16,377 matches
-
un snop Clipele rebele au pus de agape, Mărăcini tufliți au albit pe loc... Pietrele-au strivit toată așteptarea Pașii rătăciți s-au oprit în drum, Pânza de păianjen a furat uitarea Mâini în căutare și-o dâră de fum... Geamul s-a crăpat ușor în lumină, Când visam albastru și ciopleam păreri Am văzut Înaltul într-o zi senină, Încă îl mai caut și acum prin Veri... Strâng în brațe salbe de trăiri fumoase Și mă-îmbăt cu vinul aducerii-aminte
TIMPUL EFEMER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377125_a_378454]
-
un cadou de paști? Haim căscă ochii mari. - Poți fi sigur că nu. Ba dimpotrivă, vreau să-ți trag o săpuneală zdravănă, așa cum meriți. Stai jos și să nu scoți o vorbă! După ce făcu înconjurul cabinetului, directorul se opri în fața geamului ce dădea în stradă și lăsa anume să treacă minutele, fără să zică vreun cuvânt. Privea șerpuiala de mașini, clipitul semafoarelor, căutând fraza-ghilotină cu care să taie beregata șoferului său. Apoi se-ntoarse brusc, cu o mutră dramatică și spuse
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
lui. Am alergat într-un suflet la școală. Nu mai vedeam pe unde merg. Era întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Ajuns în curtea liceului, l-am văzut pe tata, cu o lanternă, luminând hârtiile cu rezultatele afișate pe geamul de la intrarea în școală. Mai erau câțiva colegi și părinții lor. L-am bătut pe umăr. «-Pe unde ai umblat, fiule?» «-Am fost la Mohâie! Am stat acolo, meditând. Am privit trenurile care veneau și plecau. Am plecat, luminând drumul
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
al cubului superior. Direcționată spre vegetalul orangeriei, infuzează natural atmosfera, lipsind-o de impurul flux lateral de curenți. Noaptea, o perdea caldă, albăstruie e proiectată în interior de cubul de sus ce parcă ține captivi miliarde de licurici. Aflat în fața geamurilor serei cu portocali, peretele de sticlă se ridică fără sunet. El pătrunde. Aerul parfumat al spațiului de trecere îl revigorează. Se simte și purificat de noxele aspirate în club, și gata pentru... Pentru ce? Evident, pentru o contestație la verdictul
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului de aici de departe de pe plaja pustie a țărmului gol un val îți trimite drept amintire o floare și un cadou floarea așeaz-o în ferestra inimii tale soarele dimineților ce îți vor bate în geam petalele să-i coloreze în luminile curcubeului răsărit în calea viitorului tău cadoul alege-l din memoria începutului trăirilor noastre pune-l în ramă și agață-l discret deasupra grinzii cu amintiri el îți va spune în locul meu câtă nevoie
CADOUL UNEI FETIŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377241_a_378570]
-
-mi trăiesc sentimentele și bucuriile. O să discut acest lucru și cu părinții mei și dacă nu au nimic împotrivă, normal că voi fi de acord. Ajunseră la gară și Mache o sui în tren, așezând-o pe un loc la geam, pentru a putea să privească peisajul. Înainte ca Mache să coboare din tren, Maria îl sărută apăsat pe buze și zise: - Mache, întrucât m-ai cerut de soție, până tata își va da verdictul, mă consider logodnica ta. La revedere
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
dorul ce m-a rupt de ea *** Trecute amintiri din Rai Simt buze moi, Simt sânul tău Pe pieptul meu Și între noi Timp nesfârșit, Rai dăruit De buze moi. Ieri m-ai iubit, Ieri ne iubeam, Azi stau la geam Căutând uimit Năluci de dor, Ce trec ușor În asfințit. Iubesc trăind Și mor iubind, Mi-e viața-moarte, Moartea-trai, Simt revenind, De prea departe, Trecute Amintiri din Rai *** te uită pe cale te uită pe cale și doar mi-i vedea cum
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377280_a_378609]
-
greșeli n-a evitat... Iarna și-a pus, a sa armură rece, Microbii supărării au înghețat, Că viața-i scurtă, dar gerul o trece, Conservarea-i mută, iubirea a-nălțat ! Părinți nepoți, armonios petreceți Căci iarna cu stele argintii pe geam, În anul care vine voi să treceți Cu gânduri pure, ce lacrimi le ștergeam... Referință Bibliografică: AU TRECUT ANII / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marilena Dumitrescu
