălan să facă țuica, ăsta avea vie multă și corcoduși și pruni, strângea totul dă cu toamnă În tocitori d-alea mari și le lipea pe deasupra cu pământ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă râd pentru a demonstra că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
două săptămâni. L-au trimis adică să se trateze el cu țuică d’aia din care le vânduse lor un chil cu doi poli. Abia după ce Împreună cu bătrânul ai reușit să pui În cazan cele două zeci și cinci de găleți de boască ai Început și să fii sigur că el este cel căutat. De aici Înainte totul se complica Însă mai mult decât te-ai fi așteptat. Bătrânul Grințoiu părea un om ursuz și fără chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele Împletite se oprește În ghizdul de ciment plin de mușchi, astfel că jumătate din fântână se află În curte și jumătate afară. Găleata e plină și se reazemă de ghizd. Grințu se oprește să bea apă. S-ar zice că intenționează să Întârzie să dea ochii cu bătrâna. Nu-i place să vadă oamenii care suferă din vina altora. (Din mai până-n septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru că el venea Însoțit de posibilii cumpărători de ștergare țesute. Examinează acum cu atenție peretele dinspre curte al șurii. O mulțime de obiecte de forme și culori diferite sunt agățate În cuie bătute În lemn. O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de „băiet“. Găsește cel puțin trei locuri În care plasarea ei ar Întregi plastic imaginea acelui perete. Cere bătrânului un ștergar și se duce din nou la fântână să se spele pe mâini și pe față cu apa rămasă În găleata de lemn de pe ghizd. Ceața s-a ridicat inexplicabil de rapid, dar soarele deja a apus dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]