1,325 matches
-
cadavre este scos un pachet învelit în hârie albastră. Înlăuntru se găsesc rufe cu inițialele lui Caranica. Cadavrul lui este scos și identificarea e făcută de mama martirului. Căpitanul În partea dinspre miază-zi s-a aflat trupul Căpitanului. Alături, un geamantan de piele nealterat. Înlăuntru se găsesc rufărie și o icoană de argint... și o biblie. Soția Căpitanului recunoaște lucrurile. Cel de-al cincilea martir scos și cel de-al șaselea n-au putut fi recunoscuți. Asupra celui de al cincilea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
râs când m-am trezit. 23. Dimineața anunță o zi cu lumină agresivă. Niște zdrențe albe atârnă pe cer. N-a mai plouat de mai mult de o lună, încît ramurile oțetarilor au ajuns să scârțâie de câte ori le clatină vântul. Geamantanul mi l-am pregătit de aseară. I-l dau șoferului care a venit cu taxiul și-l rog să mă aștepte câteva minute. Cum e suficient timp până la plecarea avionului, nu mă grăbesc. Îmi permit chiar să mă conving pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dă-i drumul! Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai? Ce vorbeai tu sâmbăta trecută când ieșeai pe ușa crâșmei? De când vorbesc eu singur, bade? Uite că vorbești. Și ce spuneam, mă rog frumos? Ziceai ceva de un geamantan, de un liman, apoi că te apasă păreții... Ce însemnau vorbele astea? Păi nu erau vorbele mele, bade. Cum adică nu erau vorbele tale? Doar tu le spuneai cu gura ta. Ei. Cu vorbele astea îi o poveste întreagă... Ca să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sâmbăta să ne citească din cărți o poveste ori o poezie... Într-o sâmbătă, ne-o citit o poezie cu un chiriaș care nu-și găsea locul la nici o gazdă. De aceea spunea mereu: „Rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care pornesc cu bagajul acum, ... dar simt că m-apasă pereții...” Și tu ții minte vorbele iestea tocmai de atunci? Cum să nu? I-am cerut cartea învățătorului și am citit și eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru că nu știa că unii oameni nu se schimbă niciodată. Apropiindu-mă, Îi sărutai mîna, aș fi vrut să-i sărut obrajii, s-o Îmbrățișez, doar ne cunoșteam de douăzeci de ani. Numai „ne cunoșteam?” Ea lăsă jos micul ei geamantan, și ghicind parcă Încurcătura În care mă aflam, rezolvă Încîlceala de ani luîndu-mă după gît și sărutîndu-mă de cîteva ori, uitînd de fiica ce stătea alături zîmbind, purtînd, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, Încît În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai plimbau printre proiectele și copacii degerați din Cișmigiu, poate se duceau În apartamentul vreunuia dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
proiectele și copacii degerați din Cișmigiu, poate se duceau În apartamentul vreunuia dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam și, totuși, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că știe că este bogat, sau are o familie bogată În Elveția, și-ncepe să facă cu glas tare planuri de căsătorie. Pascal continuă să tacă. A doua zi, În zori, prostituata iese În stradă și se urcă, cu un geamantan În mînă, Într-un taxi, ce pare a fi ultimul taxi din univers. Cam acesta ar fi foarte pe larg story-ul filmului lui Patrick Mimouni (Villa Mauresque, Franța, 1992). O creație rafinată despre dispariția iluziilor și a sensului vieții, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locurile noastre și am privit noaptea și Rinul punctat de castelele de pe celălalt mal, minuscule, luminate În oranj. Eram pe tărîmul lui Wagner. Și-am hotărît să mîncăm ceva. Ne-am apucat toți odată să desfacem cu febrilitate pungi, sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat compartimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceas nu mai rămăsese absolut nimeni. PÎnă și muncitorii feroviari dispăruseră. Ceva nu era În regulă. Am privit-o pe Mașa cu reproș, evident că Încurcase ora, cine știe cînd le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sticlă erau Închise. Sigur că am tras de ele. De necrezut. Aveam să ne petrecem prima noapte În Belgia În gara din Bruxelles. Mașa a găsit În cele din urmă un telefon public, eu m-am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari Îndoieli că există, am zărit În sfîrșit doi oameni, doi tineri negricioși, albanezi sau marocani, care au trecut agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou, pălăria primită-n dar de ziua lui de la colegii de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
