1,349 matches
-
niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți globul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire. Apoi, am plecat mai departe. Cum mergeam noi pe cărarea prăfuită, printre lanurile de grâu și ierburi coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori mai mare, coama-i de oțel flutura zăngănind ca un mănunchi săbii, copitele argintii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
flori și le-a lăsat să cadă una câte una pe fața cavalerului adormit. El s-a trezit, dar când a dat cu ochii de ea, i-a primit salutul cu răceală și a sarit pe cal depărtându-se în galop. Zadarnic l-a urmat frumoasa domniță strigându-l îndurerată, zadarnic îl întreba ea ce facuse pentru a merita atâta dispreț. Rinaldo s-a făcut nevazut lăsând-o pradă deznădejdei, iar ea s-a intors cu ochii plini de lacrimi la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
famfare îndărătul dealurilor, trădând luptele ce se dădeau între păgânii de sub comanda lui Rodomont și forțele creștine. Rinaldo, văzând de pe culmea unui munte, vitejia cu care lupta Rodomont, și-a lăsat trupele în grija prietenilor săi și o porni în galop spre el, cu lancea întinsă. Sub acest atac irezistibil Rodomont a căzut de pe cal. Dar Rinaldo, nevoind să folosească acest avantaj, galopă îndărăt călare și după ce l-.a lăsat pe Bayard în tabără se întoarse spre a sfârși lupta pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de pe malul apei. Apoi, alegându-și un colț plin de umbră, așternut cu mișchi și împresurat de tufe de trandafiri, s-a întins să se odihnească. Nu a dormit mult,fiindcă a fost trezită de zgomotul pe care-l făcea galopul unui cal. A tresărit și ridicându-se a văzut un cavaler în armură. Neștiind dacă nu trebuia să se teamă de el, inima a început a-i bate cu putere. A dat frunzișul la o parte pentru ca să poată vedea cine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
i-a îngăduit lui Rogero să-l apuce de frâu. Neînfricatul Rogero i-a sărit în crupă fără a mai sta la gânduri, și l-a făcut să simtă pintenii, ceea ce l-a ațâțat într-atât, încât după un scurt galop, și-a desfăcut aripile și s-a ridicat în văzduh. Bradamanta a trăit durerea să-și vadă iubitul smuls de lângă ea, în chiar clipa când îl regăsise. Rogero, care nu știa cum să stăpânească acest cal, s-a pomenit purtat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile, apoi a părăsit-o de teamă ca vrăjitorul să nu o vadă și să fie astfel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile, apoi a părăsit-o de teamă ca vrăjitorul să nu o vadă și să fie astfel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Da, e deștept, și mi-ar plăcea să mă pot exprima ca el, dar mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este-al nostru-avânt și ochii tăi curați, copile. Lumini de pietre prețioase vibrează trupul mării drag și farmecele ei ne-atrag cu-atâtea simfonii frumoase!... Vâslitu-acesta un galop e chiar când nu bate-n pânze vântul, Ulysse, iată și pământul cu ale noastre Penelope!... Dar țărmul care vine-aproape nu e Itaca, ci-napoi ne-au dus misterioase ape cu mările-nflorite-n noi Întorși pe-al Troiei tainic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
poate fi găsită. Chin Când sufletul îți este cuprins de suferință, Iar gândurile te-asaltează, cu nesăbuință, Orele nopții se transformă într-un chin, Așteptând somnul și zorile, ce anevoie vin. A fost cândva De mult, pe când adolescent eram, În galop dealul urcam. Acum și mersul e obositor, Chiar valea cu dificultate o cobor. Alean Pentru vârstnici intrarea-n noul an, Aduce bucurie, dar mai mult alean. Amintindu-le că iute timpul trece... Câte astfel de evenimente vor petrece? Dureros Când
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