AU TRECUT ANII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377310_a_378639]
-
șchioapătă prin ploaie lumea-a-nceput la capăt să se-nmoaie iar de noroi copacii-s tot mai plini ce să iubești în astă-apocalipsă schiloadă și leproasă cerșetoare când navigăm umili din lipsă-n lipsă iar morții-i bat în geam la fiecare? urangutani au urinat lumină la gura peșterilor de pe stradă e rană puroiată orice vină e grea inima-n pieptu-ți cât o ladă ...mormane de gunoi cosmic clădite îmi cască-n sânge vastele-mi orbite ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ în valuri
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
țiganii ăștia sunt obraznici și că trebuie stârpiți. Am spus. Cum te cheamă, băi, asta mică? -Asta mică! răspunse candid Floricica, în hohotele celor din jur. -Să nu fii obraznică, băi! Că acuș îți cârpesc două labe de zbori prin geamul ăla, pui de cioară ce ești! Biata Floricica îl privea năucită, cu ochișorii ei limpezi și mari. Nu pricepea de ce au râs cei din jur, de ce s-a supărat domnul și de ce a spus vorbele acelea urâcioase. Ar fi vrut
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
e om cumsecade... Adică bun de tot. Dar, dacă și în blocurile astea oamenii sunt...Nu...nu! Trebuie să fie mai buni. Ia să vedem! Și se duse la primul bloc cu holul luminat și o ușă mare, frumoasă, cu geamuri termopan. Se repezi să deschidă frumoasa ușă, dar termopanele ei se dovediră impasibile la elanul său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
CÂND ÎN CÂND... Mamei mele Din când în când, discretă, Picătură eu Stă pe obrazul tău Sub ochiul stâng, încercănat de vreme, dând strălucire soarelui din sufletul tău,Mama ! CEL MAI POTRIVIT MÂINE Spre miezul nopții luna urca scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinarii prin fiecare frunză, Dar pe genele mele se așază târziul. Ajută-mă luna! Da la o parte fiecare strat al acestui târziu În
DIN CAND IN CAND... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382205_a_383534]
-
un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu să accept gânduri ticăloase, răutacioase sau de dușmănie. În Cluj, la miezul nopții, deschideam geamul și stăteam cu fața la oraș, gândindu-mă la frații mei, la toți cei ce purtau chip de om, indiferent de credința sau necredința lor, căci în jurul meu trăiau 400.000 de oameni. Mii de inimi băteau într-un ritm, de parcă se
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
FĂRĂ NUME Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În căsuța Moșului e cald și bine. Cadourile pentru copiii cuminți sunt deja pregătite în sacul pântecos, cocoțat pe fotoliul uriaș de lângă geam. Acoperit cu pătura în carouri roșii și verzi, Moș Crăciun doarme adânc în patul său cu saltea din puf de pinguin. Trebuie să fie odihnit pentru a putea călători întreaga noapte. În somn, Moșul pufăie ca o locomotivă cu aburi
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
răspuns ce se doreșe a fi politicos -, dar și de preocupările existențiale cotidiene, mergând pe stradă, m-am oprit la un semafor. Cât timp am așteptat să apară „verdele” dorit, privirea mi s-a oprit asupra unui anunț lipit de geamul unui automobil staționat lângă semafor. A fost un moment de destindere. De ce? Românul este inventiv. Iată ce scria, printre altele, pe afișul improvizat: „... confecționez haine din pielea clientului sau a mea”. Cum nu e politicos să las fără răspuns o
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
ce scria, printre altele, pe afișul improvizat: „... confecționez haine din pielea clientului sau a mea”. Cum nu e politicos să las fără răspuns o misivă primită de la un „profesor octogenar”, abordez scrisoarea sa, inspirat de oferta generoasă a anunțului de pe geamul mașinii. Așadar, domnule T. B.Ș., vă ofer un răspuns construit „cu pielea clientului”. Precizez că citatele extrase din scrisoarea domnului profesor respectă ad-literam originalul (redactare, ortografie etc.). Deși am fost ușor derutat de faptul că domnul profesor octogenar T.B.
