1,313 matches
-
tatăl lor, protopopul Bercan din Cohalm: deportat și chinuit de unguri pentru atitudinea demnă românească, înnebunise și se prăpădise în cele din urmă într-un spital, pe la Oradea. Coborâți din tren, pe înserate și neputând merge noaptea pe jos, cu geamantanele, până la celălalt capăt al Bucureștilor - mai cu seamă că nimeni nu știa că venim în seara aceea - am găsit cu mare greutate o cameră la un hotel și ne-am „culcat” până a doua zi - în pat, pe divanuri, în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cadavre este scos un pachet învelit în hârie albastră. Înlăuntru se găsesc rufe cu inițialele lui Caranica. Cadavrul lui este scos și identificarea e făcută de mama martirului. Căpitanul În partea dinspre miază-zi s-a aflat trupul Căpitanului. Alături, un geamantan de piele nealterat. Înlăuntru se găsesc rufărie și o icoană de argint... și o biblie. Soția Căpitanului recunoaște lucrurile. Cel de-al cincilea martir scos și cel de-al șaselea n-au putut fi recunoscuți. Asupra celui de al cincilea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
deținuți. Vă mai amintiți momentul eliberării? Am fost eliberat de la Tichilești În septembrie 1962. Ziua, pe la 9, a venit un coleg al meu de școală, unul Timur, că a avut o treabă la Brăila, și când l-am văzut cu geamantanul... A zis: „Băi, Ioane, am venit să te iau”... Și tocmai atunci a ars satul și i-am zis: „Lasă, mă, Timur, nu mai veni.”. Și am mers 15 kilometrii pe jos și de la Brăila am venit la Constanța. Se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Timișoara, dar avea ceva familie prietenă, și vroiau să tragă acolo, că credeau că n-o să se gândească să-i caute. Și-au plecat acolo. La vreo două săptămâni după aia, fratele meu s-a Întors singur, că lăsase ceva geamantane cu lucruri de-a lor la verii mei. Verii mei locuiau doi frați În aceeași casă, și unuia tocmai Îi murise soția. Și cum Îi la-nmormântare, vine lume multă, și lor le-a fost frică ca nu cumva copiii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiind arestată din august, eram fără ciorapi, că nu m-am gândit unde o s-ajung... Bietul fratele meu avea haine la el, că fusese la băi la Borsec În concediu, și de-acolo l-o luat, și noroc c-ave’ geamantanul cu toate hainele... Săracu’, m-o văzut că-s numai cu pantofii goi și mi-o dat niște ciorapi de-a lui, care i-am ținut mult timp... Și noaptea la 12 ne-o luat la grefă, ne-o făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
franceză din Râmnicu Vâlcea, Constantin Rădulescu, un preot din Vlădești, Andreescu, niște contabili din Brezoi și niște Învățători de prin județ. Am stat acolo vreo două zile... Mi s-a spus să trimit acasă o notă, ca să-mi trimită un geamantan cu lucruri, fiindcă voi rămâne arestat. Și am primit un pachet cu cămăși, schimburi etc. Peste câteva zile, cam pe la ora 10-11, am fost duși În gara Râmnicu Vâlcea și suiți Într-un vagon de marfă. Acesta a fost atașat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu penalizări mari, dacă până acum au avut numai 20% etc. Toți din aparatul administrativ fumează numai țigări superioare, își procură băuturi alcoolice sau le primesc de la alții, sau bani de la cei care lucrează particular și pleacă din țară cu geamantanele doldora. Lor nu li se face vama nici aici, nici în țară, pedeapsa căzând tot pe cei nenorociți, obligați să-și vândă nu numai munca, dar și demnitatea și personalitatea, tot ce au bun și uman în ei; în așa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
probleme de aprovizionare. De multe ori, oamenii în vârstă au nevoie de o hrană specială. La granița română ni s-au luat pașapoartele și, după vreo oră de așteptare, ni s-au controlat bagajele. Am fost obligați să scoatem majoritatea geamantanelor din autobuz. Vameșii de la granița română au găsit tot felul de cusururi produselor alimentare pe care le luaserăm cu noi. După multă tărăgăneală întâi au vrut să taxeze proviziile noastre individual pentru fiecare turist s-au hotărât să le taxeze