îndoindu-și brațul drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță să sară și să aterizeze direct pe spinarea calului, iar apoi, înainte să apuce hățurile, cu mâna și călcâiele să îndemne calul la galop, așa cum făceau barbarii sciți, cei mai pricepuți cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se pregătească un cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci un cal potrivit pentru galop pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea mierii. Ofițerul spuse că de mult timp era pregătit pentru o improbabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viața lor depinde de putere.“ Și răspundea la saluturi cu acea bunăvoință spontană care făcea parte din farmecul lui, părând rodul tinereții nevinovate, însă pe care și-o formase în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răspunsese imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era puternic, cu plămâni buni, liniștit și mândru, dar se putea lansa într-un galop amețitor. Broderiile de aur străluceau pe mătasea mantiei Împăratului. Drumul urca pe coline. Comandantul escortei povesti: — Se spune că în vila Quintililor, acolo, e ascunsă o statuie a reginei din Aegyptus. Era cu desăvârșire goală, dar regală, și avea diadema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Era miezul zilei; Gaetulicus discuta liniștit cu tribunii săi, când un grup de germani călare intră cu zgomot mare pe poarta dispre sud a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca și când ar fi revăzut scena. Un zâmbet Îi Încolți pe buze, pentru a se preschimba mai apoi Într-un rânjet. — Nu-ți dai seama? Nici măcar cu toată știința dumitale? — Calul nebuniei e greu de urmărit. Mai ales atunci când aleargă la galop, ca În cazul dumitale, murmură Dante plictisit. — Și totuși, nu sunt nebun. Chiar dacă am scris că melancolia m-a atacat cu atâta putere Încât m-a adus la un pas de moarte. Vrei să știi de ce am făcut-o? Cecco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În care apele se ridică peste nivelul pământurilor ieșite la suprafață? — Niciodată, nicăieri. — Știam. Aveam dreptate. Poetul rămăsese singur. Ședea pe o scândură pe de schelă, sub figura impunătoare a femeii care Își aștepta bărbatul iubit. Tropotul cailor lansați În galop spre Apus fusese ultimul zgomot pe care Îl auzise În exteriorul bisericii. Se Întrebă dacă sângele lui Ambrogio și al lui Teofilo avea să atragă cu adevărat bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe cal, Însă Își văzu animalul țeapăn Într-un ungher, prostit, incapabil nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de grade. Îndoiți-vă puțin genunchii, într-o poziție semighemuită, astfel încât toată greutate corporală să fie sprijinită de coapse, eliberând coloana vertebrală și pelvisul. Genunchii și coapsele trebuie să fie puțin îndreptate spre interior, ca și cum ați stăpâni un cal în galop. Lăsați brațele să atârne liber, cu palmele spre spate. Mențineți umerii complet relaxați și puțin rotunjiți, astfel încât pieptul să fie lejer. „Înălțați-vă ca un pin” înseamnă că trebuie să vă mențineți coloana dreaptă ca un pin, din creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
înainte ca el să-și dea seama măcar. În una dintre cele mai fermecătoare analogii, Fata Simplă ilustrează pericolele neglijenței bărbaților din timpul actului sexual după cum urmează: A face dragoste cu o femeie este ca și cum ai călări un cal în galop cu un ham uzat și e la fel de periculos ca și cum ai merge pe marginea unei prăpăstii adânci pline de sulițe. Un scurt moment de neatenție îl poate arunca pe bărbat necontrolat în prăpastia ejaculării, acest lucru încheind în mod efectiv „cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
niște simple embleme. Avem cu toții picturile sau imaginile noastre preferate, iar printre ale mele se numără de mult un tablou al lui Pisanello de la National Gallery din Londra, Viziunea Sfântului Eustațiu. Viitorul sfânt, plecat la vânătoare, s-a oprit din galop În mijlocul unui peisaj sălbatic Împădurit, la vederea unui cerb care Îl poartă pe Isus crucificat Între coarne. Alte animale, păsări și flori umplu până la refuz fundalul micuței pânze. Artificialul ansamblului, În primul rând prin comparație cu propriile schițe ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]