2,146 matches
-
risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bănuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și "fluturii" în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o noapte însă le-a scos de sub sticlă și le-a dat foc. Era un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Că se duce la cinema? Nici asta. Se teme că o pot întreba subiectul filmului și n-are fantezie. Se pare că s-a hotărât. Pleacă fără să-mi spună nimic. E mai bine așa. Constat că nici măcar nu sânt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
termine oare totul așa? Apoi mi-am revenit. Stăteam trântit în iarbă cu ochii la cer. Abia mai îndrăzneam să respir. A apărut un nor subțire. Foarte subțire. Ca un mănunchi de fulgi. Cerul albastru va exista mereu astfel. Eram gelos pe toți cei care vor privi după moartea mea cerul. N-am avut curajul să mă ridic. Mi se părea că la prima mișcare plămânii mei vor exploda. Moartea stătea cuibărită, ațipită undeva în pieptul meu, și-mi era teamă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am nevoie de afecțiunea lor! Ea mă jignește. Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. li privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși. Îi detest și îi invidiez. Ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se roage de cineva și nici nu ținea să poruncească. Sau poate că tocmai această libertate nu eram în stare s-o duc? Nu eram poate destul de liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculîndu-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinîndu-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți un spectacol; să mă lase, de pildă, gol pușcă. Soarele cobora dincolo de cătun, însîngera pădurea de sălcii, iar din direcția mlaștinei vântul aducea miros puturos de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari". Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirîndu-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: "De ce minți că ai fost pilot? Ești doar un vierme, iar viermii nu zboară". Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. ― E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. ― E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici bătrânii nu priveau cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Andrei, o văzuse cu ochii lui. Portarul o prinsese de mână ("fiindcă o iubea, domnule sculptor"): "Cu alții de ce...?" a apucat să zică, dar Laura i-a dat o palmă. "Și știți și dumneavoastră, adăugă Domnul Andrei, că un om gelos și furios pe deasupra e capabil de multe. În orice caz, pe la trei-patru după-amiază, la scurtă vreme după ce Laura pornise să înoate în larg, se hotărâse și portarul să facă o baie. El care nu-și părăsea niciodată ghereta în timpul zilei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viața noastră și pe care totuși credeam că-l cunoaștem bine (oranienii, am mai spus-o, au pasiuni simple) lua o nouă înfățișare. Soți și amanți care aveau cea mai mare încredere în soția sau iubita lor, descopereau că sunt geloși. Bărbați care se credeau ușuratici în dragoste, își regăseau sentimentul statornic. Fii care trăiseră pe lângă mama lor abia privind-o, legau toată neliniștea și tot regretul de o cută a obrazului ei care le obseda amintirea. Această despărțire brutală, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
astfel. Ce i-ai făcut acestui scump băiat? — Mi s-au murdărit pantalonii, țipă cowboy-ul. — Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda. — Foarte bine, spuse de sus Ignatius, în timp ce fetele îl apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Se uita la Lynn cu un dor fățiș, iar ea răspundea la asta. Totul era foarte emoționant ... și foarte neașteptat. — El nu e copilul tău, mamă, o repezise Tracy. Tracy era la vârsta la care își dorea atenția părinților. Era geloasă pe orice motiv de distragere. — Știu, Trace, zise Lynn. Dar are nevoie de mine. — Mamă! Nu e responsabilitatea ta! spuse ea, aruncându-și teatral mâinile în sus. — Știu. — Atunci, n-ai putea să-l lași în pace? — Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea aminti făgăduiala. Dacă m-aș fi născut În Danemarca, aș fi putut spune la școală: „Eu sînt viking, vikingii erau niște regi foarte puternici, au atacat Parisul!“. Numai că eu m-am născut În Provența, lucru care Îi face geloși pe danezii pe care Îi Întîlnesc și care nu pot Înțelege că aș fi vrut să mă nasc În Danemarca. Dacă nu mi s-ar fi povestit nimic, nici măcar nu m-aș gîndi la acest lucru, dar, cînd eram copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-i Împumut Marysei Meseria de a trăi, dar m-a Împiedicat o remarcă a lui Pavese pe care n-aș fi vrut ca ea s-o citească. Drept ce m-ar fi luat? Pavese scrisese că trebuia să fii gelos chir și pe chiloții iubitei. Pe marginea acestei fraze, notasem cu creionul: „???