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a fi vorba, indiferent dacă se produce Între hotarele familiare ale Patriei („dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta”) sau Între cele, fluide, ale sufletului jefuit de alinări („Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte și aceasta/ pentru cei care rămânem În viață aici”). Și indiferent dacă despre tinerețea gata să ne lase În urmă, În enclava ruinată de „acasă”, sau despre bătrânețea care ne oferă refugiul ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
țării, a apărut o singură defecțiune la Cluj. Inspectorul la ziarul „Cuvântul” din Cluj, Gheorghe Acrivu, originar din Buzău, și Haralambie Cioceanu, student la Academia Comercială din Cluj, originar tot din Buzău, au fost prinși în gara Cluj transportând două geamantane, în care erau 395 de cărți „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu”. La anchetă au declarat că au primit aceste cărți în gara Războieni, de la o persoană din redacția „Cuvântul” și urma să le predea unui anume Mureșan, la Cluj
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prinde pe autori și poate ar fi rămas necunoscuți dacă în seara zilei de 20 August 1938, Poliția gării Cluj, nu ar fi reușit să prindă pe doi din curierii acestei organizații, anume Acrivu Gheorghe și Cioceanu Haralambie, cu două geamantane cu material incendiar: „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu”, pe care îl aduceau de la Sibiu. Urmează capetele de acuzare pentru fiecare din cei 20 de inculpați. În cel privește pe Petrașcu Nicolae se afirmă următoarele: Nicolae Petrașcu desfășoară următoarea activitate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legionară, care le lasă în grija lui Petre Ponta cu o serie de alte lucruri. Caietele, în cazul că el nu se va putea întoarce, trebuiau transmise familiei înainte de a coborâ jos la scară, unde îl aștepta Petre Ponta, cu geamantanul de drum, a privit îndelung fotografiile de pe perete ca și cum și-ar fi luat un ultim rămas bun de la viață. De o parte era fotografia soției lui, ținând în brațe pe Mihăiță, copilul cel mai mare, cu o floare albă în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să descopere că actele de identitate ale lui Borobaru și Vârlan nu aparțineau purtătorilor lor, deoarece nu știau limba sârbă, fapt neobișnuit prin regiune. Au fost declarați arestați și jandarmii au început să percheziționeze camera lor de dormit. Au scotocit geamantanele și au răsturnat pe dos toată camera. N-au găsit nimic compromițător; căci toate lucrurile care tebuia să ne servească la expediție, între care și niște pistoale, se găseau în camera noastră. Noi așteptam aici cu sufletul la gură rezultatul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mersul anchetei s-ar fi putut urmări în prezent din așa-zisele Memorii a lui Niță Ghimbășeanu, care făcuse parte din echipa de anchetă. Despre aceste memorii am auzit de la Niculaie Ruse (Basu) că ar fi fost lăsate într-un geamantan, la o familie prietenă din Hamburg. Cum Niculaie Ruse a murit și adresa și numele familiei respective din Hamburg nu se știu, memoriile le considerăm definitiv pierdute. întrucât Mușat dispăruse din lagăr de câteva luni și cum din anchetă a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
avea legături de dragoste cu Traian Popescu, acesta venea foarte des la ea acasă, unde ea locuia numai cu mama sa. În continuare, recunoaște că în diferite rânduri Traian Popescu i-a încredințat spre păstrare mai multe pachete, precum și un geamantan, spunându-i să nu le desfacă, întrucât pachetele ar conține cărți, iar geamantanul niște alimente. Întrucât Traian Popescu i-a spus să le ascundă cât mai bine, ea a pus pachetele într-o lădiță, depozitândule în pivniță. Pretinde că n-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acasă, unde ea locuia numai cu mama sa. În continuare, recunoaște că în diferite rânduri Traian Popescu i-a încredințat spre păstrare mai multe pachete, precum și un geamantan, spunându-i să nu le desfacă, întrucât pachetele ar conține cărți, iar geamantanul niște alimente. Întrucât Traian Popescu i-a spus să le ascundă cât mai bine, ea a pus pachetele într-o lădiță, depozitândule în pivniță. Pretinde că n-a știut ce conținea geamantanul și pachetele, după cum deasemenea n-ar fi știut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