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
spun și dumneavoastră, stimați cititori. Nu de alta, dar să facem puțin haz de necaz: „În apropierea Casei Poporului un șofer a fost nevoit să oprească mașina. Se produsese un ambuteiaj. Așteptând, cineva i-a bătut în portieră. A coborât geamul și ce-a auzit: - Domnule, teroriștii au ocupat Parlamentul României și cer 10 milioane de dolari răscumpărare, ca să-i elibereze pe parlamentari. Altfel, amenință că îi vor stropi cu benzină și le vor da foc. Acum mergem din mașina în
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
sub egida lui Man Ray, la umbra mișcării suprarealiste și în perioada celui de al Doilea Război Mondial, când a fost una dintre puținele femei corespondent de război. Cu mici excepții - Portretul spațiului, în care deșertul este văzut printr-un geam spart - ceea ce a produs în timpul "exilurilor" maritale din Egipt sau din provincia britanică are cel mult un interes documentar. La Paris, ca elevă, iubită și muză a lui Man Ray, Miller se joacă cu timpi de expunere, bântuie orașul în
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
pe-o nară e pa sau Bineaivenit? Iar voluptatea asta supremă, impresia că te țin în brațe pe un atol, e un orgasm sau doar o simplă inoculare cu formol? Cum am plecat eu de acasă Iarba lungă plânge la geam, se răcește pe pereți lumina grasă, cu tălpile-ntoarse pe dos ca să nu fac zgomot, am plecat suspinând de-acasă. Peisajul se contractă, țara-ntreagă se face cât o vatră, fruntea se izbește de praguri ascunse: intru în piatră. Intru
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
din frică. Frica de a nu ți se îmbolnăvi copilul, frica de a nu-ți pierde serviciul, frica de a nu te lăsa bărbatul, dorințe înșirate în teancuri-teancuri de acatiste lăsate pe mese. În varianta românească, cu fața acoperită de geam și încadrată de bancnote împăturite corect, Maica Domnului își exercită la cerere, funcția de protecție socială. într-o biserică transformată de mizeria din spitale, de sărăcia din școli și de umilințele zilnice într-un ghișeu, Maica Domnului - făcătoare-de-minuni- tot o
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
un transport. Ducem răniții la Kotelnikovo. Vine cu noi și Moț - cățelușul mascotă al escadrilei - să se joace cu soldații cât timp vom zbura. În mașină stă la mine în brațe și caută să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată vântul. Urechile îi flutură ca aripile liliacului, năsucul negru mișcă necontenit, culegând toate mirosurile stepei". (p. 132) La sfârșitul lecturii volumului Escadrila Albă. O istorie subiectivă de Daniel Focșa nu pot decât să subscriu, fără rezerve, la
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
cu nimic din lumea de afară, nici cu lumina (pe o fereastră oblonită se vedea doar o "fâșie de cer de o palmă lățime"), nici cu vreo viețuitoare cât de mică. Am avut o vrăbiuță care mi-a intrat pe geam și pe care o dresasem. Dormea pe pernă lângă mine și eram bucuros că era o ființă lângă mine. într-o zi, pe când eram la closet, gardianul a primit ordin să o prindă și să o omoare. Cănd, după această
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram tineri?/ Acum acolo țipă o ființă că ferestrele/ camerelor au geamuri de fier/ pentru că-n ele e noapte totdeauna" (Casa ca un ou roșu de lemn). Destinul poetic, inițierea gândită ascensional, conduc, inevitabil, la derealizare: "tocmai acum cînd ochii mei/ nu mai au grija propriului chip să-l susțină/ tocmai acum
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
Didactica vetula, Epitalam semnalizează însă direcția pe care talentul indiscutabil al lui O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o fază ulterioară de creație. O singură mostră: "eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul clar/ pe bolta de piele/ arar îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
biserică doar la cununii și înmormântări, dar, să fim sinceri, arătați-mi mie un român normal care face altfel. Care își face cruce când trece pe lângă Casa Domnului și pe urmă îi trântește o înjurătură șoferului începător, cu lămâia pe geam. Care nu ezită să scoată șpaga din buzunar și s-o întindă polițistului de la circulație, medicului din spital sau funcționarului de la ghișeu pentru a-și rezolva problemele" (p. 104). Este greu de spus în ce constă valoarea povestirilor lui Liviu
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]