“, dar apoi am șters semnele de Întrebare: era inutil ca tata să afle, dacă lua cartea Înapoi, că fusesem intrigat, așadar atras, de o remarcă ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am timpul să te vindec, dar o să facem În așa fel Încît să poți lua avionul“. Doctorului Zscharnack nu-i plăcea să-i vorbesc despre cele trei sau patru ședințe pe care le făcusem cu Reik. După părerea mea, era gelos. Reik Îl cunoscuse bine pe Freud, pe cînd el nu. Ca să-l enervez, l-am Întrebat dacă nu găsea că psihanaliza expres cu Reik era comparabilă cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ci Zscharnack. Întrebat de unul din prietenii noștri comuni ce gîndea despre primul roman al unuia dintre foștii lui pacienți, declarase, după spusele acelui prieten: „Știam că e genial, iar acum o dovedește. Atenție! Genial e un diagnostic. Nu fii gelos pe el. O să aibă o viață grea“. Și ce gîndea despre conținutul cărții? Se pare că răspunsul țîșnise pe loc: „Dragul meu, nu sînt eu răspunzător de fantasmele pacienților mei!“. Dragul de Zscharnack! Mai că l-aș fi strîns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Venea la Fraulein Keller și întotdeauna mă cerea pe mine. ă Dar Virginski? ă Cu Virginski nu se pune problema așa, spuse ea încruntându-se și tremurând. ă Dar el știa de Goriancikov? Este posibil ca el să fi fost gelos? ă Dacă era gelos pe Goriancikov, de ce nu era gelos și pe restul? ă Poate că era. Într-un fel. ă Dar nu a făcut-o celălalt bărbat? Omul ăla mare spânzurat în copac. Zoia mi-a spus că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și întotdeauna mă cerea pe mine. ă Dar Virginski? ă Cu Virginski nu se pune problema așa, spuse ea încruntându-se și tremurând. ă Dar el știa de Goriancikov? Este posibil ca el să fi fost gelos? ă Dacă era gelos pe Goriancikov, de ce nu era gelos și pe restul? ă Poate că era. Într-un fel. ă Dar nu a făcut-o celălalt bărbat? Omul ăla mare spânzurat în copac. Zoia mi-a spus că el a făcut-o. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Dar Virginski? ă Cu Virginski nu se pune problema așa, spuse ea încruntându-se și tremurând. ă Dar el știa de Goriancikov? Este posibil ca el să fi fost gelos? ă Dacă era gelos pe Goriancikov, de ce nu era gelos și pe restul? ă Poate că era. Într-un fel. ă Dar nu a făcut-o celălalt bărbat? Omul ăla mare spânzurat în copac. Zoia mi-a spus că el a făcut-o. A găsit o secure asupra lui. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
târfă! Charlie zâmbi, porni motorul și acceleră. Desert Rose interpretă zâmbetul lui drept o Încurajare de-a continua. — Kitty mi-a zis În avion că bărbații Îi trimiteau flori și poezii și, când colegele ei de cameră au devenit prea geloase, a Început să-și caute colegi de cameră... ca să evite neplăcerile, desigur, adăugă ea inocentă. — Nu e treaba lui, spuse din nou Kitty. — S-a despărțit de un tip care nu se purta cum trebuie, imediat după ce l-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și-i șopti: — De fapt, nu-mi prea plac lucrările lui; sunt vulgare și prea comerciale. Tipul ăsta mă urăște, știe că Charlie Îmi respectă foarte mult arta și că sunt cea mai bună artistă a lui. Cred că e gelos. Închiriară o mașină argintie și plecară spre Santa Monica Civic Auditorium, unde a doua zi urma să Înceapă târgul de artă. Charlie și Pedro se așezară În față, Charlie la volan, Patrick În spatele lui, iar Kitty și Desert Rose pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am distrat. Cred că s-a supărat foarte tare când a văzut că dansez. — Dar de ce s-ar supăra un bărbat că vede o femeie dansând din buric? Bărbaților le place! — Nu, stai, ăsta-i doar Începutul. Cred că era gelos. David și Paul au trecut să vadă expoziția, erau și ei acolo când am dansat. Charlie m-a Întrebat dacă n-aș vrea să ies cu ei. Știi, Charlie și cu mine aveam planuri, Îl invitasem Împreună cu tot grupul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întrebat dacă n-aș vrea să ies cu ei. Știi, Charlie și cu mine aveam planuri, Îl invitasem Împreună cu tot grupul la restaurantul persan. M-a durut când mi-a zis să ies cu ceilalți, era atât de ridicol de gelos. — Mă Îndoiesc. Nu pot să cred că cei doi l-ar fi putut face pe Charlie gelos, zise Kitty. Arată prea ciudat... cred că se gândea la altceva. Și ce-ai făcut? — Am râs și i-am zis că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]