le desfacă, întrucât pachetele ar conține cărți, iar geamantanul niște alimente. Întrucât Traian Popescu i-a spus să le ascundă cât mai bine, ea a pus pachetele într-o lădiță, depozitândule în pivniță. Pretinde că n-a știut ce conținea geamantanul și pachetele, după cum deasemenea n-ar fi știut că Traian Popescu desfășoară vreo activitate cu caracter subversiv, deși îi mărturisise odată că pe când a fost elev la liceu a făcut parte din Mișcarea Legionară și că din această cauză se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
zi, în timp ce lipsea de acasă, Traian Popescu a fost căutat de sora sa Olga Popescu, care aflând că fratele ei n-a mai trecut pe la Alexandra Nohineanu și bănuind că a fost arestat, a deschis împreuna cu mama Alexandrei Nohineanu, geamantanul lăsat de către Traian Popescu în păstrarea Alexandrei Nohineanu. Găsind în acel geamantan aparate, Olga Popescu le-a luat și le-a aruncat în Parcul Sf. Maria. Alexandra Nohineanu arată mai departe că în alte pachete mai mici ea a găsit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sa Olga Popescu, care aflând că fratele ei n-a mai trecut pe la Alexandra Nohineanu și bănuind că a fost arestat, a deschis împreuna cu mama Alexandrei Nohineanu, geamantanul lăsat de către Traian Popescu în păstrarea Alexandrei Nohineanu. Găsind în acel geamantan aparate, Olga Popescu le-a luat și le-a aruncat în Parcul Sf. Maria. Alexandra Nohineanu arată mai departe că în alte pachete mai mici ea a găsit gloanțe, trotil și două suluri de sârmă cauciucată, pretinzând că și acestea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și ambasade. Alexandra Nohineanu pretinde că deși a aflat de la Traian Popescu despre activitatea sa legionară din trecut, totuși n-a bănuit că desfășoară și în prezent vreo activitate subversivă după cum de asemenea n-a știut ce conțineau pachetele și geamantanul pe care i le încredințase Traian Popescu, necunoscând conținutul lor decât atunci când le-a deschis, după arestarea acestuia. 14. Velculescu Corneliu, avocat și membru în organizația legionară condusă de Nicolae Petrașcu, curier de legătură între regionala Muntenia de sub șefia lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din Văcărești, care mi-a spus odată: „Domnișoară, domnișoară, da mulți frați vitregi mai ai matale. Ia vezi să nu ajungi și D ta aici lângă ei ca să fiți reuniți toată familia”. în ziua de 17 mai, încărcată cu două geamantane pline, mă găseam în trenul ce mă conducea din nou la Jilava. Pe peron mă întâlnisem cu încă două fete, ce veneau cu aceeași misiune și cu familiile unor băieți. Cu toții porniserăm apoi spre închisoare. Numaidecât ne-am dat seama
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
plecăm, să ne întoarcem la gară și acasă. Ne-am răsfirat cu toții, urmăriți îndeaproape de ostași. Într-un moment de neatenție al acestora, eu am părăsit drumul și am intrat în pădurea ce străjuiește o latură a fortului. Am ascuns geamantanele într-o tufă și m-am întors înapoi printre copaci, până la marginea pădurii, fără să fiu văzută. Ceva îmi spunea că poate fi adus Căpitanul. Așadar mi-am scos pantofii și mam cățărat într-un arbore frunzos, de unde, fără să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
așternuseră tone de praf. A apăsat întrerupătorul și s-a aprins o lumină gălbuie, prăfuită. Oricum, lumina cât de cât încăperea aia lungă și îngustă. Pe jos era un morman de lucruri a cărui umbră se reflecta pe pereții albi. Geamantane, valize, genți. Într-unul din ele am văzut o mașină de scris și o rachetă de tenis. Cea mai mare parte a camerei era ocupată de sacoșe de diferite mărimi. Peste o sută, cred. Vremea își pusese amprenta pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
periuță de dinți și o perie de păr năclăite. Chiar și un aparat de ras. Am deschis termosul, dar n-avea nici un miros. În rest, nimic. Nici măcar o carte, un caiet sau vreun carnețel. Am deschis și alte sacoșe și geamantane, dar cele mai multe conțineau articole de voiaj aruncate alandala, de parcă bagajele fuseseră făcute în grabă. Din fiecare lipsea ceva parcă. Mi-au făcut o impresie foarte ciudată. Pe scurt, conținutul geamantanelor și sacoșelor nu spunea nimic despre personalitatea posesorului și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]