erau plecați în drumeție la prima casă memorială din România, organizată ca muzeu, Bojdeuca lui Creangă din țicău, îl conduse la cabinetul directorului. Profesorul remarcase, de cum îl văzuse pe bărbatul chel, cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându- i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna după ce-l măsură cu privirea, îi arătă un scaun, apoi ieși din birou, nu pentru că ar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
suflet, care nu mai avea taine pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta, însă o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani și sfârșea prin a se sinucide fiindcă nu găsea modalitatea prin care să învingă MAREA DILEMĂ - să declare banii la poliție sau să-i folosească? Cam asta era, în linii mari, ideea viitorului roman din care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are curaj să se atingă de bani pentru a-și îndeplini dorințele perverse. Așa își propusese, să-l prezinte pe ăla drept un individ cu dorințe perverse, pe cale de a se îndeplini datorită geamantanului cu bani găsit (absolut) întâmplător, însă neîndeplinite din motive... de sinucidere. Nu se hotărâse încă asupra felului în care individul avea să-și pună capăt zilelor, poate o frânghie aruncată peste bara pentru bătutul covoarelor, poate o supradoză - se gândise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
planta aia agățătoare. Mă tot gândesc să o tai, dar amân momentul de fiecare dată, mi se pare că ar fi ca și cum aș ucide pe cineva... Râse strâmb. Individul din fața lui trase încă un fum. Apoi arătă cu țigara către geamantan. - Acesta este. E plin cu bani. Mi-e frică. Am vrut să fug, dar poliția este pe urmele mele. Și nu numai poliția. Sunt mulți pe urmele mele, domnule... Numai dumneavoastră știți cum se va termina povestea asta și de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sângele avea gust de ketchup. Făcuseră dragoste pe covor, cu o pasiune nebună, în timp ce medicii de la ambulanță băteau cu pumnii și cu picioarele în ușă. Le deschisese Lucia, după orgasm, și le dăduse cu tifla... Schiță un zâmbet. - Serios? Un geamantan cu bani? Și nu cumva vă urmărește și unul care are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr? Ochii individului se rotiră înnebunitor în orbite. - De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă sunt banii lui nu mai am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă și nici nu mai aveam chef de scris. Îi aduse un pahar cu apă de la bucătărie și, în vreme ce musafirul îl dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin cu bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu apă de la bucătărie și, în vreme ce musafirul îl dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin cu bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun interes pentru individual speriat. - Mici, domnule, evident. Bancnote mici, nu trebuie să fie tot timpul așa? Doar vă pricepeți la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
toate acestea, am fost obligat să stau la coadă pe la uși, să scutur scame de pe revere, unii și-ar fi dorit și limba mea fierbinte în fundurile lor urât mirositoare. Așa că hai să trecem la chestii serioase. Ce-i cu geamantanul ăsta burdușit și de ce ați venit taman la mine? E o pură întâmplare - pe care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina totul. Ce voi face eu cu acest geamantan de acum încolo? Voi fi prins? Ucis? Domnule, nu evitați un răspuns pentru că sunteți direct responsabil dacă mi se întâmplă ceva. Nu pot să cred că m-ați putea abandona ca pe o cantitate neglijabilă... Gândiți-vă la viața mea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să zâmbească în gând. Intenționam să te transform într-un agent imobiliar pervers și drogat, plouatule, cum ai reacționa dacă ți-aș oferi astfel de informații ascunse în manuscris
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]